Articole scrise de Dinu Săraru

O încântătoare carte „închinată“ lui Hemingway, surprinzător bogată în amintiri „înregistrate“ ale marelui scriitor în ultimii ani ai vieţii lui, despre iubirile care au traversat biografia romancierului celebru, carte semnată de prietenul acestuia A...

Se observă de la o vreme în spaţiul nostru scenic cum Teatrul – ca vatră de spectacol – se distanţează nefericit de Dramaturgia consacrată şi naţională, dar şi universală.

Cu un deceniu în urmă, la iniţiativa Fundaţiei „Nişte ţărani“, academicienii Dinu Giurescu, Dan Berindei, Florin Constantiniu, Răzvan Theodorescu, Ilie Bădescu, Ioan Surdu şi, fireşte, subsemnatul am semnat o scrisoare către Primarul general al Capit...

După ninsorile de zilele trecute care - aşa cum zicea doctoriţa mea de la Slătioara - le-au adus aminte slătiorenilor mai bătrâni, ca să nu zic foarte bătrâni să mă aflu şi eu printre ei, le-au adus aminte, zic, de copilărie, m-am grăbit să stau măca...

Stau la Slătioara primăvara, vara mai ales, toamna şi iarna, câteva luni pe an şi se întrerupe curentul când ţi-e lumea mai dragă, ori fiindcă plouă, ori fiindcă trăsneşte, ori fiindcă nu plouă şi este senin sticlă, ori fiindcă ninge ca acuma când sc...

Între manifestările dedicate Zilei Culturii române, după opinia mea, grăbite, dar şi unele angajând faţă de societatea noastră o anume greutate, printre acestea din urmă s-a situat, îmi permit să salut în ipostaza mea şi de cronicar, un spectacol, su...

S-a stins şi a fost înmormântat într-un cvasianonimat – cu excepţia Bisericii – un mare om, apărător şi salvator, cum s-a şi spus, al Bisericilor, un militant unanim recunoscut în epocă al spiritualităţii identitare româneşti....

Am intrat în istorie cu un strigăt al disperării devenit emblematic pentru destinul naţional până azi al României:

Ambiţia mea de a nu lăsa anul acesta singur şi văduv în Ajunul Crăciunului de spuzeala piţărăilor pridvorul casei copilăriei mele de la Slătioara şi al tinereţii mele şi a vieţii mele întregi, căci eu la Bucureşti peste 70 de ani am stat ca la intern...

Eugen Barbu era zgârcit cu manuscrisele lui până ajungeau la editură. Nu-i plăcea să fie citite de cineva. Mai ales din „Princepele“ nu-i plăcea să dea cuiva să citească o pagină măcar, nu mai vorbesc de un capitol, deşi ameninţa cu acest roman lumea...

„Aniversarea“ lui Beligan la o sută de ani de la naşterea sa, inspirată şi slujită, dacă am auzit eu bine, mai ales de fiica sa criticul de teatru şi dramaturgul Ana-Maria Beligan, remarcabilă scriitoare, venită special din Australia, unde locuieşte,...

1. - Vizita celui mai important gazetar politic al nostru de azi, Ion Cristoiu, la Ceremonia inaugurării Cimitirului Militarilor Români de la Asperonsk, ţinutul Krasnodar, dedicat ostaşilor români căzuţi în luptele din Cuban şi Caucaz, între august 1...

Celebrarea Centenarului, în ajun, dominată somptuos şi înalt patriotic prin inaugurarea şi sfinţirea de către Biserica Ortodoxă Română a Catedralei Naţionale, a venit să ne amintească, prin contrast cu „stângăciile“ - ca să le spunem catifelat – clas...

Într-un timp istoric când şi nestatornicia vicleană a toamnei, bântuită când de secete păgubitoare, când de ploi şi furtuni şi zloată iernatică şi de ninsori ameninţătoare, lipsite de farmecul imaculatei zăpezi, când de vineţeala igrasioasă a ploii n...

S-au întors de la Paris pentru a-şi împlini un vis la construcţia căruia şi eu vă invit, copiii lui Maitec, mai exact fiul lui, scenograful şi fotograful de elită Ştefan împreună cu soţia lui, Dana, fireşte Maitec, de asemenea artistă a fotografiei, ...

În urmă cu mai bine de şapte ani, într-o împrejurare publică, făceam această spovedanie, înfăţişând descoperirea de către mine a ţăranului român:...

RADIOUL la 90 de ani este o SĂRBĂTOARE NAŢIONALĂ; el a fost, cu adevărat, şi a rămas, de-a lungul a 90 de ani, ceasul unei autentice redeşteptări naţionale care a dat, înfruntând atâtea vicisitudini istorice, ORA EXACTĂ a acestei ţări....

Când am venit la Naţional, la 70 de ani, în scaunul lui Ion Ghica – aşa cum îmi plăcea mie să spun – mi-am reîntâlnit tinereţea prin ultimii mari actori ai primei scene:

La începutul celor cincisprezece zboruri spre Israel, dacă stau să mă gândesc bine, la al şaselea cred, cineva din spatele scaunului meu cu o voce caldă de doamnă a spus: „Dumneavoastră aţi scris «Nişte ţărani»“?!

În „Ura din ochii vulpii – romanul unei mari dezamăgiri“ e vorba de Teatrul Mic - am schiţat sub numele Marea Dirijoare portretul doamnei profesor universitar doctor Cătălina Buzoianu, Marea Doamnă a Teatrului românesc, omagiată zilele acestea la împ...

Spaţiul relaţiilor interumane din lumea scriitorilor şi artiştilor a fost întotdeauna şi rămâne dominat de amiciţie, care este ca zăpada mieilor primăvara, se topeşte cât ai clipi din ochi....

Cum seamănă vremea păcătoasă şi duşmănoasă şi schimbătoare bezmetic cu viaţa noastră socială şi politică, aidoma unei oglinzi nefericite a acesteia din urmă şi cum se întinde ea peste toată ţara, începând fireşte cu Bucureştii în care, aşa cum scriam...

A căzut frunza cireşilor, a căzut frunza vişinilor, caişilor şi piersicilor, a început să cadă şi frunza merilor, cad merele singure înainte să se coacă şi rămân să se înroşească în iarba arsă de secetă, se înmulţesc de secetă crăpăturile pământului ...

Satele Slătioarei sunt cinci: Olari, Goruneşti, Mogeşti, Milostea şi Fometeşti , acestea două din urmă alipite cu prilejul Colectivizării care le-a prins de sine stătătoare, cu primăriile lor. Dintre toate cele cinci sate, ultimele două au fost colec...

Iată originalul: „Septembrie retezase brusc ambiţiile verii toride de a se lăţi slinoasă, dincolo de îngăduinţa filelor calendarului, peste Bucureştii ajunşi o mahala, ameţiţi de încăierarea pe ciolan, neruşinată, a coteriei politicianiste, la concur...

I. Cel mai sărac prim-ministru. În drum spre Bucureşti, trecând spre Horezu, ca întotdeauna, în mijlocul Târgului nemurit şi de pictorul Ghiaţă, peste drum de impunătorul liceu Brâncoveanu, cu trei mii de elevi!, privirile îmi sunt atrase de bustul c...

Nicolae Ilinca din Tomşani, sat aflat înaintea Horezului, venind de la Râmnicu Vâlcea spre Târgu Jiu, are înfăţişarea unui ţăran pensionar din Provence, în jur de 70 de ani, scund, uscăţiv, cu o distincţie studiată şi cu ochii senini, de castană, pe ...

Inventariind, ca sa zic aşa, la Slătioara, vara aceasta, vechi documente de familie, am aflat şi „un act de înfrăţire“ al unor ţărani din Stroieşti, plasa Horezu, conduşi de bunicul meu C.C.C. Sărariu, veteran erou de la 1877 şi de fratele său Gheorg...

Săptămâna trecută, mai exact sâmbătă 29 iulie, Râmnicul Vâlcii, „oraşul domniei mele“, cum îl numea într-un act de Curte Mircea cel Bătrân, a sărbătorit Ziua Imnului Naţional într-un chip cu totul înţelept şi grăitor cu o reverberaţie deosebită pentr...

Pe tipsia de pământ neted ca în palmă de la poalele ultimei culmi a Parângului şi primei culmi a lanţului Munţilor Căpăţânii, despărţite acestea de fierăstrăul milenar al Olteţului, tipsie pe care stă protectoare şi liniştită Mănăstirea Polovragi car...

O vacanţă de două zile, sperată măcar o clipă izbăvitoare de semnele de întrebare chinuitoare ale unei vieţi de toate zilele pentru care normalitatea rămâne încă un vis, m-a readus sub cerul Balcicului fermecător, oglindă fericită a Golfului de argin...

Când eram copil şi tânăr încă, Golanii, cum le ziceau Vaideenii, ţărani olteni din jurul insulei de ardeleni cu numele celebru de Vaideeni, Golanii veneau la cosit la Vaideeni, la ciobani, cum veneau, altfel, la toate muncile câmpului: săpat, copăit,...

Cinstind memoria personalităţii marelui patriarh Iustinian Marina la 40 de ani de la trecerea acestuia în nefiinţă, la editura Basilica, a apărut în condiţiile grafice de excepţie ale unui fermecător album de artă o nouă monografie consacrată „Leagăn...