USR, nu vreau să ne rupem

Acum 10 luni, am intrat în contact cu cel mai promiţător partid din România. Un grup de oameni faini adunaţi din toată ţara. Nu ne ştiam reciproc, dar ştiam că avem aceleaşi intenţii în politică: o justiţie curată, administraţie eficientă şi digitalizată, dar şi continuarea luptei anticorupţie. Nimeni din USR nu contesta aceste ambiţii ale partidului.

Între timp, am ajuns să ne cunoaştem mai bine. Ce a fost dragoste la prima vedere poate continua ca o poveste de succes cu multe sacrificii şi realizări sau poate sfârşi ca un mariaj forţat în care partenerii nu mai pot continua doar pe muzica şi aplauzele de la nuntă.

Indiferent de calea pe care va merge USR, cred că este cel mai dinamic şi cel mai cool partid din România. Cum suntem toţi foarte diferiţi, în ultimele luni am avut o explozie de iniţiative prin care fiecare grup, mai mare sau mai mic din USR, se prezintă celorlalţi membri. Toate platformele încep cu hashtagul USR şi se încheie cu opţiunea fiecărui semnatar: liberal, progresist, popular (creştin democrat) şi multe altele. Subdiviziunile din USR nu se nasc doar la nivel de orientare ideologică şi valorică, ci propun şi idei de dezvoltare pe anumite nişe: de exemplu #USRural sau #USRantreprenorial. Creativitatea şi dorinta de afirmare a crezului fiecăruia dintre noi nu se opresc aici, avem şi propuneri interne de clarificare doctrinară, unele se întrepătrund, altele se bat cap în cap, iar altele sunt complementare, ca de exemplu #USRviu şi #USRpluralist. Avem, de asemenea, şi manifeste care vizează organizarea partidului, cu propuneri mai degrabă tehnice, decât de ideologie şi doctrină, reprezentative fiind #USRdeschis şi optimist şi #USR profesionist. Nu lipsesc, de asemenea, nici platformele de gen „raport” care fac cunoscute realizările consilierilor USR în consiliile locale din Bucureşti.

Din punct de vedere organizaţional, toate aceste iniţiative sunt fireşti şi arată o maturare a procesului de cunoaştere reciprocă, de afiliere la anumite obiective şi de clarificare a priorităţilor fiecărei facţiuni majore din USR. Întâmpin cu un călduros bun venit toate aceste iniţiative, eu însumi fiind un susţinător înfocat al atenţiei USR spre urbanul mic, mediul periurban şi cel rural.

Atunci când o facţiune crede că este mai îndreptăţită decât alta, se naşte un sentiment colectiv de superioritate, care, vrând-nevrând, îl desconsideră pe celălalt cu încercarea de a-l surclasa.

După ce am făcut o radiografie a ce suntem fiecare şi câţi suntem din punct de vedere numeric, întrebarea firească ce se pune este următoarea: „cine are mai mult dreptate?“. Ei, aici e baiul; atunci când o facţiune crede că este mai îndreptăţită decât alta, se naşte un sentiment colectiv de superioritate, care, vrând-nevrând, îl desconsideră pe celălalt cu încercarea de a-l surclasa. A domina pe cineva nu ţine doar de o superioritate numerică. Ţine şi de o atitudine intrinsecă dăunătoare oricărei organizaţii ai cărei membri, coagulaţi de un interes comun, minimalizează lupta cu duşmanul extern la tentativa de a crede că anumite valori sunt superioare altora. Atât timp cât nu valorile ne-au adus împreună, ci obiectivele noastre, e greu să crezi că dacă plecăm la drum cu clarificări doctrinare si ideologice vom deveni deodată mai competenţi, mai performanţi, mai efectivi. Fals. E de ajuns să ne cunoaştem pentru a şti cine suntem. În momentul în care ne impunem „ego-ul“ în faţa celorlalţi îi excludem şi le spunem că priorităţile noastre sunt mai valoroase decât priorităţile lor, că criticile noastre sunt mai pertinente decât ale lor, că electoratul nostru este mai important decât electoratul lor.

