Vizita preşedintelui Klaus Iohannis în Harghita şi Covasna – un prim pas spre reconcilierea istorică româno-maghiară

Potrivit unui comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale, preşedintele României va efectua o vizită în judeţele Covasna şi Harghita în 18 Iulie a.c. Un eveniment trecut aproape neobservat în presă, deşi semnificaţiile sale sunt imense. Dar nu trebuie neglijat nici potenţialul acestei vizite în lansarea unui dialog real pentru reconcilierea româno-maghiară.

Purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale, Mădălina Dobrovolschi, a anunţat într-o conferinţă de presă că preşedintele României, Klaus Iohannis, va efectua Marţi, 18 Iulie a.c, o vizită în judeţele Harghita şi Covasna. Deşi a încercat să stragă atenţia printr-un limbaj aproape şcolăresc (”e bine de subliniat”, ” Aş mai preciza un lucru”, ” Mergem mai departe. Al doilea punct din agenda...” etc.) asupra semnificaţiei şi importanţei vizitei prezidenţiale, ziariştii acreditaţi la Cotroceni au fost interesaţi de orice alte subiecte şi nu au pus nicio întrebare la obiectul conferinţei de presă.

”Scopul acestei vizite îl reprezintă cunoaşterea problemelor locale, identificarea realităţilor zonei, dar şi a elementelor care ţin de viitoarea dezvoltare regională”. Concret, preşedintele va participa la o dezbatere cu circa 300 reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene la Consiliul Judeţean Harghita pentru identificarea problemelor din administraţia locală din cele două judeţe, Harghita şi Covasna, precum şi pentru identificarea domeniilor cu potenţial de dezvoltare, fiind planificate a fi dezbătute aspecte precum infrastructură, activităţi economice şi forţă de muncă la nivel local, capacitatea de colaborare prin intermediul clusterelor şi al asociaţiilor de dezvoltare intercomunitare, turismul etc.

Desigur că preşedintele cunoaşte foarte bine situaţia din cele două judeţe, însă, prin această vizită vrea să dea un mesaj atât autorităţilor locale, cât şi celor centrale, că, fără investiţii majore pentru dezvoltarea economică a regiunii se va ajunge la enclavizarea acestei regiuni. Deja asistăm la o enclavizare pe plan cultural şi educaţional, dar nici pe plan economic nu suntem departe.

Vizita preşedintelui a fost probabil pregătită de mai mult timp, însă ea se desfăşoară la scurt timp după trocul eşuat între UDMR şi Liviu Dragnea cu ocazia debarcării lui Grindeanu, când preşedintele Klaus Iohannis a atras public atenţia că nu pot fi negociate chestiuni care implică autonomia pe criterii etnice. Deşi politicienii UDMR au reacţionat foarte supăraţi, vizita aceasta este un semnal pentru ungurii din cele două judeţe că Preşedintele României este preşedintele tuturor cetăţenilor României, indiferent de naţionalitate.

Al doilea punct al vizitei va fi Complexul Monahal Şumuleu Ciuc, cel mai important loc de pelerinaj catolic din România: ”Vizita la acest centru spiritual are un rol foarte clar. Preşedintele îşi doreşte să sublinieze încă o dată importanţa pe care o acordă încurajării tradiţiilor, respectării drepturilor şi libertăţilor prevăzute de Constituţie când vorbim despre libertate religioasă.”. Este o manifestare a respectului faţă de tradiţiile culturale şi religioase ale comunităţii catolice din România, formată în special din maghiarii din Transilvania şi ceangăii din Moldova.

Preşedintele va mai vizita căminul Sf. Ştefan din Miercurea Ciuc, unde va avea o întâlnire cu meşteşugari din regiune, precum şi fabrica de apă minerală Perla Harghitei din Sâncrăieni. După prânz va avea o întâlnire în Sf. Gheorghe cu reprezentanţi ai mediului de afaceri. După cum vedem, componenta economică este pr prim plan în această vizită a preşedintelui României în cele două judeţe locuite preponderent de populaţie maghiară.

