Destăinuirile unui campion ţintuit în scaunul cu rotile: "Lupt pentru ca într-o zi să mă plimb cu soţia prin parc"

Ciprian Anton e unul dintre oamenii pentru care voinţa şi ambiţia sunt literă de lege. Campion naţional la tenis, la nivelul aferent problemelor sale, Ciprian luptă ca un erou să se recupereze după un nefericit accident de muncă petrecut acum 12 ani şi speră ca într-o zi să redevină ce a fost.

Ciprian, probabil că ţi-a fost foarte greu în momentul când ai aflat că va trebui să te deplasezi într-un scaun cu rotile. Cum ai reuşit să-ţi recâştigi încrederea în tine şi să mergi mai departe?
Accidentul suferit, practic, mi-a schimbat viaţa atât mie cât şi familiei şi prietenilor mei.  A fost un şoc extrem de mare ca dintr-un tip foarte activ, aşa cum îmi place să spun că eram, să mă trezesc într-un scaun cu rotile, mai mare decât mine, şi în permanenţă să depind de un însoţitor. După 3 ani de la accident am fost invitat de către Fundaţia Motivation România-Bragadiru să iau parte la un stagiu de recuperare kinetoterapeutic, dar şi să învăţ să redevin independent. În cele două săptămâni de recuperare, m-am descurcat foarte bine, iar cei de la fundaţie m-au rugat să rămân în continuare şi să activez ca voluntar în calitate de instructor de recuperare activă.

Te-ai bucurat să primeşti această provocare?
Era un lucru extraordinar pentru mine, mai ales că exact în acea perioadă reuşisem să devin independent, iar faptul că mă făceam util pentru alte persoane cu handicap m-a încărcat cu şi mai multă energie. Îmi demonstram mie că pot fi un om activ, dar şi părinţilor mei care işi doreau să mă vadă şi să mă ştie mult mai independent în acţiunile pe care trebuia să le desfăşor zilnic. La fundaţie, timp de patru săptămâni, trebuia să am grijă în permanenţă de alte opt persoane utilizatoare de fotoliu rulant şi împreună  să învăţam cum să utilizăm corect scaunul rulant în diferite situaţii, cum ar fi un banal transfer pe toaletă, fotoliu, pat, salteaua pentru exerciţiile de kinetoterapie, alte scaune fixe. Învăţam să utilizăm scaunul rulant astfel încât să putem trece peste praguri, obstacole arhitecturale sau să urcăm şi să coborâm rampe de acces situate în diferite locaţii sau instituţii publice. Purtam discuţii tematice despre generalităţi ale traumatismului vertebro-medular şi uneori după caz, făceam consiliere psihologică cu scopul de a trece puţin mai uşor peste toate greutăţile cu care ne confruntam cu toţii imediat după instalarea unui traumatism atât de sever. Fiind parte din acest minunat proiect, mi-am recâştigat încrederea în forţele proprii şi astfel am ajuns un exemplu de urmat pentru alte persoane cu diferite tipuri de handicap, lucru care m-a determinat ulterior să îmi termin studiile, să obţin permisul de conducere şi să administrez un club sportiv.

De ce ai ales să joci tenis?
În perioada 2006-2008, timp în care am locuit la fundaţia Motivation, am făcut cunoştinţă cu mai multe ramuri sportive destinate persoanelor cu handicap. Aici se organizau tabere sportive destinate oamenilor cu nevoi speciale, iar eu am avut marele noroc să fac parte din echipa de baschet în scaun rulant a României pentru o perioadă de timp foarte scurtă. Am participat anual la jocurile naţionale, eveniment organizat de Comitetul Paralimpic Român şi am avut întotdeauna rezultate foarte bune la atletism, tenis de masă, înot şi aruncarea suliţei. Se mai organizau şi tabere de tenis de câmp evenimente la care erau invitaţi antrenori din străinătate, dar şi oameni care iniţiau acest sport şi la noi în ţară. M-am îndrăgostit  de acest sport, imediat după ce am luat în mână o rachetă de tenis şi am început să schimb câteva mingi cu un coleg care se afla tot într-un scaun rulant, şi care juca tenis mult mai bine decât mine. La doi ani de zile de la primul meu contact cu tenisul, în cadrul primului turneu naţional de tenis organizat de FRT, în Bucureşti, am reuşit să-l înving  pe prietenul meu, care mă iniţiase în acest sport. Pentru mine, acea victorie fost cea mai mare realizare din punct de vedere sportiv. Acest sport este foarte complex, pune în mişcare întreg sistemul muscular, dar stimulează foarte bine şi gândirea.

