Ce este greşit la această poză

Povestea este următoarea. În pauza unui meci jucat de F.C. Liverpool împotriva lui Blackburn pe teren propriu, Stephen Dodds, un fan englez al cormoranilor, i-a fotografiat pe Asif Bodi şi Abubakar Bhula, doi suporteri musulmani, în timp ce se rugau pe scările stadionului Anfield Road. Dodds a postat imaginea pe Twitter şi i-a numit o "ruşine" pe cei doi fani musulmani, care şi ei ţin cu Liverpool. În poză mai poate fi văzut şi un copil.

Opinia publică i-a sărit în cap lui Stephen Dodds. Clubul de fotbal a promis că va lua măsuri şi, mai mult ca sigur, îi va interzice accesul acestuia pe stadion. De-a lungul timpului, o serie de organizaţii non-profit au făcut presiuni asupra cluburilor de fotbal britanice pentru ca acestea să înfiinţeze camere de rugăciuni. Fanii musulmani s-ar ruga în pace şi, astfel, ar fi feriţi de abuzurile rasiste anti-islamiste. În pauza unui meci disputat pe Upton Park, în 2013, mai mulţi fani ai lui West Ham United i-au abuzat verbal pe nişte suporteri musulmani ai acestei echipe pentru că începuseră să se roage în spatele uneia dintre tribunele stadionului. West Ham joacă pe stadionul din Upton Park, o zonă din estul Londrei unde locuiesc foarte mulţi musulmani.

Blackburn Rovers şi Bolton s-au conformat recent şi au rezervat două încăperi pe care le-au transformat în camere de rugăciuni pentru fanii de toate religiile. Cei musulmani le folosesc cel mai des.

Poveşti mai sunt.

Ramadamul începe, de regulă, chiar înainte de debutul unui nou sezon de Premiership. În 2012, atacantul musulman Demba Ba juca pentru Newcastle. Atunci când Alan Pardew, antrenorul echipei de la acea vreme, a considerat că Demba Ba "este vlăguit" pentru că obişnuia să respecte Ramadamul şi să ţină post, fotbalistul s-a "răzbunat" şi a marcat 3 goluri în 30 de minute într-un meci contra lui Blackburn Rovers. Suporterii lui Newcastle i-au dedicat şi un cântec. Pe ritmul melodiei celor de la Depeche Mode, I Just Can't Get Enough, fanii numărau golurile marcate de atacant de când începuse Ramadamul. La un moment dat, tot în acel sezon, Demba Ba a deschis scorul pentru echipa sa într-o partidă jucată contra lui Aston Villa, pe teren propriu. Imediat, s-a dus la colţul terenului, s-a pus în genunchi şi, alături de compatriotul său senegalez Papiss Cisse, a început să se roage. Alen Pardew a trebuit să îşi revizuiasca opiniile şi a dat ordin să fie amenajate camere pentru rugăciuni pentru jucătorii musulmani Demba Ba, Hatem Ben Arfa, Papiss Cisse şi Cheik Tiote.  

Yaya Toure, cel mai important fotbalist al lui Manchester City, a fost declarat, la un moment dat, omul meciului, la finalul unei partide câştigate de "Cetăţeni". Premiul consta într-o şampanie. Fotbalistul a refuzat-o, politicos, pe motive religioase. Religia îi interzice să consume alcool. În prima ligă engleză, cel mai bogat campionat de fotbal din lume, evoluează peste 40 de jucători musulmani. Organizatorii competiţiei fotbalistice s-au conformat. De-atunci nu au mai dat şampanii, ci mici trofee.

După ce au înscris şi au ridicat tribunele în picioare, Adel Taarabt, la vremea aceea jucător la Queens Park Rangers şi Samir Nasri, de la Manchester City, au celebrat arătând în faţa camerelor două mesaje: "I Love Allah" şi "eid Mubarak".

Nu e niciun secret că stadionul este locul unde se manifestă spiritele gregare. Se refulează frustrări şi, de la supărare la extaz, de la ură la apreciere nu este decât un pas. Tribunele nu sunt populate de filosofi şi totul este instinctual, nu critic sau analitic. Fotbalul a ajuns o religie, nu? Dar subiectul este delicat, încărcat cu patimă şi, oricând, se poate deraia. Evident, am văzut pe Facebook o mulţime de întrebări pe această temă. De ce nu poţi să fii tolerant şi să îl accepţi pe cel de lângă tine aşa cum este? De ce un stadion trebuie transformat într-o moschee? De ce o moschee nu poate avea un teren de fotbal şi, în pauza dintre rugăciuni, să nu poţi juca o miuţă? De ce ţi se pare o mizerie că cineva vrea să se roage? Dacă era un creştin care îşi făcea cruce înaintea vreunui penalty şi nu se punea în genunchi, pe covoraş, la ora fixă, mai era ruşinos? Dar de ce trebuie să te duci la meci dacă ştii că trebuie să vină ora de rugăciune? Întrebările sunt retorice.

Creştinismul nu înseamnă promiscuitate iar islamul nu înseamnă terorism. O să ne ia multă vreme până când o să înţelegem că trebuie să acceptăm că nu toţi suntem la fel şi că fiecare crede în cine şi în ce doreşte. Că toleranţa nu înseamnă anarhie şi religia nu înseamnă fundamentalism. Viaţa ajunge să fie prea scurtă atunci când o trăieşti gândindu-te cum să-i impui altuia credinţa şi credinţele tale.