Unde greşeşte domnul Cioloş?
0
Alegerile parlamentare generează două dintre puterile statului: puterea legislativă şi puterea executivă. Partidul sau coaliţia câştigătoare propun viitorul premier şi pe viitorii miniştri, oameni politici şi cu expertiză profesională deosebită într-un domeniu sau altul. Domnul Dacian Cioloş declară într-un recent interviu:
„Am spus că nu mă dau de-o parte să mă implic, aşa cum cum am făcut-o şi în noiembrie anul trecut. Dar în acelaşi timp nici nu vreau ca această dezbatere să fie construită în jurul ideii dacă candidează sau nu la postul de premier cutare persoană”.
Nu e aşa. Dezbaterea electorală este despre persoane şi programe. Geaba ai programe minunate, dacă premierul, miniştrii sunt nişte ageamii sau persoane corupte. Nu se alege nimic din viitoarea guvernare. Şi invers, geaba ai oameni minunaţi dacă orbecăie şi nu ştiu de ce obiective prioritare trebuie să se ocupe.
Funcţia de prim ministru este cea mai grea funcţie în stat, pentru că de premier depind finanţele ţării, echibrele bugetare, salariile si pensiile.
Alegătorului nu-i este indiferent cărui viitor premier îi dă votul. Pentru că da, voturile pentru viitorul parlament sunt implicit şi voturi pentru viitorul guvern. Dacă alegătorii care se simt atraşi de principii şi valori de dreapta nu văd persoanele şi programele care vor genera viitoarea guvernare, nu vin la vot. Cum n-au venit nici în iunie 2016.
În toate ţările cu democraţie consolidată, aşa se întâmplă. Candidatul la funcţia de premier ţine stindardul bătăliei electorale şi coagulează în jurul lui partidul şi pe viitorii miniştri.
Nu ştim cine candidează pentru funcţia de premier, pentru funcţii de miniştri, şefi ai unor instituţii centrale. Şi atunci, cum să decidem cu cine votăm?
Mai mult, dezbaterile faţă în faţă între candidaţii la funcţia de premier au darul de a lămuri populaţia ce hram poartă fiecare tabără politică. Nu toţi alegătorii stau să citească zeci de pagini de programe, toate prăfuite şi venite din acelaşi „deja vu”.
Omul viu, viitor premier, spune mai mult decât sute de pagini de programe. Carisma, modul în care vorbeşte şi zâmbeşte, coerenţa în idei şi politeţea, vârsta, cultura, claritatea discursului, toate acestea îi fac pe alegători să încline votul într-o parte sau alta.
La noi, ca la nimenea. Nu ştim cine candidează pentru funcţia de premier, pentru funcţii de miniştri, şefi ai unor instituţii centrale. Şi atunci, cum să decidem cu cine votăm? Despre stânga, PSD+ALDE, nu ştim cu cine va defila pe post de candidat la funcţia de premier, îl ţin secret, deci nu ştim pe ce mâini vor încăpea finanţele ţării. Despre dreapta, PNL+USR (dacă USR intră în Parlament), nu ştim numele candidatului la funcţia de premier, cu excepţia cazului în care domnul Cioloş va fi convins postfactum, dupa bătălie.
Domnul Cioloş mai declară:
„Eu sunt conştient că nu poţi guverna doar cu principii, ai nevoie de proiecte concrete, de-un program de guvernare, dar eu tocmai la asta m-aş aştepta, că pornind de la nişte principii să se construiască apoi şi programe de guvernare în jurul unor proiecte”.
„Eu am spus că nu o să candidez şi cred că cei care candidează trebuie să vină cu programele de guvernare”
Adică, partidele construiesc şi programele de guvernare, fără contribuţia dlui Cioloş, propun şi miniştrii politici, după care vine dl Cioloş şi se aşează în capul mesei guvernului, în fruntea bucatelor. Faină abordare!
Şi viitorii miniştri, de cine să asculte? De un premier, dl Cioloş, care aterizează din neant, fără să fie membru de partid, fără să fi participat în alegeri, fără să conducă o campanie electorală, sau de partidele care îi propun pentru că au dus o campanie finalizată cu o majoritate în parlament?
Înţelege dl Cioloş că, şi dacă se întâmplă minunea, va fi omul de paie al partidelor care au realizat majoritatea, şi care vor dori, pe bună dreptate, să-şi impună ideile, programele, proiectele cu care au convins alegătorii?
Platforma dlui Cioloş e frumoasă, dar rămâne la nivel de visare.
Cum reducem abandonul şcolar, cum rezolvăm problemele din sistemul sanitar, ce procent din buget vom aloca infrastructurii, cum reducem cheltuielile de funcţionare ale statului până la nivelul veniturilor, să nu încovoiem generaţiile viitoare cu împrumuturi făcute de actuala generaţie?
Democraţie înseamnă partide politice, cu lideri autentici, capabili şi performanţi care vor ocupa funcţiile de premier, miniştri, şefi în alte instituţii principale, capabili să convingă electoratul să le acorde încredere, prin trecutul fiecăruia, prin competenţele deja demonstrate, prin integritate şi cinste dovedite.
De ce s-a înjumătăţit numărul studenţilor, de ce nu avem mecanisme şi proceduri pentru cele mai simple întâmplări din viaţa societăţii, suntem pregătiţi pentru un mare cutremur?
Sunt sustenabile în viitor creşterile de salarii, sau ne trezim, ca în 2010, că trebuie să dăm înapoi ce-am primit?
Pe toate acestea şi multe altele le caută alegătorii în programe de guvernare. Nu le găsesc, nu votează, stau acasă. Vor câştiga partidele care au un segment de alegători care nu-şi pun astfel de întrebări. Din ce în ce mai mici.
Democraţie înseamnă partide politice, cu lideri autentici, capabili şi performanţi care vor ocupa funcţiile de premier, miniştri, şefi în alte instituţii principale, capabili să convingă electoratul să le acorde încredere, prin trecutul fiecăruia, prin competenţele deja demonstrate, prin integritate şi cinste dovedite.
Cei care îşi închipuie că păcălesc electoratul, neanunţând viitorul premier şi viitorii miniştri, se înşeală amarnic. Oricât de consecvent este electoratul pe care contează, lumea s-a schimbat. Avem exemplul alegerilor prezidenţiale din 2014, când în decurs de două săptămâni a basculat un milion de voturi, dintr-o tabără în alta, şi dintr-o prezenţă crescută la vot.
Oricând se poate repeta experimentul.
În concluzie.
Un candidat la funcţia de premier scos din pălărie, în ultima clipă, nu înseamnă democraţie şi nici nu este în tradiţia noastră.
Candidatul la funcţia de premier al unei tabere politice trebuie să conducă lupta electorală, să vedem ce-i poate capul şi ce abilităţi politice are.
În caz contrar, stăm acasă!
Se încarcă comentariile...
