Articole scrise de Grigore Cartianu

fără imagine De-acum e clar: avem un război absurd între un club de fotbal şi un grup de suporteri iresponsabili.

fără imagine Prin 1992 sau ’93, nu mai ţin minte exact, mă trezesc cu un cunoscut din copilărie: „Bătrâne, e vremea să dăm lovitura! Du-te şi fă rost de bani, scutură puşculiţa, vinde ce ai prin casă – mă-nţelegi? Caută la saltea, că a venit vremea să ne îmbogăţi...

fără imagine Curvăsăria petrecută în Consulatul român din Chişinău este pe cât de penibilă, pe atât de periculoasă.

Criza ne dă lecţii tuturor: oameni de afaceri, manageri, salariaţi, imobiliari, bancheri, agricultori, ziarişti. Colegilor din trustul Realitatea-Caţavencu le-a oferit două lecţii: pe una au învăţat-o cu o viteză remarcabilă, cealaltă i-a pus în situ...

Înţeleg că există ghinion, întâmplare, destin. Oricine poate fi victima unui accident dramatic, după cum oricine poate distruge, fără intenţie, viaţa altor oameni. Uneori, hazardul joacă un rol covârşitor.

Ceea ce se întâmplă de câţiva ani în difuzarea de presă din România nu ţine de Europa civilizată, ci de Estul Sălbatic. Marele vinovat este Rodipet, fosta societate de stat care, în urmă cu şase ani, a intrat pe mâinile unor afacerişti de gang.

„Publicul e dobitoc!“, a decretat Ioana Cristea, şefa Secţiei Artă a Muzeului Municipiului Bucureşti, găsind explicaţia pustietăţii în care e cufundată instituţia.

De o vreme încoace, televizorul ne oferă dezbateri halucinante. Prin studiouri se perindă tot felul de miniştri, secretari de stat, senatori, deputaţi, directori, directoraşi, care strigă în gura mare: noi am stopat creşterea salariilor!

Ştiaţi că există un Muzeu al Municipiului Bucureşti? Aţi bănuit vreodată ce se poate adăposti între pereţii Palatului Şuţu, monumentul istoric care-i oferă găzduire?

„Nu vă supăraţi, ce se vinde aici?“ „Cărţi.“ „Daţi mai puţine, să prindem şi noi!“ (Dialog la coadă, 1988)

În timp ce politicienii se sfâşie la televizor şi îşi dau mâna pe sub masă când e vorba de vreun şperţ apolitic...

Incredibil cât venin s-a putut acumula între pereţii unei construcţii media! Acum un an, la „evenimentele speciale“, îi vedeaţi aliniaţi în studioul lui Gâdea, alături de Stan-Laptop: Cristoiu, Badea, Ciutacu.

Să fim bine înţeleşi: cu sau fără informări la Securitate, Gică Popescu rămâne un fotbalist la fel de mare. Locul lui e, probabil, între primii cinci din istoria fotbalului românesc. Vecini de top îi sunt – e o părere personală – Hagi, Dobrin, Balaci...

În dulcele stil românesc, cazul Gică Popescu a fost deturnat spre derizoriu, băşcălie şi securism. În locul unei dezbateri lucide, la capătul căreia să ieşim un pic mai luminaţi - şi, poate, mai toleranţi -, am avut parte de tradiţionalul circ orches...

A venit şi rândul lui Gică Popescu. Va veni, desigur, şi rândul altora. Marile adevăruri pot fi tăinuite o vreme, dar nu pot fi ascunse la infinit. Oricât s-ar strădui cei ce se simt cu musca pe căciulă, urmele nu pot fi şterse în întregime. Întotdea...

„Nu vă supăraţi, ce se vinde aici?“ „Cărţi.“ „Daţi mai puţine, să prindem şi noi!“ (Dialog la coadă, 1988)

Constanţa: 39 de poliţişti cercetaţi pentru luare de mită, abuz în serviciu şi trafic de influenţă...

