Dan Ionescu

Publicist Comentator

Prin anii '80, am participat la Cântarea României. De fapt, la o filmare interminabilă care avea loc la Mausoleul de la Mărăşeşti. Am stat în picioare, într-un soare torid, toată ziua. Dorobanţii cădeau ca muştele în jurul nostru, care eram îmbrăcaţi în pionieri. Hainele groase şi chipiurile îşi făceau treaba. Tovarăşul era cinstit cum se cuvine de noi, cei mai fericiţi copii ai Epocii de Aur.

Avem valoare, avem cod de onoare. Iar el spune clar că o faptă nerecunoscută e pe jumătate uitată. Cum ar veni, nu contează ce faci, important e să nu-ţi ceri scuze. Niciodată. Penitenţa e pentru cei slabi de înger, cei pe care îi poţi acuza de extremism dacă îndrăznesc să-ţi spună că ai greşit. Bine aţi venit în ţara în care singurii vinovaţi sunt doar victimele!

Băi, nesimţiţilor, care nu aţi fost măcar o zi în viaţa voastră moldoveni, puneti mâna şi faceţi autostrada aia odată! Băi, nu uitaţi că habar nu avea România ce e aia diaspora când noi umblam cu bocceaua în spinare prin toată ţara. Asta, deşi ne-aţi gâtuit cu podul de la Mărăcineni. O sa vă stea în gât podul ăla, la toţi. Băi, nesimţiţilor, puneţi mâna şi faceţi autostrada până la Iaşi!

Am crezut toată viaţa că învăţăturile din copilărie nu înseamnă mare lucru. Doar nişte sfaturi de bun-simţ pe care le primeşte oricine: nu e frumos să cerşeşti, nu e demn să te prefaci şi nu e bine să fii lacom. Am greşit. Se pare că nu au primit toţi aceleaşi sfaturi. Pentru unii, mâna întinsă nu e o ruşine.

  • Dan Ionescu a publicat un nou articol luna trecuta

    Prin anii '80, am participat la Cântarea României. De fapt, la o filmare interminabilă care avea loc la Mausoleul de la Mărăşeşti. Am stat în picioare, într-un soare torid, toată ziua. Dorobanţii cădeau ca muştele în jurul nostru, care eram îmbrăcaţi în pionieri. Hainele groase şi chipiurile îşi făceau treaba. Tovarăşul era cinstit cum se cuvine de noi, cei mai fericiţi copii ai Epocii de Aur.

Vezi mai multe