Liviu Rotman

Profesor SNSPA

Aşa cum era firesc, ecourile multiple generate de dispariţia lui Ariel Sharon s-au stins. De acum înainte, istoria este cea care va trata personalitatea dispărutului, rolul său, meritele şi scăderile sale. Tonul special al ceremoniilor, dominat de emoţie firească, emoţie amplificată de greaua şi lunga boală, ce l-a scos din atenţia publică timp de 8 ani, este înlocuit cu o analiză obiectiva a celui care a fost Ariel Sharon.

În prima săptămâna a lunii mai a avut loc, la Budapesta, şedinţa anuală a Congresului Mondial Evreiesc. Alegerea este insolită, căci, de regulă, întrunirea are loc la Ierusalim. Decizia de ieşire din rutină se explică prin dorinţa transmiterii unui mesaj de îngrijorare faţă de escaladarea antisemitsmului în peisajul politic maghiar. Acesta poate fi lesne depistat în discursul politic, mass-media, manifestări cotidiene etc.