FOTOGALERIE Fotografia digitală devalorizează amintirile
0Strângem sute şi chiar mii de poze digitale anual şi apoi le uităm printr-un „folder“ în computer. Când devenim melancolici, paradoxal, răsfoim tot albumele vechi cu poze pe hârtie. Amatori sau profesionişti, cei care iubesc zgomotul declanşatorului unui aparat foto recunosc că folosesc camere digitale, dar aparatele clasice le provoacă mai mult imaginaţia.
Andra (23 de ani) vede în fotografie atât o oportunitate de autocunoaştere, cât şi un bun prilej de a întâlni oameni interesanţi. Cu toate că nu a urmat până acum niciun curs de fotografie, tânăra realizează 300 - 400 de poze lunar. „Nu ştiu exact de unde vine această pornire. E ca şi cum te-ai uita la televizor şi, deodată, te-apucă o poftă nebună de ciocolată, care nu are nimic în comun cu senzaţia de foame. Aşa şi la mine. Merg pe stradă, observ ceva şi mă apuc să fac poză după poză", povesteşte ea.
Pasiunea ei pentru fotografie a apărut în urmă cu cinci ani. „Am descoperit un site, photo.net, şi am fost fascinată. Mi-am printat poze de acolo şi mi-am tapetat pereţii cu ele. Am început să citesc tot ce găseam legat de acest domeniu şi, pentru că-mi plăceau cel mai mult fotografiile-portret, am început să-i pozez întruna pe ai mei, dar şi pe colegii de şcoală", îşi aminteşte Andra.
Timpul „macină" pixelii
În scurt timp, a primit şi recompensa: la două luni după ce şi-a făcut din aparatul foto un camarad de nelipsit, Andra şi-a trimis creaţiile la diferite concursuri naţionale, dar şi din afară. „Dacă la competiţiile din ţară nu am primit niciodată vreun răspuns, am reuşit să câştig un concurs european, la care au intrat în finală sute de poze. Organizatorii din Londra mi-au trimis, odată cu premiul, şi câteva sfaturi referitoare la ce ar trebui să mai fac", povesteşte Andra.
De la „săpuniera" pe care o folosea - un aparat compact, de buzunar -, Andra a trecut la o cameră foto DSLR pe care o foloseşte şi astăzi. Recunoaşte însă că din sutele de poze pe care le face lunar nu printează niciuna. „Le păstrez în computer sau pe un dispozitiv de memorie, pe unele le încarc pe reţelele de socializare".
Dezavantajul: faţă de fotografiile din albume, pe care le revede de câteva ori pe an alături de familie sau de prieteni, care-şi păstrează calitatea în ciuda timpului, imaginile digitale nu mai au acelaşi parfum. „Am observat că, după câţiva ani, nu mai pot printa pozele pe care le tot deschid în computer. Parcă îşi pierd din calitate, ai spune că li se împuţinează pixelii", spune Andra.
„Pozam orice, numai să pozez"
Petrică Tănase (34 de ani), fotograf de profesie, a intrat în „meserie" după ce a fost provocat de nişte prieteni. „Aveam vreo 23 de ani şi eram la o terasă cu doi amici: unul regizor, altul student la imagine şi, la un moment dat, mă întreabă regizorul dacă nu vreau să mă fac fotograf. Am căscat ochii şi i-am zis că nu am nicio legătură cu asta. M-a provocat spunându-mi că-mi plăteşte el un curs de fotografie, iar dacă sunt în stare să-l termin, dă o ladă de whisky. Evident că m-a deranjat vorba asta «dacă eşti în stare să-l termini» şi m-am dus", povesteşte Petrică.
