UCMR-ADA, despre directiva europeană privind drepturile de autor: YouTube a dramatizat dezbaterea. Argumentarea lor, fără legătură cu textul real al legii

Parlamentul european a votat marţi, directiva privind drepturile de autor pe piaţa unică digitală. Ana Achim, director general al UCMR-ADA,  a explicat, într-un interviu pentru „Adevărul”, ce presupune directiva şi de ce nu reprezintă, aşa cum susţin criticii ei, o cenzură a internetului, ci mai degrabă un sprijin pentru artiştii şi creatorii de conţinut.

Marţi, în urma votului privind directiva europeană pentru drepturile de autor, proiectul legislative a fost adoptat de către Paralementul Europeancu 348 de voturi pentru şi 274 împotrivă. În timp ce contestatarii unei astfel de decizii, precum Julia Reda, membră a Partidului Piraţilor din Germania, consideră că este „o zi neagră”, libertatea internetului fiind direct afectată, susţinătorii săi o văd ca pe un progres prin care piaţa digitală europeană va fi unificată şi prin care produsele creative urcate pe Internet vor fi protejate.

Ana Achim, directorul general al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania - Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), a explicat, într-un interviu pentru „Adevărul”, care sunt avantajele acestei directive, încercând totodată, să facă mai clare scopurile celor mai controversate articole ale directivei: articolul 11 şi articolul 13 care, conform mai multor voci, ar pune capăt internetului aşa cum îl ştim, limitând libertatea de exprimare.

„Adevărul”: Ce ar însemna pentru artişti şi pentru creatorii de conţinut adoptarea directivei privind drepturile de autor? În ce sens ar căpăta ei mai multă putere?

Ana Achim: Directiva privind drepturile de autor pe piaţa unică digitală este un instrument nou, indispensabil pentru păstrarea independenţei culturii europene.

În primul rând, creatorii de conţinut care sunt titulari de drepturi de autor sau reprezentanţii acestora vor avea la dispoziţie un argument puternic în negocierile cu marile platforme online, şi anume obligaţia de a negocia licenţe cu aceştia. Până în prezent, platformele au acţionat aşa cum au considerat ele de cuviinţă, însă Directiva va stabili obligaţia de a fi transparent şi de a negocia acordurile de licenţă.

În plus, una dintre cele mai bune clauze ale Directivei care vin în sprijinul creatorilor de conţinut solicită un sistem neutru de apel unde utilizatorii pot înregistra reclamaţii. Astfel, în cazul în care Directiva privind drepturile de autor va fi adoptată, va fi posibilă contestarea blocării sau retragerii unui videoclip de către o autoritate independentă, aşa numiţii, arbitrii. Aceşti arbitri neutri vor fi instituiţi de statele membre în perioada de transpunere a Directivei. În final, modificările survenite vor fi că profesioniştii vor fi mai bine plătiţi pe YouTube şi amatorii vor rămâne în continuare liberi să reutilizeze conţinut protejat de drepturi de autor.

- Explicaţi-ne, vă rog, procesul, sau circuitul, prin care un muzician de exemplu, ar ajunge să câştige mai mulţi bani în urma acestei directive.

Cei mai mulţi creatori de muzică îşi doresc ca munca lor să fie distribuită pe platforme mari precum YouTube sau Facebook, dar cu condiţia ca acest lucru să se întâmple într-o atmosferă de respect şi o compensare echitabilă. Articolul 13 al Directivei stipulează obligaţia de negociere a contractelor de licenţiere. Într-o negociere, fiecare parte îşi exprimă constrângerile şi îşi expune punctele de vedere, însă fără a fi obligate de lege, marile companii din tehnologie nu vor accepta niciodată să negocieze termeni echitabili şi nu vor lua măsurile necesare pentru a proteja conţinutul de pe platformele lor sau nu vor fi dispuşi să ofere informaţii transparente cu privire la utilizarea efectivă a conţinutului creativ. Obligaţia de a negocia licenţe oferă titularilor de drepturi de autor şi cetăţenilor europeni un instrument care poate fi folosit în discuţiile şi negocierile cu companiile gigant din tehnologie care până în prezent au luat decizii unilaterale în privinţa acestor aspecte.

