Fabrici unde este mereu Crăciun
0
Tot anul se lucrează la ornamentele mate sau lucioase, pictate sau desenate cu pulbere ca de diamant, care îmbracă bradul de Sărbători. Globurile din sticlă pentru pomul de Crăciun sunt şi ele în criză. Românii nu le mai cumpără, deşi sunt fabricate în ţară, dar le preferă americanii, scandinavii şi italienii.
Nicolae Gheorghe ţine în flacăra arzătorului o bulă de sticlă cu două codiţe. Pe una dintre ele o desprinde, topind-o, şi o aruncă într-o cutie de lângă masa de lucru. Pe cealaltă o roteşte între degete aşteptând ca bula să-şi schimbe forma de la căldura flăcării. Atunci începe să sufle prin codiţa rămasă până când sticla devine un glob rotund şi atinge cele două sârme pe care le foloseşte ca instrument de măsură.
Nicolae are 35 de ani şi de 10 ani suflă sticlă. A învăţat meseria de sticlar la fabrica de globuri la care lucrează şi acum, actuala Chris Team, fosta Oberon din Pucioasa (judeţul Dâmboviţa).
Comenzi de la IKEA
În 1996, când s-a deschis, fabrica avea opt angajaţi şi producea doar pentru piaţa internă. Un an mai târziu, afacerea începută de Florin Sârbu avea să se schimbe radical, datorită unui contract cu firma suedeză IKEA. Au primit comenzi uriaşe, dar au fost obligaţi la schimbări costisitoare: un spaţiu mai mare de producţie, condiţii mai bune pentru angajaţi, acreditări internaţionale.
În anul 2000 ajunseseră cel mai mare producător de globuri din ţară, cu 400 de angajaţi şi comenzi de 1,5 milioane de euro numai de la IKEA, plus altele din Olanda şi din Germania.
Nicolae ştie să sufle globuri rotunde, în formă de clopoţei sau de lacrimă, dar şi vârfuri de pom. I-a luat doar trei luni să înveţe, pentru că i-a plăcut şi face totul instinctiv. „Se simte la mână când se înmoaie sticla." De la sticlari, globurile ajung într-o cameră din spatele fabricii, la vopsit şi argintat. O soluţie specială se toarnă în balon prin codiţă, iar în contact cu apa fierbinte dintr-o chiuvetă se transformă într-o pojghiţă argintie ce îmbracă sticla.
„Argintul dă strălucire vopselei. Asta dă frumuseţea globului", explică soţia lui Florin Sârbu, Cristina, cea care a preluat afacerea din 2006. „Dacă nu are argint, nu străluceşte. Şi nicio vopsea nu are argint în ea."
Probleme financiare
Fabrica din Pucioasa are şi un sistem de argintare propriu, brevetat în vremurile bune, când producea cel puţin un milion de globuri lunar. Dar vremurile bune s-au terminat cu cinci ani în urmă. Rata la creditul luat pentru a-şi putea extinde afacerea şi prăbuşirea dolarului - moneda în care făcuseră împrumutul - i-a îngropat în datorii.
Familia Sârbu s-a asociat cu o companie americană, care n-a reuşit însă să scoată afacerea din criza la care au contribuit şi globurile chinezeşti din plastic, care începuseră să domine piaţa.
În 2006, fabrica s-a mutat înapoi în clădirea veche, în care funcţionează şi acum, locul de unde a început totul. A fost preluată de Cristina Sârbu, are 13 angajaţi şi produce cam 16.000 de globuri pe lună, doar pentru piaţa internă.
Eugenia Enache (46 de ani) vopseşte până la 2.000 de globuri pe zi. Argintate sau neargintate, femeia ia baloanele din sticlă, le scufundă în cazane cu vopsea şi le pune la uscat pe o masă, înfipte în codiţe. Apoi vine rândul Silviei Cioroba (34 de ani) să le ia la pictat.
Dintr-o cutie de iaurt trage cu gura aracet într-o pipetă pe care o foloseşte ca pe un creion: trasează pe globurile roşii linii curbe, care se întretaie ca nişte opturi. Apoi toarnă peste ele pulbere argintie, cu lingura, dintr-un lighean de plastic. Sclipiciul se lipeşte pe dungile desenate cu aracet.
