Parfum de „B”

Scrierea acestui editorial îmi întăreşte convingerea că cei câţiva contestatari ai mei apăruţi, de unde oare (?), vor avea prilejul să îmi mai arunce nişte cuvinte otrăvite. Însă, nimeni nu mă poate împiedica să îmi exprim în scris sau vorbit ceea ce gândesc şi ceea ce simt. Poate unii vor înţelege, poate că alţii nu…

ABBA. Nu mă refer la celebra formaţie din copilăria noastră, a celor trecuţi de 40 de ani. Mă gândesc la o poreclă. O poreclă atribuită nouă, rapidiştilor. De către duşmanii de-o viaţă şi preluată chiar şi de către prietenii noştri mai miştocari, aparţinând tot unor grupări năpăstuite de sistem.

ABBA reprezenta de fapt traseul nostru, tur-retur, între două divizii, A şi B. Noi nu ne-am născut cu forcepsul, direct în prima ligă, precum „ceilalţi”. Noi am urcat treptele. Una câte una. Iar când am căzut din vârful scării, am urcat din nou. Şi din nou. Şi din nou!

Personal, mă consider un tip norocos. M-am îndrăgostit pentru vecie de Rapid în Divizia B. Era clar că este o iubire sinceră, pentru că nu mă interesau alternative la echipe care se înghesuiau la trofee (nu le dau numele pentru că nu mă lasă laptopul, şi el e rapidist!). Eram prea mic pentru meciurile din “B”, când poporul rapidist umplea stadionul “Republicii”. Dar, am prins invaziile din Ghencea, când Steaua aduna cu arcanul câteva sute de militari la un meci de cupă europeană, iar noi coloram acel mizerabil stadion în vişiniu la orice meci.

Rapidul meu a retrogradat şi în ’89, atunci când eram la oaste, iar crainicul de la radio anunţa şi el printre lacrimi: „Rapid a retrogradat, dar fără Rapid, Divizia A nu va mai avea nici sare, nici piper!” Am plâns ca un prost în postul de gardă, dar am luat-o de la capăt. Şi eu şi Rapidul. Şi am fost cel mai fericit om din lume că, revenit între civili, m-am întors în Giuleştiul meu drag şi am asistat la o nouă promovare a Rapiduleţului!

Noi nu ne-am născut cu forcepsul, direct în prima ligă, precum „ceilalţi”. Noi am urcat treptele.

Noi, rapidiştii, nu ne-am temut niciodată de “B”. Şi nici nu l-am considerat o jignire. Motivul e simplu. Am trecut pe acolo în drumul nostru firesc, de la înfiinţare, către vârf şi ne-am întors acolo, când ne-au împins alţii sau propria neputinţă.

Însă, întotdeauna am rămas aceiaşi! La fel de pătimaşi şi la fel de mulţi! Pentru că noi nu suntem dependenţi de un eşalon sau de un trofeu! Pe noi ne uneşte un singur spirit numit Rapid!

Sunt un pesimist în ceea ce priveşte viitorul Rapidului. Scriptic suntem în Liga a II-a, adică în Divizia B. Îmi doresc din tot sufletul să începem campionatul în Divizia B! Să fim la fel de mulţi şi la fel de pătimaşi ca în toată istoria noastră. Şi să le râdem în nas tuturor idioţilor care se bucură de nişte trofee mânjite cu rahat.

Vom sărăbători 90 de ani în Divizia B. Pentru că, aşa cum spunea bietul `nea Mincea, noi suntem obişnuiţi să o luăm din nou de la început. Şi să le arătăm tuturor că fiecare zi de mâine este vişinie!

Rapid nu moare. Vă mulţumesc că existaţi!