Pe lângă petrolierele Biruinţa şi Independenţa, flota României a mai avut un mineralier botezat „22 Decembrie 1989“, considerat a fi a treia navă-amiral.
Ironia face ca înainte de 22 decembrie 1989 peste 100 de morţi să rezulte din intervenţia structurilor de forţă asupra cetăţenilor, dar numărul să fie cu mult mai mare după această dată: aproape 1.000. Cine răspunde pentru morţii Revoluţiei române?
Se împlinesc zilele acestea 29 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989 şi, până la ora scrierii acestui comentariu, nu prea avem indicii că s-ar pregăti sărbătorirea în vreun fel anume a victoriei ei. Ori comemorarea martirilor care au făcut-o posibilă. O singură veste bună. Trimiterea în judecată a numiţilor Iliescu Ion şi Voican Voiculescu Gelu.
Deoarece în jurul acestei zile suntem copleşiţi de amintirile celor care au fost prezenţi sau au luat parte la evenimentele din 22 decembrie, mi-am spus că ar fi interesant să povestesc şi eu un episod. Este adevărat, acesta nu se înscrie în actele de eroism sau martiriu din perioada respectivă, când zeci, sute de oameni au participat activ la doborârea dictaturii, mulţi dându-şi viaţa pentru schimbările care au urmat.
Pe 22 decembrie, în jurul orei 10.00, în balconul Operei, baza revoluţionarilor timişoreni, şi-a făcut apariţia maiorul Viorel Oancea, de la U.M.01955. A fost primul şi singurul militar care a trecut de partea revoluţionarul înaite de fuga lui Nicolae Ceauşescu.
Revoluţia de la Iaşi a urmat tiparul celor mai multe oraşe din ţară: s-a ieşit în stradă după plecarea lui Nicolae Ceauşescu din clădirea Comitetului Central. După 22 decembrie, la Iaşi a murit un singur om, împuşcat după o misiune acasă la o telefonistă.
Îmi şi amintesc că, în acea zi teribilă, la Universitate, în Bucureşti, vitrinele librăriei Eminescu erau sparte şi că în faţa statuilor, o maşină de pompieri spăla asfaltul de sînge.
22 decembrie 1989. Ceauşeştii fug cu elicopterul. Sistemul reacţionază. Aproape o mie de oameni sunt ucişi. Şi, totuşi, cine-a tras în noi după 22? Trecut-au 24 de ani fără răspuns.
Ziua doi de Revoluţie în Bucureşti. Informaţia unei represiuni violente şi moartea unor manifestanţi în cursul nopţii a circulat aproape instantaneu: încă de la şapte dimineaţa, grupuri mari de muncitori se aflau pe drum spre centru. A fost momentul fugii lui Ceauşescu şi ziua în care revoluţionarii câştigau libertatea. Tot atunci, se crea Consiliul Frontului Salvării Naţionale.
Aurel Dragomir, fostul comandant al Garnizoanei Sibiu, pune pe seama lui Victor Stănculescu măcelul din 22 decembrie 1989. În 1990, Aurel Dragomir era considerat „eroul Sibiului“, omul care a curăţat oraşul de terorişti. În timp, optica s-a schimbat radical, devenind „călăul Sibiului“.
În ziua de 22 decembrie timp de câteva ore, revoluţionarii şi activiştii de partid în frunte cu primul secrtetar Simion Cotoi au coabitat în Palatul Comunal. Pe măsură ce evenimentele începeau să se precipite, reprezentanţii puterii comuniste au dispărut unul câte unul, fără ca cineva să îi oprească.
Descoperirile unicat care vorbesc despre începuturile omului pe teritoriul României. Povestea cimitirului giganţilor de pe malul Prutului
Cum se sapă între ei
partenerii de guvernare. Ultimul caz: Memorandumul PNRR
Prognoza meteo: Vremea se schimbă radical. Cât de cald se face, când lovesc ninsorile
Vlad Voiculescu începe epurările la Ministerul Sănătăţii. Cine sunt primele persoane vizate
Cum ratează profesorii vaccinarea în prima fază
Ciolaniada liberală:
Guvernul Cîţu porneşte morişca nepotismului de stat
Oficial. Cât vei plăti factura la energia electrică dacă nu închei un contract pe piaţa liberă
Cum te poţi programa pe platforma online pentru vaccinarea împotriva COVID-19. Explicaţie VIDEO
La un pas de dezastru pe A3 Gilău-Turda: a intrat pe contrasens. „Luat permisul pe viaţă. Omoară oameni nevinovaţi” VIDEO
PSD a sabotat, de
fapt, creşterea pensiilor cu 40% şi a salariilor din educaţie