Deci n-a fost tenisul sportul tău favorit…
Înainte de accidentul suferit în anul 2003, eram o persoană foarte activă şi mă implicam  în foarte multe activităţi individuale sau de grup. Am practicat  în special handbalul, timp de doi ani, însă fără a avea rezultate remarcabile. După ce am renunţat la echipa de handbal, m-am oprit într-o sală de judo timp de aproximativ şase ani. Acest sport m-a ajutat să fiu mereu într-o condiţie fizică excelentă. Datorită  practicării acestui sport am rezistat mai bine impactului violent cu solul în momentul accidentului de muncă prin cădere de la înălţime. Sunt absolut sigur că voi reveni la aceste pasiuni sportive ale copilăriei. Sunt la fel de sigur că starea mea de sănătate se va îmbunătăţi în timp şi voi avea din nou puterea să execut un procedeu din Judo sau chiar să arunc din deplasare la poarta de handbal.

Ai vreun idol în lumea “sportului alb”?
Îmi plac eleganţa şi precizia lui Roger Federer, dar şi puterea lui Novak Djokovic de a reveni în meci de fiecare dată atunci când este uşor condus, însă şi jocul absolut spectaculos al lui Rafael Nadal. Pe plan naţional urmăresc tot ce se întâmplă, sunt extrem de mândru de performanţele Simonei Halep şi mă laud mereu cu performanţele sportivilor români, atunci când merg prin turnee internaţionale. 

Cum ai aflat de Centrul de Recuperare Medicală Hipocrat, locul unde ai început un program intens de recuperare medicală?
Am aflat de această clinică în urmă cu aproximativ două luni, prin intermediul  agenţiei de PR condusă de Clara Ilie. O dată ajuns în incinta acestei clinici de recuperare, de care pot spune că este singura de acest fel din ţară, am fost impresionat de aparatura de excepţie pentru tratament, de personalul bine pregătit în acest domeniu. După un consult de specialitate foarte amănunţit, mi-a fost recomandat un tratament personalizat pentru afecţiunea de care sufăr împreună cu kinetoterapeutul George Neagu.

Pe ce se bazează şedinţele tale de recuperare? Ai un program în care îţi sunt antrenaţi doar muşchii sau şi sistemul nervos?
Specialiştii Centrului de Recuperare Medicală Hipocrat mi-au recomandat patru proceduri de bază pe diferite aparate şi care antrenează  întregul sistem neuro-muscular. Prin intermediul acestor proceduri specifice afecţiunii de care sufăr, reuşesc să-mi tonific musculatura deja existentă şi funcţională a trenului superior, dar şi să stimulez foarte eficient funcţiile lente ale membrelor inferioare, care îmi sunt afectate de traumatismul instalat.