CEO-ul Youtube, Susan Wojcicki, spunea, la finalul anului trecut, că această legislaţie care urmează să fie adoptată ar fi de fapt o ameninţare, mai ales pentru micii creatori de conţinut (refrindu-se în special la Articolul 13). Aceasta era una dintre criticile aduse directivei, că pe internet, cele mai puternice voci ar deveni doar cele ale marilor companii media. Deci, pentru lămurire, în ce fel ar fi afectaţi artiştii mai puţin cunoscuţi, sau micii producători de conţinut?

YouTube a dramatizat dezbaterea directivei sprijinind activ petiţia SaveYourInternet, care a strâns aproape 5 milioane de semnături. Platforma video a afirmat că Directiva privind drepturile de autor pe piaţa unică digitală i-ar forţa să blocheze accesul utilizatorilor europeni la 35 de milioane de canale YouTube. Această declaraţie, dar şi contactarea utilizatorilor YouTube pe email, sunt câteva exemple de măsuri pe care platforma le-a luat pentru a-i determina pe utilizatori să se opună articolului 13, însă în demersul lor de argumentare nu s-au referit niciodată la textul real al Directivei şi nici nu a fost explicat textul pe înţelesul publicului ţintă al campaniei. Articolul 13 al Directivei oferă pur şi simplu un cadru juridic pentru o practică existentă, uniformizând negocierile pentru creatorii de conţinut şi organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor în relaţiile contractuale cu marile platforme.

Articolul 11, cel privitor la taxa pe link, este considerat un sprijin pentru jurnalism. Dar în acelaşi timp, Facebook şi Google au contribuit foarte mult la răspândirea ştirilor şi, deci, la mai multe afişări. În ce constă până la urmă sprijinul, dacă avem în vedere acest aspect?

Articolul 11 prevede ca o parte din banii plătiţi către publicaţii vor ajunge la jurnaliştii acelor publicaţii. Este o modalitate foarte bună de a distribui valoarea conţinutului tuturor părţilor implicate.

Studiul realizat de ”Harris Interactive” arată că majoritatea europenilor chestionaţi susţin intervenţia Uniunii Europene în zona drepturilor de autor, dar în ce sens? Primează pentru ei mai degrabă situaţia artistului, sau limitarea giganţilor americani din tehnologie pe care nu îi consideră corecţi?

Conform sondajului realizat de Harris Interactive, 80% dintre europeni sunt în favoarea normelor de implementare ale Uniunii Europene pentru a garanta remunerarea artiştilor şi creatorilor de conţinut pentru distribuirea conţinutului lor pe platformele de internet. Aceste statistici arată că europenii se preocupă ca autorii de conţinut să fie plătiţi corect de platformele online mari.

În acelaşi timp, europenii sunt convinşi că giganţii americani din tehnologie nu sunt corecţi, 74% dintre europeni cred că atunci când companiile gigant din tehnologie vorbesc despre un subiect, fac acest lucru pentru a-şi proteja propriile interese economice, mai degrabă decât interesul public.

Europenii chestionaţi susţin intervenţia instituţiilor Uniunii Europene, 64% dintre aceştia consideră că în ultimii 5 ani Uniunea Europeană nu a luat suficiente măsuri pentru a reglementa puterea giganţilor americani din tehnologie.*

În România, studiul s-a desfăşurat pe un eşantion de 800 de persoane. Nu ştiu ce fel de întrebări au fost puse, dar cum au fost răspunsurile date de români comparativ cu cele ale cetăţenilor din alte state?  Există arii în care percepţia noastră diferă de cea a altor europeni?

În România, studiul a fost într-adevăr efectuat pe un eşantion de 800 de persoane reprezentative, cu vârsta de minimum 18 ani, online, în perioada 15 şi 22 februarie 2019. Studiul şi-a propus să afle care este percepţia românilor asupra eforturilor demarate de Uniunea Europeană pentru a reglementa activitatea marilor companii din online, despre modul în care sunt remuneraţi creatorii de conţinut şi artiştii sau despre cum privesc comunicarea, transparenţa şi deschiderea companiilor Tech în relaţia cu utilizatorii lor.

Există unele arii în care putem sesiza diferenţe între percepţia românilor şi percepţia europenilor. De exemplu, la nivel european, în medie, 64% dintre cetăţeni consideră insuficiente eforturile depuse în ultimii 5 ani, de Uniunea Europeană pentru a reglementa puterea giganţilor din tehnologie americani, în timp ce doar 49% dintre români consideră insuficiente aceste eforturi.

