Mircea Vasilescu

redactor-şef Dilema veche

Observ tot mai des că, în spaţiul nostru public, cuvinte şi noţiuni importante pentru o democraţie sînt folosite cu o mare lejeritate. Cetăţeni şi demnitari, persoane publice cu notorietate sau iluştri anonimi care scriu pe site-uri ascunşi după un nickname vorbesc despre lovitură de stat, dictatură, democraţie ori vot ca şi cum ar ronţăi seminţe de dovleac.

„Creşterea economică trebuie să se vadă în buzunarul cetăţeanului român”, a spus dl Dragnea. Zis şi făcut. Abia instalat, guvernul a mărit salarii şi pensii, a tăiat taxe şi accize. Nu-i normal să-şi îndeplinească promisiunile electorale? Ba da. Dar s-ar putea să ne coste cât nu face. Şi nu numai la buzunar.

Văd că, după numirea noului guvern, se anunţă catastrofe în serie. Unii spun că presa va fi gâtuită mai abitir ca pe vremea lui Năstase, alţii că justiţia va fi pusă pe butuci. Multă lume crede că va fi rău, căci noua putere se va comporta abuziv, va face ce-are chef, cu baronii ei cu tot. Va reinstaura domnia corupţiei. Poate fi ceva mai rău decât atât?

De-a lungul tranziţiei, a revenit destul de des în atenţie chestiunea „elitelor”. S-a spus că regimul comunist a distrus elitele şi, pentru a reconstrui ţara, e nevoie de formarea unor noi elite politice şi intelectuale. Au fost dispute pe tema „elitismului” şi „antielitismului”. Dar se întîmplă şi la case mai mari.