Povesteşte-ne despre cele 3 aparate, la care tu faci progrese?
Execut un program foarte complex de recuperare pe patru aparate de bază: bazin, aparat standing, bicicletă şi robotul GeoEvolution. Aparatul standing îmi dă posibilitatea să stau în poziţie ortostatică (în picioare) cu genunchii blocaţi, şi să execut o serie de mişcări succesive spre înainte-înapoi, stânga-dreapta, timp în care am posibilitatea să urmaresc un ecran pe care sunt afişate diferite sarcini pe care eu trebuie să le execut. Practic, trebuie sa mă aplec spre înainte şi să culeg fructe urmând ca apoi, aceste fructe să le aşez într-un coş. Ca fructele să ajungă în acel coşuleţ, sunt nevoit să fac foarte multe manevre în diferite poziţii, şi cu un grad foarte mare de efort controlat. Pentru mine, un lucru foarte nou şi important este acela că toate aceste aparate computerizate pe care lucrez, mă determină să execut mişcări ale membrelor inferioare într-un mod aproape inconştient, stimulând foarte bine subconştientul. Bicicleta electrică mă ajută să conştientizez mişcarea de pedalare, o mişcare deloc străină de mine, eu cunoscând foarte bine grupele musculare care trebuie să le solicit şi care m-ar ajuta să execut acest exerciţiu. Robotul GeoEvolution mi-a atras atenţia într-un mod deosebit, imediat după ce l-am observat. Acest dispozitiv care poate să execute multe funcţii de mişcare a membrelor afectate, este şi un produs revoluţionar, care reeducă mersul de la nivel fizic muscular-articular, până la cel mental-vizual. În România, nu sunt sigur dar cred că Hipocrat este singurul loc unde se află un astfel de robot.

Pe lângă exerciţiile cu robotul, mai faci şi o serie de excerciţii de recuperare în apă. Care dintre ele simţi că te solicită cel mai mult?

În bazin trebuie să fac o serie de exerciţii şi de mişcări pasive executate cu ajutorul unui kinetoterapeut. Aceste exerciţii au şi rolul de a relaxa musculatura foarte contractată şi practic mă ajută să fiu pregătit pentru o nouă serie de exerciţii la care eu trebuie să depun un efort mult mai mare.  Exerciţiile sunt de tip activ,  motiv pentru care sunt obligat  să le realizez cu o maximă concentrare şi efort, astfel încât să execut mersul normal între barele paralele în apă. Nu pot să spun cu exactitate, care dintre toate aparatele de lucru mi se par mai solicitante. În apă îmi este extrem de greu să ridic genunchii la piept şi să conştientizez această operaţiune în profunzime. Mersul cu greutăţi la picioare prin apă este la fel de solicitant, dar nici măcar o secundă nu mă gandesc că îmi este imposibil sau extrem de greu, să realizez acest program de recuperare kinetoterapeutic de care aveam atâta nevoie. Au trecut mulţi ani de când pun mai mult accent pe tenis, iar programul de recuperare kinetoterapeutic şi refacerea sportivă a lipsit cu desăvârşire.

Medicii susţin că ai şanse foarte mari de recuperare, tu ce crezi după aceste şedinţe? Cât timp vei urma programul de recuperare la Centrul Hipocrat?

Am avut deosebita plăcere să-l cunosc pe directorul acestui centru medical, care m-a primit cu braţele deschise şi care este destul de optimist in ceea ce priveşte recuperarea mea. Cu o foarte mare siguranţă şi lejeritate, domnul director mi-a povestit cu lux de amănunte despre alte cazuri rezolvate cu succes sau parţial, întâlnite în cariera sa de medic şi de manager de spitale. Toate aceste lucruri discutate şi ştiute de la echipa Hipocrat mă ajută să fiu mai optimist, să muncesc cu mai multă conştiinciozitate în obţinerea unui rezultat satisfăcător. În urma a celor şase şedinţe efectuate până în prezent, simt că s-au intensificat puţin toate stările de bine şi senzaţiile pe care le aveam în membrele inferioare. Am simţit arsuri, înţepături şi senzaţie de amorţeală generală la nivelul picioarelor şi vreau să cred că aceste stări sunt primele semne că picioarele mele se trezesc la viaţă. Faptul că execut la Centrul Hipocrat un program de recuperare foarte complex, personalizat şi de cea mai bună calitate, îmi dă puterea şi speranţa că într-o bună zi voi merge din nou pe picioarele mele, că mă voi plimba prin parc la braţ cu soţia, copiii şi părinţii mei şi că voi avea mult mai multă libertate de mişcare să pot face lucruri frumoase şi de folos oamenilor care au nevoie de mine

Interviu preluat de la publicaţia online iClara.ro