Mă minunez cum de în Franţa, o ţară cu falii ideologice foarte mari, Macron a reuşit să fie votat şi de către oameni de stânga şi de către cei de dreapta. De acolo înţelegem că nu ideologiile sunt cele care unesc cetăţeanul căruia îi pasă de soarta ţării. De la Macron înţelegem că irelevanţa unor curente de gândire apărute acum 200 de ani nu mai reflectă societatea actuală. De la Macron înţelegem că lumea, în spiritul toleranţei, apreciază mai degrabă capacitatea de a face compromisuri şi concesiuni cu fiecare sector electoral, decât fermitatea unor asumări rigide care mereu exclud jumătate din posibilii alegători.

După aceste analize, replica cetăţeanului turmentat este foarte relevantă: „Eu cu cine votez la nivel de USR?“. Sunt liberal prin prisma copilăriei petrecute alături de tată şi bunic care au încercat să revendice o brumă de pământ confiscată de comunişti, dar cu toate acestea îmi este greu să înţeleg libertarienii pur sânge. Sunt creştin democrat prin perspectiva copilăriei marcate de implicarea parohului din satul natal în a face o asociaţie agricolă alternativă la opţiunea neocomunistă din anii '90 şi prin experienţa socrului meu, politician creştin democrat în Norvegia, dar cu toate acestea nu voi putea fi niciodată fundamentalist de dreapta. Sunt conservator prin faptul că aş crede mai degrabă în evoluţie decât în revoluţie şi prin faptul că eu cred că viaţa a apărut în urma unirii dintre un bărbat şi o femeie, nu datorită unor experimente de laborator. Sunt social democrat prin prisma faptului că eu cred că societatea are o datorie faţă de cei vulnerabili faţă de care nu se poate eschiva, dar nu voi tolera niciodată idei comuniste. Sunt progresist pentru că nu voi consimţi niciodată la transformarea corpului femeii într-o maşină de făcut copii, iar femeia să nu aibă nicio influenţă asupra deciziilor care o privesc. Şi da, mă zbat să modific legea adopţiei pentru o viaţă mai bună pentru toţi copiii din România.

Dacă Macron a reuşit pe această cale moderată a centrului, de ce nu încercăm şi noi să îi continuăm exemplul?

Înseamnă că sunt centrist, nu? Aşa zic şi eu. Şi ştiu că la fel ca mine sunt cei mai mulţi dintre membrii USR. Suntem un fel de bol de salată, la care contribuim fiecare. Balanţa este destul de stabilă, cu mici excepţii ici şi colo. Cu excepţia că, în farfuria lui, fiecare are dreptul să mai pună puţină sare, piper, ulei şi oţet. După nevoie si bun plac. Dacă Macron a reuşit pe această cale moderată a centrului, de ce nu încercăm şi noi să îi continuăm exemplul?

Ideologiile sunt moarte. Oamenii sunt vii. Problemele oamenilor sunt reale. De ce le complicăm prin limbaje sofisticate şi etichete care exclud? Radicalizarea nu este doar un fenomen al fundamentaliştilor de orice fel, ci şi o consecinţă a fiecărei lipse de atenţie la argumentele celorlalţi.

Împreună cu La République En Marche! şi mulţi alţii de care ştim mai multe sau mai puţine, putem fi făuritorii şi făuritoarele unei noi familii politice europene. Între stânga şi dreapta, aleg centru. Între liberali, conservatori, populari şi progresişti, eu aleg să fiu contemporan cu realitatea, nu închis în idei şi referinţe care fie se exclud, fie se suprapun. Din centru vezi bine şi la stânga, şi la dreapta. Îmi confirmă asta fiecare film bun pe care îl văd la cinema. Nu vreau ca USR să se rupă. Nici spre stânga, nici spre dreapta. Se pare ca unii forţează nota, cu riscul de a rupe USR. Şi spre stânga şi spre dreapta. Îi invit să ne ţinem de mână şi să stăm în centru. Suntem mai puternici şi cu oameni de stânga şi cu oameni de dreapta.