Oraşul inteligent – un vis în prag de alegeri

Trăim într-o lume nouă – lumea digitală. Interacţionăm online, folosim dispozitive digitale diverse, comunicăm prin mijloace variate, practicăm forme noi de comerţ şi banking, partajăm informaţie. Dar trăim mai ales în lumea fizică şi aceea, în cea mai mare parte din timp, este oraşul nostru. De ce nu ar fi acesta un oraş inteligent (smart city)?

Oraşele sunt determinante pentru prezentul şi viitorul nostru, 70% dintre europeni trăiesc în zone urbane şi consumă 70% din energie, 56,4% din populaţia României este urbană şi peste 10% locuieşte sau trece prin Bucureşti.

Evadăm din când în când din oraş, dar ne lovim la întoarcere de realităţile lui. Chiar dacă ne numărăm printre cei din ce în ce mai puţini care trăiesc într-un mediu cu adevărat rural, tot intrăm în contact cu oraşul pentru un motiv sau altul.

Lumea digitală a venit peste noi cu tot felul de oportunităţi la care generaţiile dinaintea noastră nici nu au visat.  Ar fi atunci logic şi în interesul nostru să suprapunem cele două lumi: lumea fizică să fie şi o lume digitală. Aceasta însemnă un oraş inteligent sau smart city, un oraş în care trăim într-o lume digitală, sau printr-o definiţie clasică.

Un oraş cu folosirea tehnologiilor digitale pentru ridicarea standardului de viaţă, reducerea costurilor şi o comunicare mai bună cu cetăţenii.

Este cazul să nu exagerăm total rolul tehnologiilor. După mine, deşi sunt un promotor al tehnologiilor digitale, oraşul inteligent este mai puţin „totul în jurul IT” şi mai mult pe optimizarea funcţiilor sale de deservire a cetăţeanului. Aceasta deoarece orice implementare de succes a conceptului de oraş inteligent trebuie să se centreze pe cetăţean şi pe nevoile sale. Cineva m-ar putea întreba: dacă nu pe cetăţean atunci pe cine să se centreze? Simplu, într-o variantă nedorită pe administraţie şi pe nevoile ei şi ne întoarcem astfel înapoi cu zeci sau sute de ani.

Oraş inteligent este acela în care toate funcţiile sale – guvernarea, economia, mobilitatea, mediul, populaţia, modul de viaţă – sunt inteligente. Crearea oraşului inteligent nu mai este o utopie, a devenit o necesitate. Dintre oraşele Uniunii Europene cu peste jumătate de milion de locuitori, 90% au caracteristici de oraş inteligent, iar strategia „Europa 2020” include angajamente clare pentru promovarea oraşelor inteligente şi investiţii în infrastructura digitală şi dezvoltarea capitalului uman şi social aferent.

Tehnologiile ne oferă o gamă foarte variată de soluţii, unele sunt deja vizibile, dar, desigur, soluţiile nu se implementează de la sine. Am găsit planuri pe mulţi ani la multe oraşe europene: Amsterdam, Viena, Barcelona etc. Nu am găsit nicăieri planurile nici pentru Bucureşti, nici pentru alte oraşe mari ale ţării noastre. Nu că nu sunt iniţiative, ele există şi unele rezultate se şi văd, dar de ce Viena are planuri etapizate cu jaloane clare până în anul 2050 şi Bucureştiul nici măcar pe 5 ani? Aş vrea să greşesc şi aceste planuri să existe…

Până a vedea aceste planuri, o să vă povestesc un vis.

Am visat (cu ochii deschişi) că:

• Nu mă mai deplasez la administraţia publică de sector sau municipiu decât cel mult odată pe an
• Taxele, actele personale (acte de identitate, paşapoarte, permise de conducere), înmatriculările de autoturisme (noi, vechi, importate), autorizaţiile de construire, solicitările şi reclamaţiile de orice fel, solicitarea şi obţinerea de certificate (naştere, căsătorie) le rezolv de acasă online
• Nu mi se mai cer copii după documente sau tot felul de legalizări notariale inutile şi costisitoare, funcţionarul găseşte singur în bazele de date orice informaţie despre mine de care are nevoie
• Nu mi se mai cere aceeaşi informaţie în mai multe locuri, de exemplu copii după diverse acte
• Contorizarea utilităţilor este inteligentă, colectarea datelor se face automat
• Administraţia comunică prompt prin website-uri şi reţele sociale şi nu am eu timp să tot citesc emailurile, sms-urile, mesajele etc. care mă informează cu tot ce se întâmplă în cartierul sau oraşul meu
• Am Wi-Fi gratuit în toate pieţele şi parcurile mari
• Vechile cabine telefonice sunt acum puncte de acces gratuit Wi-Fi
• Am Wi-Fi gratuit în mijloacele de transport în comun care au fost dotate şi cu prize USB să-mi încarc telefonul
• În staţiile de transport în comun am afişaj electronic care îmi spune când vine următorul autobuz sau tramvai şi chiar este corelat cu realitatea momentului
• Sistemul inteligent de fluidizare a traficului funcţionează impecabil şi există contract de mentenanţă a lui
• Iluminatul stradal este inteligent cu reglare luminozitate la prezenţa pe stradă
• Mă programez la medicul de familie prin Internet
• Există cursuri gratuite de competenţe digitale pentru pensionari şi familiile sărace (eventual cu premii pentru absolvenţi prin tragere la sorţi)
• Pot accesa informaţii şi servicii de administraţie publică pe telefoane inteligente, tablete, televizoare inteligente
• şi multe altele ....

Vis nerealist? Mergeţi în capitale sau oraşe vest-europene şi veţi vedea că tot ce am descris mai sus şi multe altele există în beneficiul locuitorilor lor.

Recent, la Facultatea de Administraţie Publică din SNSPA s-a organizat o conferinţă cu titlul „Bucureşti, un Oraş Inteligent” la care au fost invitaţi candidaţi la primăriile de sector si Capitală pentru a vorbi despre viziunea lor referitoare la transformarea Bucureştiului într-un Oraş Inteligent. Au participat relativ puţini candidaţi, dar sper ca printre cititorii acestei postări să se afle şi viitori primari şi consilieri câştigători ai apropiatelor alegeri. Şi poate îşi pun în agendă, în afara nenumăratelor probleme mai stringente, şi pe cele legate de eGuvernarea locală. Dacă tot nu reparăm gropile din asfalt, măcar să-l scutim pe cetăţean să conducă autoturismul printre ele pentru a-şi plăti taxele sau pentru a scoate o adeverinţă. Cu alte cuvinte:

„Eliberaţi drumurile, aglomeraţi Internetul.“

Mai ales că avem Internet de mare viteză recunoscut mondial.

De ce nu am avea şi o administraţie publică performantă măcar digital?