Românii învaţă abia la puşcărie să meargă cu jalba la CEDO

0
Publicat:
Ultima actualizare:

România deţine locul II în topul ţărilor împotriva cărora se se înregistrează plângeri la CEDO. Majoritatea reclamaţiilor sunt pentru condiţiile de detenţie precare, deşi sunt mai mulţi români care se plâng că le este încălcat dreptul la un tratament medical eficient şi ar putea depune plângere, dar nu o fac

În primele zece luni ale anului trecut la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) fuseseră depuse 10.100 de plângeri împotriva României din totalul de 64.650 înregistrate, faţă de 3.350 din totalul de 64.450 în primele 11 luni ale anului 2015, de exemplu. Astfel, România este al doilea stat ca număr de plângeri înregistrate împotriva sa din totalul statelor părţi la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 

Conform statisticilor, ca în fiecare an, în cea mai mare parte a dosarelor, România a fost dată în judecată pentru condiţiile de detenţie din aresturi şi închisori, durata procedurilor judiciare sau neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive. Mai exact, datele CEDO arată că românii nu se îndreaptă împotriva statului atunci când le sunt încălcate drepturi cum ar fi cel la tratament medical sau la educaţie. Practic în istoria CEDO, România a fost condamnată de numai 10 ori pentru încălcarea dreptului la viaţă şi  nici măcar o singură dată pentru încălcarea dreptului la educaţie.

Şi asta în contextul în care numărul românilor care intră în contact cu domeniul sănătăţii publice este mult mai mare decât cel al deţinuţilor. Concret, în penitenciare avem în jur de 25.000 de deţinuţi care pot depune plângere pentru condiţii de detenţie, iar în spitale sunt 150.000 de paturi pe care pot ajunge pacienţi intrând astfel în contact cu sistemul sanitar ineficient.

La fel şi în sistemul de învăţământ. Conform datelor UNICEF, 6% din populaţie nu ştie carte deloc şi ar putea depune plângere împotriva României pe motiv că i-a fost încălcat dreptul la educaţie, dar nu o face.

Acces dificil şi costisitor la documente medicale

O explicaţie vine de la preşedintele Asociaţiei pentru protecţia pacienţilor din România, Vasile Barbu . „Pe domeniul medical, oamenii nu au acces la justiţie şi, implicit, nu ajung nici la CEDO. Cu toate că avem zici de mii de cazuri de malpraxis în fiecare an, pacienţii victime sau familiile lor nu pot merge pe latura penală pentru că nu există aparatură pentru expertize de calitate pentru a demonstra în instanţă faptele. În plus, sunt necesare documente de la instituţii de medicină legale şi acestea sunt contra cost, şi nu sunt foarte ieftine. Pe latura civilă este greu de ajuns pentru că există taxa de timbru şi oamenii se gândesc când trebuie să scoată din buzunar sume substanţiale. Mai ales că majoritatea constată că nu prea au şanse în justiţie pentru că accesul la documentele medicale este dificil. Noi încercăm să rezolvăm această problemă şi să asigurăm accesul pacienţilor sau a rudelor acestora la justiţie prin promovarea unui proiect de lege privind răspunderea civilă a personalului medical” a precizat Vasile Barbu.

Asistenţa specializată este obligatorie

Fenomenul este explicat şi din punct de vedere tehnic, al procedurilor, de avocatul Adrian Cuculis. „Aşa cum bine se observă, vasta majoritate a celor care apelează într-un final la CEDO sunt cei care au avut condiţiile de detenţie precare şi mult prea puţini cei care au avut încălcate drepturile esenţiale precum accesul la învăţământ sau accesul la tratament facil şi de ultima generaţie. Pe de-o parte am pus această stare de pasivitate pe lipsa de cunoaştere. Opinia publică a primit multe informaţii cu privire la condamnările României date de către CEDO în speţe ce ţin de condiţiile precare de detenţie şi mult prea puţin informaţii publice cu privire la alte condamnari”, arată avocatul.

