Cum să ţii în frâu „fiara“ din tine

Cu toţii avem momente de furie în care simţim că suntem pe punctul de a o lua razna. Cum ne-am putea controla emoţiile pentru a nu regreta apoi? Vorbe usturătoare, ţipete, obiecte aruncate la întâmplare sau pur şi simplu lovituri aplicate celor care ne scot din sărite. Toate sunt reacţiile „nebuniei oarbe“.

În urmă cu mai puţin de o lună, un tânăr de 32 de ani din Bacău şi-a decapitat tatăl într-un acces de furie. Bărbatul şi-a surprins iubita sărutându-se cu părintele său şi i s-a făcut negru în faţa ochilor. S-a năpustit asupra ei cu un cuţit, dar pentru că tatăl i-a sărit femeii în apărare, tânărul a ajuns să-l omoare pe cel care i-a dat viaţă, relatau televiziunile de ştiri.

Un alt băiat de 15 ani din Moreni, judeţul Dâmboviţa, şi-a ucis mama adoptivă, la începutul anului, pentru că nu achitase factura pentru internet. Adolescentul obişnuia să petreacă nopţi întregi în faţa computerului, iar pentru că femeia a refuzat să-i mai plătească abonamentul, a reacţionat sub imperiul furiei de moment.

Mânia nu cunoaşte diferenţe de clasă

Tot din cauza furiei a ajuns şi celebrul model Naomi Campbell să plângă în emisiunea de lunea trecută a lui Oprah Winfrey. Implicată în nenumărate scandaluri de agresiune împotriva şoferilor, a unor membri din echipajul de bord al British Airways, dar şi împotriva menajerelor ei, Naomi (39 de ani) a explicat că temperamentul ei agresiv vine dintr-o furie acumulată încă din copilărie.

Moderatoarea Oprah Winfrey nu a menajat-o deloc pe vedetă, întrebând-o la un moment dat dacă este doar o divă bosumflată. Campbell a recunoscut că, atunci când nu primeşte ceea ce vrea, vede pur şi simplu roşu în faţa ochilor. După fiecare acces de furie, însă, modelul regretă comportamentul agresiv. „Mi-e ruşine şi-mi pare rău", a spus Campbell, citată de „The Daily Mail".

Rădăcinile furiei se trag din traume de familie

Cauza temperamentului irascibil al vedetei a fost explicată chiar de mama ei, Valerie Morris, care se afla în public împreună cu iubitul modelului, magnatul rus Vladimir Doronin.

„Naomi a spus că s-a simţit abandonată când era mică. E adevărat, la fel simt şi eu, că am abandonat-o. Aveam 19 ani când am născut-o şi eram singură. Pentru a-i oferi o viaţă mai bună, şansa la o educaţie bună, am ignorat-o pentru muncă. Dar acum realizez că bunurile materiale nu sunt singurul lucru de care are nevoie un copil", au fost vorbele care au făcut-o pe Naomi să izbucnească în plâns.

În spatele unor reacţii agresive ce pot avea consecinţe dintre cele mai diverse, de la jignirea persoanelor din jur prin adresarea unor cuvinte urâte până la acţiuni violente, uneori ireversibile, se află de cele mai multe ori un model de gândire sau de comportament învăţat în familie sau în grupul de prieteni.

Limita dintre furie şi nebunie

„Furia este o emoţie negativă, de intensitate mare, care se descarcă violent, pe termen scurt, dar care odată descărcată, se presupune că reglează echilibrul emoţional. Însă cu o singură condiţie: descărcarea să fie conştientă şi să se facă cu un scop bine definit, astfel încât individul să reuşească să anticipeze consecinţele actului de descărcare a furiei", explică psihologul Georgeta Ghinea.

Tocmai de aceea, unii psihoterapeuţi organizează şi dirijează şedinţe de descărcare a furiei, pentru ca, într-un cadru organizat, efectele negative să fie cât mai puţin simţite.

„Am auzit cu toţii de camerele speciale unde «pacienţii» lovesc perne, sparg farfurii, pahare. Mai grav este atunci când persoanele care nu se cunosc pe sine - doar pentru că nu le preocupă acest demers - produc descărcări ale furiei în mod inconştient: acte de violenţă grave, fără a anticipa consecinţele, care pot fi uneori ireversibile", spune psihologul.

„Cei care nu suferă de boli mintale sau nu prezintă leziuni la nivelul lobului frontal au anumite mecanisme de control ce îi împiedică să reacţioneze impulsiv, sub imperiul furiei. Totuşi, aceste mecanisme pot fi inhibate în cazul consumului de substanţe halucinogene şi de alcool. În condiţii de oboseală, pe fondul unor stimuli negativi, intervine surescitarea care face ca în organism să fie pompată o cantitate mai mare de adrenalină. De aici şi ieşirile violente", explică psihiatrul Florin Tudose condiţiile în care un om normal ajunge să reacţioneze sub impulsul furiei.

