Dan Ionescu

Publicist Comentator

Lipseşte un element esenţial din gestionarea crizei prin care trecem. Un element atât de simplu şi de banal încât nimeni nu-l consideră demn de luat în seamă. E vorba de bunul-simţ necesar în toate situaţiile încărcate, explozive şi imposibil de explicat pe de-a-ntregul în două fraze.

Pare cel puţin exagerat sau aproape un păcat capital să te întrebi dacă merită să iubeşti România. E de la sine înţeles că trebuie să o iubeşti. Eşti obligat. Probabil că ai primi sute sau mii de motive pentru care nu ar trebui să te întrebi aşa ceva. Dar foarte puţine pentru care ar trebui să o iubeşti.

Ministrul Sănătăţii este primul liberal despre care am auzit să nu fi lucrat la stat toată viaţa lui. Asta, dacă aş vrea să fiu sarcastic, dar în realitate nu ai cum să fii un superdoctor şi un excelent ministru. Nu în acelaşi timp, oricât de ambiţios ai fi şi indiferent cât de inteligent eşti.

Dincolo de orice, cea mai bună identificate naţională pe care o avem este frica. Recunosc, cu ruşine şi cu enervare, că dacă cineva m-ar întreba la ce ma gândesc atunci când e vorba de ţara mea, răspunsul ar fi frica. De orice şi de oricine. Inconştientă şi conştientă, în acelaşi timp. Pentru că nu ospitalitatea, bunătatea sau înţelepciunea e caracterizarea corectă. Frica e cea care ne defineşte în gândire şi în comportament.

Modifică Setările