În acelaşi timp, ne situăm pe locul al doilea în topul ţărilor care şi-au exprimat preferinţa pentru această iniţiativă, 86% dintre românii chestionaţi aprobă introducerea unor reguli care să garanteze protecţia şi remunerarea artiştilor şi creatorilor de conţinut, în timp ce media la nivel european este de 80% în favoarea acestei iniţiative.

O altă diferenţă este faptul că 39% dintre români consideră că giganţii din tehnologie reprezintă un potential risc pentru funcţionarea democraţiilor europene, în timp ce 53% dintre europenii chestionaţi sunt de părere că giganţii din tehnologie reprezintă un potenţial risc pentru funcţionarea democraţiilor europene.

Mai departe, 64% dintre români sunt de părere că atunci când giganţii americani de tehnologie vorbesc public, o fac pentru a-şi proteja propriile interese economice, în timp ce 36% dintre români cred că o fac pentru a proteja interesul general al utilizatorilor de internet. 74% dintre europeni sunt de părere că atunci când giganţii americani din tehnologie vorbesc public, o fac pentru a-şi proteja propriile interese economice în interesul lor.

O altă statistică arată faptul că 77% dintre cetăţenii români aprobă introducerea unei taxe asupra veniturilor giganţilor americani de tehnologie, care fac un profit în ţările Uniunii Europene. La nivel european, în medie, 84% dintre cetăţeni aprobă introducerea unei taxe asupra veniturilor giganţilor americani de tehnologie, care fac un profit în ţările Uniunii Europene.

- Consideraţi că platformele din mediul online ar fi putut creşte fără contribuţiile artiştilor şi creatorilor?

Platformele mari (YouTube, Facebook, Dailymotion) îşi bazează modelul de afaceri pe distribuirea masivă a conţinuturilor protejate prin drepturi de autor, pe care le promovează în mod activ în scopuri comerciale (prin monetizare, publicitate şi comercializarea datelor). În plus, platformele din mediul online sunt de fapt canale de conţinut, iar artiştii şi creatorii sunt cu siguranţă facilitatori importanţi.

- Cum ar trebui să acţioneze acestea pentru a asigura o mai bună înţelegere cu artiştii şi creatorii?

Majoritatea artiştilor şi creatorilor de conţinut îşi doresc să primească informaţii transparente cu privire la utilizarea efectivă a conţinutului creativ şi să ia parte la discuţii echitabile cu platformele online mari. Este important ca companiile din digital să fie deschise la astfel de discuţii şi să ofere transparenţă financiară pentru creatorii de conţinut. Directiva vine în ajutorul deţinătorilor de drepturi de autor şi stipulează obligaţia pentru platformele mari de a asigura transparenţă financiară şi obligaţia de a negocia acorduri de licenţă. Astfel, se va genera o mai bună comunicare între marile platforme online şi creatorii de conţinut şi artiştii.

- Care este procentul pe care îl reţin giganţii din tehnologie?

Aşa cum arată sondajul realizat de Harris Interactive, 80% dintre europeni sunt în favoarea normelor de implementare ale Uniunii Europene pentru a garanta remunerarea artiştilor şi creatorilor de conţinut pentru distribuirea conţinutului lor pe platformele de internet. Acest lucru subliniază sentimentul că platformele mari preiau aproape întreaga valoare de pe piaţă. Este corect ca această valoare să fie împărtăşită cu milioanele de creatori de conţinut europeni a căror activitate este distribuită online, generând profituri pentru platformele mari. Directiva va determina ca datele financiare să fie mai transparente datorită obligaţiei de transparenţă şi a celei de a negocia acordurile de licenţă.

- Care ar fi consecinţele dacă această Directivă nu ar fi aprobată?

Votul asupra textului final al Directivei europene privind dreptul de autor pe piaţa unică digitală va avea loc în cursul sesiunii plenare din 25-28 martie a Parlamentului European la Strasbourg. Deoarece urmează alegerile europarlamentare, orice amendament sau o a doua lectură ar însemna practic sfârşitul iniţiativei, deoarece ar conduce la renegocierea întregului text. În cazul în care textul final este respins sau amendat, aproape trei ani de muncă vor dispărea dintr-o suflare şi reforma drepturilor de autor va trebui să înceapă din nou de la zero.