Furia oarbă

Actele de violenţă se explică prin diminuarea pe moment a funcţiei raţionale ce provoacă un dezechilibru emoţional, explică psihologul Georgeta Ghinea. Oamenii posedă furia ca emoţie negativă la nivel instinctual. Ca fiinţe sociale, trebuie să ne controlăm această emoţie.

Graniţele fragile ale normalităţii

Adolescenţii şi tinerii sunt cei mai predispuşi la violenţă fizică

Atât psihologii, cât şi sociologii indică adolescenţii şi tinerii ca fiind cea mai vulnerabilă categorie. De altfel, un studiu recent relevă că studenţii din România prezintă un risc crescut în ceea ce priveşte comportamentele deviante.

Potrivit cercetătorilor de la „Journal of Medicine and Life" care au analizat comportamentul a 500 de studenţi din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila", al Universităţii Politehnice Bucureşti şi al Academiei de Studii Economice din Bucureşti, peste 71% din participanţii la studiu au prezentat un nivel ridicat de frustrare, iar mai bine de jumătate dintre ei se confruntă cu stresul cauzat de lipsa timpului necesar pentru parcurgerea programei şcolare.

Autorii studiului au evidenţiat un anumit tip de personalitate (A) în care au încadrat studenţii cu un spirit competiţional foarte dezvoltat, pe cei irascibili, agresivi, ostili, răzbunători şi care se simt presaţi de timp, caracteristici întâlnite la 30% din studenţii de la Medicină şi Politehnică.
Predispuşi la „nebunia oarbă"

„În afara indivizilor care se încadrează în tipul de personalitate A, adică cei nemulţumiţi de munca lor, care au nevoie de laude şi un simţ acut de competiţie, colericii, depresivii şi indivizii care au tendinţa de a se răni pe sine sunt predispuşi către astfel de «nebunii trecătoare»", explică Adrian Lală, unul dintre autorii studiului.

El adaugă că, mulţumită unor filtre ale conştientului, mânia nu-i împinge pe indivizii fără probleme mintale să-şi piardă raţiunea, fie şi pentru câteva momente.

„Un exemplu de filtru permanent este nuditatea. Indiferent cât de furioşi am fi, nu vom merge pe stradă fără haine pentru că vom conştientiza că astfel ne expunem. Un filtru la care putem renunţa cu ajutorul alcoolului, de pildă, este cel al sincerităţii. Dar pentru a renunţa la filtrul agresivităţii trebuie să avem un anumit bagaj de cunoştinţe sau mai bine zis, de lipsă de cunoştinţe, dobândit din mediul în care am crescut", mai spune Lală.

Teoria sa este susţinută şi de sociologul Alfred Bulai,care consideră că factorii determinanţi ai comportamentelor deviante constau în exemplele din proximitate: „Un puşti din Dragalina va fura un pui de găină pentru că taică-său a furat o găină. Un primar nou va deveni corupt pentru că şi cel vechi a fost aşa şi a scăpat cu bine".

Bulai arată că „agresivitatea românilor porneşte din frustrare, din decalajul dintre aşteptările pe care le au de la viaţă şi ceea ce le rezervă de fapt realitatea, din condiţiile de trai pe care nu reuşesc să le schimbe".

Furia şi etapele ei

„Furia este o emoţie prost înţeleasă", spune Howard Kassinove, expert în managementul furiei şi profesor al Universităţii Hofstra din New York. Kassinove susţine că furia apare, cel mai adesea, dintr-un eveniment negativ asociat cu nedreptatea. Psihologul mai spune că avantajul acestei emoţii este că le putem semnala celorlalţi ce anume nu ne place. Kassinove împarte furia în episoade cu cinci etape. În prima, se produce declicul, adică intervine ceva care te face să te simţi ignorat, respins, insultat.

În cea de-a doua fază, interpretăm stimulii negativi ca fiind inacceptabili, de nesuportat şi, astfel, evenimentul ajunge să ne inflameze şi mai tare. În a treia etapă a furiei continuăm să ne gândim la cât de nervoşi suntem şi să ne simţim cu adevărat rău. Uneori nu numai psihic, ci şi fizic: pot apărea tulburări ale ritmului cardiac sau chiar atacuri de cord.

În cea de-a patra fază, experienţa internă, privată, ajunge publică prin violenţă verbală sau fizică. În ultima fază intervin efectele pe termen lung ale furiei: certuri între soţi, părinţi, fraţi, prieteni, colegi etc.

Cum să reacţionăm

Doctorul psihiatru Florin Tudose spune că, în eventualitatea unei întâlniri pe stradă, pe şosea sau când ne aflăm în apropierea unei persoane care tocmai ce are un acces de furie, cel mai bine ar fi să o evităm.

„Chiar dacă observăm că se automutilează, nu trebuie să intervenim. Gândurile ce-i pot trece unui individ prin minte sunt dintre cele mai ciudate. Poate că individul aude o voce care-i spune «omoară-l, îţi vrea răul». Cel mai bine este să apelăm la ajutor specializat, şi anume să sunăm la 112", avertizează psihiatrul.

"Să încerci să potoleşti un om furios nu este o dovadă de simţ civic. Soluţia este să ceri ajutor specializat."
Florin Tudose
psihiatru