La lucru ca la joacă
Niciunul dintre modelele pe care le face nu i se pare complicat, iar pe unele le-a şi botezat: „căline" pentru că seamănă cu frunzele de călin, „mărgăritare" după floarea cu acelaşi nume, „opturi" sau „inimioare". Cel mai greu de făcut sunt cele pe care a pictat peisaje, de iarnă, primăvară sau vară, pentru că le „ia de multe ori la mână" şi nu reuşeşte să termine mai mult de 50 într-o zi. Dar din cele cu model de aracet face şi 300 în opt ore de muncă.
„E ca o joacă, chiar şi la sute de globuri pe zi. Îmi place şi nu mă plictisesc. Dacă-mi vine vreo idee, o fac", explică Silvia. Dar nu prea mai are timp acum de globurile migăloase. „Din mofturi personalizate nu se scot bani", spune Cristina Sârbu. „Banii ies din producţia de serie."
Chiar dacă în ultimii trei ani nu a mai investit în afacere şi nici n-a câştigat mai mult de un salariu lunar, Cristina Sârbu nu vrea să renunţe la fabrica de globuri. Acum caută o nişă pe piaţă, pentru că e convinsă că vom renunţa şi noi la plastic şi „ne vom întoarce la sticlă".
Globuri cu Swarovski pentru americani
Fabrica familiei Turcu din Cluj-Napoca, Prodglob Clasic Glass, a exportat anul acesta 800.000 de ornamente. Astfel de globuri pot fi cumpărate şi în România, cu preţuri între 3 şi 10 lei bucata, dar în magazinele din străinătate preţurile sunt de zece ori mai mari.
Cu fix 34 de angajaţi, Prodglob reuşeşte să producă, anual, peste 800.000 de globuri. Dintre acestea, numai 10% ajung în magazinele din România, iar restul sunt destinate exportului - în primul rând în Statele Unite ale Americii, dar şi în ţări din Europa cum ar fi Anglia, Italia, Elveţia şi Austria. Peste Ocean cele mai ieftine se vând cu preţuri cuprinse între 30 de lei şi 100 de lei, adică între 10 şi 35 de dolari. Cele mai scumpe globuri, cele cu cristale Swarovski, ajung să fie vândute, în SUA cu preţuri între 73 şi 150 de dolari.
Exportul e mai profitabil
De 15 ani, de când sunt pe piaţă, proprietarii fabricii au învăţat că e mai profitabil să lucreze pentru străini. „Aşa am gândit afacerea încă de la bun început, deoarece piaţa românească pentru asemenea produse este încă nestructurată, instabilă", spune Mihai Turcu, managerul fabricii. Anul acesta s-au cerut globuri mov, verzi, roz şi albastre. „Tendinţele sunt la fel ca în moda feminină. Anul viitor, ne vom axa pe culori mai închise, de la verde-pădure, la mov intens,", explică soţia lui Turcu, Mihaela.
Fabrica din Cluj s-a închis la începutul lunii decembrie. În fiecare an, familia Turcu îşi ia concediu o lună de Sărbători, după un an întreg de produs globuri. Ioana Oros
Peste 7 milioane de podoabe pentru Sărbători
Cei 20 de angajaţi de la fabrica de globuri de sticlă de la Curtea de Argeş, SC Argcoms, confecţionează anual milioane de podoabe pentru export. „Am produs în jur de 7,2 milioane de globuleţe. După Sărbători începem treaba pentru anul ce vine", spune managerul fabricii, Sandu Nichita. Un calcul scurt arată că fiecare angajat a realizat câte 420.000 de globuleţe într-un an, adică aproximativ o mie în fiecare zi.
Crăciun tot anul
Meşterul sticlar are misiunea cea mai grea în fabrică: să transforme tuburile din sticlă pe care le primeşte în globuri.
„Sticla se încălzeşte imediat, suflu în ea şi astfel ia forma dorită. Pentru un globuleţ mare suflu patru - cinci secunde, iar pentru unul mic, două secunde", spune Ilie Margine, unul dintre sticlari.
De la atelierul de suflătorie, sferele din sticlă merg la decorat. Mai multe angajate le pictează cu pensula apoi le trec printr-un „praf de diamante". Este unul industrial, dar care le dă strălucire.
„Pictez de plăcere. E o relaxare pentru mine. De zece ani fac acelaşi lucru şi acum îmi merg mâinile din instinct", povesteşte Daniela Tiliuţă. „Noi lucrăm tot anul pentru ca globuleţele să ajungă în casele europenilor. La noi, în fabrică, tot anul este Crăciun", adaugă ea.
