Când sunt ticurile semn de boală?

Ticurile care apar în copilărie pot ascunde o tulburare psihică gravă, denumită sindrom Tourette. Această afecţiune este mai frecventă la persoanele de sex masculin şi rămâne pentru toată viaţa. În unele cazuri, simptomele se pot diminua la maturitate.

Debutul sindromului Tourette, pe care medicii îl consideră cea mai gravă şi mai complexă manifestare a ticurilor (de limbaj sau motorii), are loc înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, simptomele apărând, în general, pe la şapte-zece ani.

Ticurile verbale şi motorii ale copilului sunt involuntare şi imposibil de controlat, de aceea nu trebuie, în niciun caz, ca părintele să îl pedepsească sau să îl critice. Mai mult, părinţii trebuie să monitorizeze apariţia ticurilor, pentru a ajuta la identificarea unor factori declanşatori din mediu.

„Ticul poate fi declanşat de o emoţie sau de un eveniment neaşteptat“, afirmă Sanda Măgureanu, profesor şi medic primar neurologie şi psihiatrie pediatrică la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia“, Bucureşti. Estimativ, 4-5 români din 10.000 se confruntă cu sindromul Tourette.

Bolnavul se poate vătăma singur

Nu orice tic este asociat cu sindromul Tourette. „Ticurile trebuie să apară de mai multe ori pe zi, aproape zilnic, pe o perioadă de mai mult de un an şi, pentru a pune diagnosticul de sindrom Tourette, în această perioadă trebuie să nu fi existat mai mult de trei luni fără ticuri“, afirmă Emilian Voiculescu, medic rezident psihiatru la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia“.

Primele ticuri care apar sunt cele motorii simple, precum grimasele şi unele mişcări ale capului. Uneori pot surveni şi autovătămarea şi gesturile ori cuvintele obscene. Ticurile verbale apar de regulă la unu-doi ani după cele motorii. „Iniţial sunt simple, iar apoi, în o treime din cazuri, devin ticuri verbale complexe“, spune Raluca Prepeliţă, medic rezident psihiatrie la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Socola“ din Iaşi.  

Medicamentele, asociate cu psihoterapie

Sindromul Tourette poate fi tratat medicamentos, unii pacienţi răspunzând bine la un astfel de tratament. Deoarece tulburarea poate duce la izolare socială, pacienţii pot deveni depresivi, iritabili şi pot avea deficit de atenţie.

Drept urmare, au nevoie de şedinţe de psihoterapie, care ajută şi la învăţarea unor tehnici prin care să-şi controleze ticurile. În funcţie de complexitate, pot fi recomandate antipsihotice. 

Stresul în sarcină, posibilă cauză

Motivele apariţiei sindromului Tourette nu sunt pe deplin cunoscute, însă medicii incriminează factorii genetici. De asemenea, dezvoltarea sindromului mai este pusă şi pe seama stresului matern din perioada sarcinii, precum şi pe seama unor probleme care apar în timpul gravidităţii, cum este disgravidia, caracterizată, printre altele, prin stări de greaţă şi de vărsături frecvente, care pot duce la deshidratare.