Un an, cât a durat cursul, a fost suficient pentru ca tânărul, la vremea aceea angajat la o fabrică de răcoritoare, să ia „virusul" fotografiei. „Pozam orice, numai să pozez. Asta cu toate că aveam un aparat clasic şi sfârşeam în fiecare lună prin a-mi da toţi banii pe filme. Preferam să-mi cumpăr trei filme ieftine decât unul scump şi foloseam trucul acela cu agăţatul filmului în aşa fel încât să nu irosesc primele poziţii, care erau rezervate în mod normal testării filmului", îşi aminteşte Petrică. Imediat după curs, tânărul s-a angajat într-un laborator de developare foto pentru că acolo îi putea întâlni pe cei mai buni fotografi. „Cât am muncit în laborator am învăţat mai multe decât la şcoală. Prin mâini mi-au trecut mii de poze şi de la toate învăţam ceva".
În 2003, Petrică a lăsat primul aparat foto, un Praktica MTL3 cumpărat în rate de la profesorul de curs, pentru o cameră digitală. „Nu mai aveam stresul că trebuie să ajung la developare cu filmul, încă economiseam poziţiile pentru că memoria aparatului era mică, iar bateriile durau puţin, dar era o curiozitate pentru mine", îşi aminteşte Petrică trecerea de la peliculă la digital.
Inflaţie de fotografi
Pentru lectorul de fotografie Andrei Conţiu, era digitală a adus, în afara multiplelor avantaje, şi un mare minus: „ne bălăcim într-o inflaţie de fotografi şi fotografii. Apariţia formatului mp3 a condus la ceva similar în muzică. Oamenii par că nu mai ascultă muzică, ci gigabaiţi de melodii. Pierdem astfel din selectivitate, din capacitatea de a savura un produs artistic".
Prima cutie de făcut poze
Cu toate că prima fotografie a fost realizată în secolul al XIX-lea, încă de pe vremea lui Aristotel se ştia cum se poate aşeza realitatea într-o cutie. Se perfora o cutie întunecată, iar pe peretele opus apărea imaginea reală a unui obiect luminat, plasat în exterior. Această tehnică a fost utilizată mai târziu de pictorii italieni din perioada renascentistă pentru a-şi reprezenta în perspectivă lucrările.
Abia în 1825, francezul Joseph Nicéphore Niépce a reuşit să conserve o imagine, reprezentând un om şi un cal, pe o placă metalică, cu depunere de halogenură de argint. Patru ani mai târziu, Niépce s-a asociat cu Jacques Mande Daguerre, recunoscut în 1839 drept inventatorul primei fotografii. Invenţia a fost vândută statului francez.
Digital: plusuri şi minusuri
Fotografia digitală a dus la căderea în desuetudine a pozelor pe film. Multiplele avantaje pe care le conferă imaginea digitală sunt enumerate şi de lectorul de fotografie Andrei Conţiu. „Avantajul cert al imaginii digitale este comoditatea în manipulare şi în stocare, posibilitatea reproducerii nelimitate, lipsa constrângerilor în ceea ce priveşte popularizarea sau împărţirea imaginilor printre cei interesaţi, precum şi uşurinţa cu care se pot opera modificări pe imaginea originală".
Pelicula disciplinează
Totuşi, între aparatul foto clasic şi cel digital există diferenţe de comportament, susţine Petrică Tănase, fotoreporter de meserie. „Aparatele pe film te obligă să nu greşeşti, să fii mai calculat, să-ţi faci munca mult mai curat decât cele digitale". Motivul: pe un film ai câteva zeci de poziţii de care trebuie să profiţi la maximum, pe când pe digital, datorită cardurilor de memorie generoase, poţi „trage" cadru după cadru în câteva secunde.
Şi lectorul Andrei Conţiu consideră că atuul fotografiei pe peliculă este disciplina. În afara acestui aspect însă, Conţiu aminteşte o diferenţă vitală, povestită de un cunoscut fotograf de peisaje de munte: în vârful muntelui, unde temperatura scade sub zero grade, acesta îşi îndeasă toate aparatele digitale în rucsac şi rămâne cu un aparat pe film Leica. Este singurul care mai poate face fotografii în acele condiţii.