În seara zilei de 18 Iulie a.c. preşedintele Klaus Iohannis va participa la Mărăşti la festivităţile de comemorare a 100 de ani de la bătălia din 1917: ”Iată, Preşedintele ia parte la un ceremonial militar, dar, de asemenea, aduce omagii ostaşilor români care şi-au pierdut viaţa în timpul Primului Război Mondial.”

Dar mult mai important este accentul pus de adminsitraţia prezidenţială pe semnificaţia acestei ceremonii copmemorative: ”Şi aş vrea să vă mai spun un lucru, Preşedintele vrea să pună în evidenţa contribuţia remarcabilă pe care au avut-o ostaşii români la ceea ce înseamnă realizarea Unirii.”.

Nu întâmplător preşedintele României leagă două acţiuni care par a fi distincte la prima vedere şi care ar fi putut fi organizate în intervale diferite de timp: vizita în Secuime cu comemorarea marii victorii de la Mărăşti în Războiul pentru întregirea României. Este un mesaj foarte clar transmis tuturor politicienilor, indiferent de aparteneţa politică sau etnică: Unirea de la Alba Iulia, realizată prin sacrificiul suprem a sute de mii de români pe front în Primul Război Mondial, inclusiv în bătălia de la Mărăşti, este indiscutabilă şi sub absolut nicio formă nu se poate pune în discuţie caracterul unitar al statului român. Mai direct spus, este exclusă orice discuţie despre autonomie!

Semnificaţia Unirii de la Alba Iulia este scoasă în evidenţă şi de cerinţa exprimată şi cu această ocazie ca pregătirile pentru Centenarul Marii Uniri să fie urgentate: ”Preşedintele îşi mai doreşte să sublinieze nevoia urgentării, nevoia intensificării pregătirilor pentru anul 2018. Să nu uităm că vorbim despre Centenarul Marii Uniri şi sunt necesare aceste pregătiri foarte serioase.”.

De câţiva ani funcţionează un Departament Centenar în cadrul Guvernului României, care ar fi trebuit să pregătească diverse acţiuni culturale, educaţionale şi ştiinţifice pentru aniversarea Marii Uniri. În plus, Centenarul ar fi trebuit să fie o ocazie pentru promovarea imaginii României pe plan internaţional, o şansă care ar trebui să fie bine fructificată.

Însă majoritatea pârghiilor sunt în mâna Guvernului, care are banii, are resursele umane şi instituţionale, dar duce o gravă criză de idei şi proiecte fiabile. Aşa că urgentarea pregătirilor pentru aniversarea Centenarului rămâne doar un deziderat, chiar şi pentru preşedintele României.

În schimb, preşedintele are la dispoziţie un instrument pe care doar el îl poate utiliza: să lanseze în spaţiul public dezbateri pe tema reconcilierii istorice dintre români şi maghiari.

La 100 ani distanţă de la Unirea Transilvaniei cu România asistăm încă la animozităţi între români şi unguri şi la manifestări publice ale unei antipatii reciproce. Un rol important îl au politicienii, care cultivă aceste antipatii pentru a culege voturi prin discursurile naţionaliste.

Reconcilierea istorică româno-maghiară este posibilă. Însă este necesară o decizie politică. Trebuie o decizie politică prin care să se exprime interesul şi dorinţa realizării acestei reconcilieri. Apoi trebuie definită această reconciliere, ca să nu rămână doar declaraţii pe hârtie. Fiecare parte trebuie să îşi facă cunoscute aşteptările, trebuie identificate soluţiile optime pentru punctele în dispută şi trebuie adoptate măsuri, de la nivel politic începând, pentru realizarea reconcilierii. Este un proces de durată, dar care trebuie iniţiat. Iar Centenarul este o ocazie rară pentru a începe această reconciliere.

Cine altcineva, în afara de preşedintele ţării, şi-ar putea asuma acest rol de moderator pentru reconcilierea dintre români şi maghiari? Îşi asumă preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, rolul de moderator pentru reconcilierea istorică româno-maghiară?