Doar o părere: Se scutură platanii

M-am născut în buza Cotrocenilor, lângă stadionul Progresul, căruia un inspirat avea să îi spună „Parcul cu platani”, semnalând pâlcurile de arbori exotici ce-i străjuie aleile.

La prima prezenţă în Divizia A, în 1955, avea să ocupe un excelent loc 3, mângâind speranţele publicului ei puţintel, dar select. În tribunele din Dr. Staicovici n-ai fi văzut vreodată mitocani, scandalagii, huligani sau pierde-vară.

Pretutindeni respirau bunul- simţ şi umorul fin, căci privitorii erau „gulere albe”, funcţionari evadaţi dintre hârţoage să-şi bucure ochiul, cărora li se adăugau adolescenţi spălaţi, cu domiciliul prin preajmă. Acest public distins avea uneori parte de spectacole pe măsură, lista celebrităţilor de sub culorile echipei fiind convingătoare.

Cităm, pe sărite: Ozon, Soare, Oaidă, Dinulescu, Mateianu, Raksi, Pavlovici, Dumitriu II, Beldeanu, Dudu Georgescu, Ciobotariu, Radu Niculescu, Dună, Cr. Munteanu. Cu toate acestea, echipa a navetat cu stăruinţă între A şi B ca un conte perfid sătul de saloane, aventurier prin coclauri deghizat în proletar.

Cum-necum, astăzi echipa este desfiinţată, după ce sponsorii ei, BNR şi câţiva indivizi dubioşi, au jupuit-o de vie. Se zice că „Parcul cu platani“ va deveni spaţiu de agrement pentru burtă-verzimea de dincolo de ghişeele bancare. Driblingul lui Ozon geme în iarbă. Nici nu ştim ce să credem. Progresul a intrat în istorie, sau a ieşit din istorie?!( Ion Cupen (68 de ani) va scrie în „Adevărul“ în fiecare marţi şi vineri. Editorialistul a debutat în presă în 1965 şi a câştigat numeroase premii.)