După pictat se fac ultimele finisări: se taie codiţa de sticlă rămasă de la suflătorie şi se montează cârligul metalic de care globurile urmează să fie agăţate în pomii de Crăciun. Denisa Grigore
Ameninţarea chinezilor şi a crizei
Globurile din plastic, inventate de chinezi, mai ieftine şi mai rezistente decât cele din sticlă, au stricat afacerile producătorilor români. Din 2001, magazinele şi supermarketurile autohtone le-au preferat celor din sticlă, iar fabricile româneşti au fost obligate să se reorienteze. În prezent există cinci astfel de fabrici care nu au mai mult de 30-40 de angajaţi şi produc în special pentru export.
Cristina Sârbu, directoarea fabricii din Pucioasa, a renunţat şi la comenzile din străinătate. „Era bine când vindeam afară, pentru că primeam avans. Dar preţurile nu erau mai bune, erau la fel ca în ţară, pentru că se negocia la sânge", explică Sârbu. Acum lucrează cu un singur lanţ de supermarketuri din ţară şi primeşte banii la 45 de zile de la livrare. Produce tot anul pentru a vinde aproximativ patru luni, din septembrie până în decembrie. Criza financiară şi-a lăsat şi ea amprenta, iar anul acesta vânzările au fost mai slabe decât în 2008.
Podoabe pe bandă rulantă
Mii de globuri, păduri de brazi artificiali şi munţi de beteală pleacă în aceste zile din fabrica de la Gottlob, judeţul Timiş, spre toate marile magazine din ţară. Brazii sunt produşi din poliester verde, înghiţit de o maşinărie imensă din care ies crengile pomilor de Crăciun. „Sunt confecţionaţi dintr-un material care nu ia foc. Facem brazi de 50 de centimetri sau de 5 metri", explică Răzvan Publerea, directorul de vânzări al fabricii.
Tot din poliester sunt confecţionate şi jucării de diferite culori, pictate apoi şi îmbrăcate în pulbere aurie de femeile din atelier. „Cu un lipici special desenăm globurile cu diverse modele, apoi turnăm repede o pulbere aurie fină peste lipici", spune Ilişca Vraja, care pictează globuri de peste cinci ani.
Bucuria darurilor pentru copii
Munţii de beteală se înalţă în aceeaşi hală în care se pictează îngeraşii şi figurinele în miniatură ce recreează scena naşterii lui Iisus. „Împodobesc cu beteală câte un brăduţ în fiecare minut. Munca e plăcută atunci când şti că produsele ajung la copii", spune şi Maria Mihali, o muncitoare care lucrează de nouă ani în fabrică.
Toate maşinăriile din fabrica din Timiş sunt supravegheate de un angajat cu nume predestinat: Cristian Crăciun, de 33 de ani, mecanicul care calibrează şi repară utilajele. „Lumea asociază uneori numele meu cu locul în care muncesc şi se mai fac glume pe seama mea", explică el. Cristian Poelincă
Vikingi din sticlă pentru norvegieni
O armată de 15.000 de vikingi de sticlă a plecat din Botoşani spre Norvegia în acest an. Statuetele colorate sunt la mare căutare în perioada Sărbătorilor de iarnă, fiind cadoul preferat pe care şi-l oferă norvegienii. Un viking costă la Dorohoi cinci euro bucata, însă în magazinele din Scandinavia preţul este cel puţin dublu. Este o afacere prosperă, mai ales la sfârşit de an, pentru Marin Anton, patronul singurului atelier de sticlărie din Dorohoi.
Cei 37 de sticlari care lucrează în fabrică se pot mândri că operele lor au ajuns pe trei continente. Patronul merge periodic la târgurile internaţionale unde îşi găseşte clienţii. „Sunt companii care văd ce am să le ofer şi dau comenzi ferme. Am avut clienţi din Belgia, Statele Unite şi Germania, iar de câţiva ani lucrez pentru ţările nordice", a precizat Anton.
Fără comenzile din Occident, atelierul ar fi dat faliment, aşa cum s-a întâmplat cu celelalte sticlării din Dorohoi. Costurile de producţie sunt foarte mari şi sticlarii sunt nevoiţi să facă şi „căni, vaze sau boluri" când nu au comenzi pentru obiecte de artă. Adrian Şorodoc
Se vând doar la Kaufland
Fabrica din Pucioasa nu mai are acum contracte în străinătate, iar în România vinde într-o singură reţea de magazine, Kaufland. O cutie de cinci sau şase globuri din sticlă iese din fabrică la preţul de un euro (4,21 lei) şi ajunge la vânzare de două ori mai scump.
Se încarcă comentariile...
