Mihai Tociu s-a născut în 29 februarie 1964, în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Transporturi, Institutul Politehnic Bucureşti. A participat activ şi riscant la Revoluţie, ca voluntar dotat cu AKM. Nu a solicitat certificat de revoluţionar şi nu a beneficiat de niciun avantaj.   A lucrat ca inginer la Dacia Piteşti, de unde a plecat la începutul anului 1990, când a constatat că acolo era condamnat la anonimat şi sărăcie. Au urmat câteva luni de vagabondaj, după care a lucrat la negru ca mecanic auto - „specialist în maşini străine”, în diverse ateliere auto din Bucureşti.   În 1991 lucrează, tot la negru, ca translator de limbă engleză, la o organizaţie umanitară irlandeză. Are ocazia să cunoască condiţiile din orfelinate şi îşi descoperă atracţia pentru activitatea socială şi implicarea civică. În 1992 este promovat ca asistent manager.   În 1993 înfiinţează Fundaţia Romanian Children’s Appeal, româno-irlandeză, prin care derulează programe majore adresate copiilor HIV+: şcolarizare, asistenţă socială, terapie ocupaţională.   În 2007 pune bazele Asociaţiei Oina, prin care promovează sportul naţional românesc: filme de informare şi de promovare, producţia de mingi de oină şi de materiale promoţionale, înfiinţează echipe şcolare şi organizează competiţii. A fost ales membru în biroul federal al Federaţiei Române de Oină pentru doi ani. În prezent, este reprezentantul Federaţiei pentru Bucureşti.   A desfăşurat o activitate civică intensă, prin acţiuni inedite: „Eminescu trăieşte prin noi”, „Iubeşte româneşte” (pro-Dragobete), „Cine-i bou face cadou” (anti-Velantines), dar şi acţiuni curajoase, la limita legii: „De-mascarea lui Mihai Viteazu”, Acţiunea Picasso 1, împotriva reclamelor cu mesaje anti-româneşti, Picasso 2, împotriva campaniilor homosexuale agresive, „Sus opinca”, împotriva propagandei şovine a Ungariei, „Vei rămâne fără Ţară”, împotriva Referendumului pentru aderarea la UE.   Este primul român care a reclamat la Consiliul Naţional pt Combaterea Discriminării faptul că a fost discriminat etnic de un grup de ţigani.   Nu s-a implicat în politică, deoarece consideră că niciunul dintre partidele existente nu este consecvent în ideologie şi în principiile morale pe care le declară.