De asemenea, el explică faptul că un pacient ale cărui drepturi au fost încălcate, fie că discutăm despre dreptul la viaţă sau la sănătate, are de parcurs în primul rând o fază prealabilă de a dovedi malpraxisul. Apoi trebuie să se judece în instanţă pentru a i se face dreptate şi într-un final după unul sau doi ani de judecată, dacă instanţele naţionale nu îi dau câştig de cauză, se poate adresa CEDO. Ori cei care sunt deja în penitenciare, nu au de făcut nimic altceva decât să înainteze o cerere de eliberare condiţionată înainte de termen pe motivul condiţiilor precare iar dacă cererea le este respinsă se pot adresa direct CEDO. „După hotărârea PILOT CEDO nici măcar această condiţie nu mai este obligatorie, prezumându-se că toate penitenciarele din România au condiţii improprii”, spune Cuculis.

În plus, avocatul Cuculis precizează că în faţa CEDO cei care depun plângeri au nevoie de o reprezentare solidă. „Rigorile regulamentului nu îţi permit să treci de prima etapă şi anume admisibilitatea formei cererii de sesizare a CEDO. Dacă regulamentul nu este respectat întocmai, atunci rişti ca, fără nicio judecată, să îţi fie respinsă acţiunea. Mulţi dintre cei care ar fi îndreptăţiţi de multe ori să apeleze la o instanţă europeană precum CEDO, nu o fac pentru că nici nu cunosc existenţa ei şi nici nu ştiu cum să o apeleze”, a completat avocatul.

Cuantumul despăgubirilor

La nivelul anului 2017, până la 30 octombrie, s-au pronunţat 138 de decizii şi 56 de hotărâri, soluţionând 431 de cauze împotriva României. Cuantumul total al despăgubirilor plătite anul trecut de Ministerul Finanţelor Publice în urma deciziilor şi hotărârilor pronunţate de CEDO în cauze împotriva României a fost de 11.440.640,76 lei. Suma acordată cu titlu de satisfacţie echitabilă, deşi exprimată în euro, este, potrivit chiar deciziei sau hotărârii Curţii, plătită în moneda naţională, la cursul din ziua plăţii.

Personalităţi care s-au plâns la CEDO

În ultimii ani mai multe personalităti au dat sau au anunţat că vor da România în judecată la CEDO. Una dintre ele chiar a câştigat procesul împotriva României. Este vorba de fostul consilier guvernamental Fănel Pavalache, condamnat la şase ani detenţie. Curtea Europeană de la Strasbourg a constatat că în cazul acestuia autorităţile române i-au încălcat prezumţia de nevinovăţie şi că i-au fost aplicate rele tratamente în detenţie, respectiv că a fost supus la fum de ţigară. Astfel, CEDO a decis despăgubirea morală cu 10.000 de euro şi 1.800 de euro pentru costuri şi cheltuieli. 

Şi Marian Iancu - condamnat la treisprezece ani şi opt luni de închisoare de către Tribunalul Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani, complicitate la fraudă, instigare la abuz în serviciu şi înfiinţarea unui grup criminal organizat - s-a plâns la CEDO invocând condiţiile inhumane de detenţie.

La rândul lui, Adrian Năstase, fostul premier, a chemat România în judecată din 12 motive. Printre altele, acestea susţine că nu a fost judecat de un tribunal independent şi că a fost condamnat din motive politice. Însă reclamaţiile au fost declarate inadmisibile de Curtea de la Strasbourg.

Ioan Avram Muresan, fostul ministru al Agriculturii a depus la CEDO o plângere prin care cerea daune statului român pentru modul cum s-au comportat procurorii anticorupţie în momentul reţinerii sale în dosarul în care a fost cercetat alături de Traian Remeş. 

Şi Liviu Dragnea, dar şi Elena Udrea au anunţat că intenţionează să dea România în judecată la CEDO

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite