De ce biserica se duce în jos

Încrederea noastră, a românilor, în biserică a scăzut. Conform unui sondaj realizat recent de CCSB doar 66 % dintre noi mai avem multă şi foarte multă încredere în Biserica Ortodoxă Română (BOR). Pentru prima oară după 1989 procentul scade sub 70 %.

Reprezentanţii bisericii spun, însă, că nu e grav. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, preotul Constantin Stoica, declară că au ei un sondaj mai bun: numărul de români care se înghesuie în biserici şi pe la moaştele diferiţilor sfinţi. Dar ce ne facem, că şi încrederea în Patriarhul Daniel e cam jos. Mai jos decât cea în Isărescu, cel cu inflaţia, în Oprescu, cel cu autostrada suspendată şi în Ponta, cel cu veştile bune din economie. Motivele sunt, în principal, trei.

Primul este aroganţa care a cuprins instituţia numită biserică, al cărei purtător de cuvânt îşi permite, iată, să ia la mişto rezultatele îngrijorătoare ale unui sondaj. În loc să se declare măcar preocupat, preotul Stoica spune că au numărat ei, la biroul de presă, românii care intră în biserici şi că nu sunt atâtea lăcaşuri de cult cîţi doritori să le umple ar fi. Adică Preasfinţia Sa confundă credinţa oamenilor în Dumnezeu cu încrederea în nişte pământeni. Ceea ce, după Biblie, nu e un lucru tocmai corect. Poate că distinsul părinte Stoica, aflat de prea multă vreme în fruntea biroului de presă al BOR, s-a plictisit. Poate vrea o schimbare. Un contact direct cu enoriaşii şi adevăratele lor probleme.

 Însă nu doar purtătorul de cuvânt are o problemă, ci şi patriarhul însuşi. De la alegerea sa în fruntea BOR şi până astăzi, Preafericitul Daniel s-a cam închis în turnul de fildeş de la Patriarhie şi a coborât destul de rar printre oameni. Cu politicienii, da, s-a mai întâlnit. Dar nu prea poţi să păstoreşti poporul prin reprezentanţi. Aşa ajungem la al doilea motiv al scăderii încrederii în biserică: slaba implicare în rezolvarea problemelor societăţii.

Când Preafericitul Daniel a venit în fruntea BOR, am crezut că lucrurile se vor schimba. Ideea lui cum că biserica trebuie să aibă trust de presă ni s-a părut un început de modernizare a BOR, de adaptare a ei la vremurile în care trăim. Dar transformările s-au oprit aici. Nu credem că televiziunea şi radioul Trinitas pot suplini implicarea în viaţa de zi cu zi a credincioşilor. Am citit pe site-ul Patriarhiei că în 2011 opera social-filantropică a BOR s-a reflectat în existenţa a 171 cantine sociale şi brutării, a 58 servicii medicale şi farmacii, a 80 de centre de zi pentru copii, a 11 centre educaţionale, a 46 de centre de zi pentru vârstnici, a 22 de servicii de îngrijire vârstnici, a 39 de grădiniţe sociale, afterschool şi şcoli speciale, a 6 instituţii de învăţământ pentru adulţi şi a 33 de centre de urgenţă. În total 466. Ceea ce ni se pare puţin dacă ţinem cont că în România sunt peste 11 mii de parohii, deservite de peste 14 mii de preoţi şi diaconi, că avem peste 15 mii de lăcaşuri de cult, peste 600 de mănăstiri şi schituri şi peste 8 mii de călugăriţe şi călugări.

 În sfârşit, al treilea motiv al scăderii încrederii în biserică este lipsa totală de transparenţă în privinţa banilor. Câţi are, de unde îi are şi, mai ales, cum îi cheltuie. Tot ce ştim este că o parte vin din surse private ( vânzare de cărţi, activităţi tipografice, producţie obiecte de cult, donaţii, închiriere spaţii) şi altă parte de la buget. Or banii care vin de la bugetul de stat sunt din taxele şi impozitele plătite de noi toţi. Aşa că firesc ar fi să ştim şi noi despre soarta lor, unde se duc, cum sunt cheltuiţi. Şi n-ar trebuie să se supere nimeni pe treaba asta. Dar biserica pare mereu ofensată când o întrebi de bani. De parcă ar avea ceva de ascuns. Să nu creadă distinşii şefi ai Patriarhiei că asta nu afectează imaginea instituţiei. Ba o afectează rău de tot. Pentru că Sfânta Scriptură ne învaţă că nu e bine să adunăm comori pe pământ, ci în cer. Ceea ce, în mintea noastră, a credincioşilor, se traduce că biserica adună bani nu ca să-şi deschidă conturi, ci ca să-i folosească pentru a ne face pe noi mai buni. Asta înseamnă nu să ne numere căţi intrăm pe uşa bisericii, ci să umple ţara de fapte bune.