Sfaturi de călătorie
Suedezul Martin Edström, specialist în fotografia de călătorie, a elaborat împreună cu producătorul de aparate Nikon câteva sfaturi pentru cei care-şi doresc să surprindă imagini inedite în călătoriile lor dinafara graniţelor ţării. Ca o recomandare generală, cereţi acordul persoanelor pe care doriţi să le fotografiaţi. „Oriunde aţi fi, trebuie să daţi dovadă de curtoazie şi să întrebaţi mereu înainte de a realiza o fotografie, chiar dacă asta înseamnă să înclinaţi capul către cineva şi să-i arătaţi aparatul foto".
1 Asia: Puneţi accent pe diversitatea religioasă. Sanctuarele şi locaşurile sfinte sunt cele mai potrivite pentru a surprinde spiritul unei ţări. Atenţie, însă! În Asia de Sud, în timpul multor ceremonii hinduse, fotografia este privită ca un sacrilegiu, distrăgând atenţia de la evenimentul religios. În India, cei care apar în imagini aşteaptă un bacşiş.
Pont: Palma este cel mai bun instrument pentru a descoperi lumina bună. Ţineţi palma ridicată în dreptul locului pe care doriţi să-l imortalizaţi: dacă lumina arată bine pe piele, probabil va arăta bine şi în portret.
2 Africa: Loc de joacă cultural. Cum Africa a devenit o destinaţie turistică populară, multe zone sunt aglomerate şi dificil de fotografiat. Pentru a vă asigura de fotografii spectaculoase, evitaţi să călătoriţi în plin sezon. Totodată, localnicii nu sunt încântaţi de fotografiile ce surprind aspectele negative din ţările lor.
Pont: Lumina directă a soarelui creează tonuri dure, care pot lua din frumuseţea fotografiei de peisaj. Pentru a realiza imagini perfecte, bucuraţi-vă de lumină „moale" dimineaţa foarte devreme sau după-amiaza, târziu.
3 Europa: Focus pe minunile naturii. Dincolo de oraşele grandioase şi de arhitectura modernă, Europa ascunde unele dintre cele mai frumoase peisaje de natură sălbatică din lume. Europenii au o atitudine relaxată dacă sunt fotografiaţi. Totuşi, când aşezaţi un subiect în cadru, nu arătaţi cu degetul: gestul este considerat nepoliticos în multe ţări din Europa. Folosiţi întreaga mână pentru a indica.
Pont: În fotografia-portret, concentraţi-vă atenţia asupra privirii persoanei pe care o imortalizaţi. Dacă ochii acesteia au o mică reflexie, atunci portretul va ieşi însufleţit.
4 America de Nord: Implicaţi-vă în cultura locală. În zonele rurale ale Americii de Nord, cum ar fi deşertul Mojave, tradiţiile cer ca persoanele decedate şi bunurile lor să fie incinerate. Păstrarea fotografiilor este o încălcare jignitoare a acestei reguli, întrucât se spune că păstrează „umbra", adică sufletul celui decedat. Amerindienii din Statele Unite consideră că o oglindă nu reflectă imaginea, ci sufletul omului.
Pont: Portretele sunt reuşite dacă subiectul are încredere în fotograf.
5 America de Sud şi Caraibe: Loc prielnic pentru a lega prietenii. Oamenii de pe acest continent trăiesc în armonie cu natura şi sunt foarte prietenoşi, aşadar, surprindeţi-i astfel. Cei din zonele rurale vor fi foarte încântaţi dacă le arătaţi rezultatul. O idee bună ar fi să notaţi adresele lor pentru a le trimite imaginile imprimate: mulţi nu-şi permit să-şi imprime propriile portrete. Unele culturi din Caraibe cred că reprezentările indivizilor pot fi utilizate pentru vrăji voodoo asupra persoanei în cauză.
Pont: Există numere magice în fotografie, cel mai important fiind trei. Indiferent dacă fotografiaţi persoane sau obiecte, veţi realiza fotografii expresive având exact trei subiecte în cadru.