Jalnică prestaţia Monicăi Iacob-Ridzi! Un ministru prins cu ocaua mică (felicitări, „Gazeta Sporturilor”!) trebuie să părăsească urgent funcţia, altfel riscă să se transforme într-un măscărici naţional.

Fetelor, n-o invidiaţi pe Mihaela Rădulescu! Nu tânjiţi după milioanele ei! Nici după sandalele ei! Nici după Monte Carlo-ul ei! Nici după Porsche-ul ei, strigat în gura mare! Iar voi, oameni în toată firea, nu le doriţi fetelor voastre trasee social...

Când credeam că fotbalul mioritic se va prăji liniştit la soare, lăsându-ne pe noi cu zurgălăii de la Cupa Confederaţiilor, cu marşul triumfal al titirezilor spanioli şi cu tragedia antică din grupa Brazilia – Italia – Egipt – SUA, primim, iată, vest...

Când se încheie un Târg de carte, parcă ne pleacă o rudă dragă. Şi pleacă pentru aproape jumătate de an, căci următorul rendez-vous de asemenea anvergură va fi spre sfârşitul anului, când pluteşte în aer parfumul discret al Sărbătorilor.

„Nu vă supăraţi, ce se vinde aici?” „Cărţi.” „Daţi mai puţine, să prindem şi noi!” (Dialog la coadă, 1988)

Acum câteva zile, când o campanie a ziarului „Adevărul” s-a încheiat prin normalizarea unei situaţii maligne din Piaţa Romană, un coleg a constatat dulce-amar: „Dacă pentru a civiliza 20 de metri pătraţi a trebuit să consumăm atâta energie, vă daţi s...

Am învăţat să nu ne mai uităm în gura politicienilor, marii experţi ai pălăvrăgitului. Vorbele lor de clacă ne interesează mai puţin, dat fiind că oamenii nu prea au ce spune. Se bagă şi ei în seamă, în speranţa că astfel le mai apare o poză în ziare...

Am primit ieri solicitarea de publicare a unui drept la replică. Începea aşa: „În atenţia Redacţiei ziarului «Adevărul».

Boicotul timişorean de la finala Cupei României nu mi se pare nici curajos, nici brav, ci de-a dreptul penibil.

Îngrozitor final de sezon fotbalistic! Într-o singură seară s-a spulberat totul: suspansul dulceag al Revoluţiei din campionat, iluzia unei supracivilizaţii a Banatului, părerea idilică despre galeria Timişoarei. La doi paşi de Coloana Infinitului am...

Doi cercetători pasionaţi de la Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Nicolae Merişanu şi Dan Taloş, au iniţiat un demers admirabil: recuperarea textelor publicate de Virgil Ierunca, în Franţa, de-a lungul unei treimi de veac (1957-19...

A fost, cu adevărat, cel mai trăsnit campionat din ultimele decenii! Atât de nebun, încât, din finalul lui, n-am mai înţeles nimic.

Nişte neisprăviţi de la CFR cred că pot să-şi bată joc de o ţară întreagă. Ca nişte piraţi somalezi rătăciţi în Câmpia Română, sindicaliştii au oprit ieri 25 de trenuri şi le-au ţinut ostatice. Cu pasageri, cu marfă, cu tot. Ce şi-au zis băieţii: Rom...

La europarlamentare a fost mai rău chiar şi decât la Eurovision! Cu balalaica, de bine, de rău, am mai scos-o la vopsea: locul 19 din 25 de finalişti. Prezenţa la votul de duminică ne-a plasat însă mult mai jos: poziţia a 24-a din 27. Sub noi au mai ...

Am fost, cu adevărat, masochişti. De ce-or fi ţinut alde Lupescu şi Mircea Sandu să facă praf şansele de calificare la Mondiale, înainte de a trece la cuvenita exorcizare? De ce l-or fi lăsat pe Piţurcă să-şi desăvârşească opera de distrugere? Nu era...

„Nu vă supăraţi, ce se vinde aici?“ „Cărţi.“ „Daţi mai puţine, să prindem şi noi!“ (Dialog la coadă, 1988)