Laşităţi

În cursul săptămânii care se încheie, mai multe zile la rând, Televiziunea Română a organizat o suită de dezbateri transmise în direct. Dezbateri a căror temă a fost prezentul întunecat şi viitorul sumbru al instituţiei.

De luni până joi, trei ore, ba chiar trei ore şi jumătate pe zi, angajaţi, dar şi persoane din afara Societăţii Române de Televiziune, prieteni sau duşmani, partizani ori adversari, oameni informaţi dar şi neinformaţi, această din urmă situaţie neîmpiedicând-i deloc să fie cum nu se poate mai vocali şi să aibă „tăria opiniunilor lor”, şi-au dat cu părerea, s-au întrebat şi au socotit ce e rău şi ce e bine în chestiunea TVR.

Dezbaterea, deşi în supradoză, insuficient pregătită, cu episoade al căror desfăşurător a fost prea adesea aproximativ, a fost mai mult decât binevenită. E, de fapt, vorba despre un prim şi substanţial exerciţiu de transparenţă instituţională făcut de „bătrâna Doamnă” din Calea Dorobanţi.

E adevărat, până acum mai apăreau, din când în când, pe post conducători ai instituţiei. O făceau mai cu seamă în momentul în care simţeau că li se pregăteşte firman de mazil. O făceau spre a prezenta propria lor versiune asupra managementului lor pe care îl socoteau negreşit performant şi spre a se prezenta drept iminente victime ale politicului ce le doreşte în cel mai nedrept chip cu putinţă îndepărtarea din post. Dar şi suprimarea celor 14 000 de lei pe care îi încasau lunar fie că făceau, fie că nu făceau treabă. 14 000 la care unii dintre foştii preşedinţi directori- generali îşi mai adăugau uneori câte ceva. De exemplu, un card cu bani pentru cheltuieli de reprezentare. Totul cu complicitatea unor nevrednice Consilii de Administraţie ai cărei componenţi erau desemnaţi politic. Şi care şi ei aveau grijă să nu le meargă nici lor rău, încasând uneori chiar mai mult decât cei 3000 de lei socotiţi a fi cuveniţi drept indemnizaţie lunară. Ca, de pildă, două zile la Marea Neagră, în hoteluri de lux, urmarea imediată fiind aprobarea retroactivă a Contractului Prorom.

De luni până miercuri nici un producător, nici un moderator al acestei serii de emisiuni nu a izbutit să convingă nici măcar un singur politician, fie el parlamentar, şef sau şef adjunct de partid, dar nici un fost preşedinte director-general să ia parte la respectiva serie de dezbateri.

Minunea s-a produs joi seara la emisiunea Între bine şi rău. Atunci când a fost prezent în studio dl. Cristian Hadjiculea, primul preşedinte de CA legal numit de Parlament, singurul, de altfel, din 1998 încoace care şi-a dus mandatul de la început până la sfârşit. Actualul director al Naţionalului ieşean a venit cu conştiinţa împăcată fiindcă la plecarea sa din funcţie a lăsat o Televiziune poate nu neapărat înfloritoare, dar în nici un caz în suferinţă. O Televiziune funcţională, cu multe programe de calitate, dar şi cu emisiuni discutabile, cu un corect raport între venituri şi cheltuieli, cu o controlată pondere în ansamblul cheltuielilor a celor cu caracter salarial. Domnul Hadjiculea a avut, de altminteri, intervenţii clare, la obiect, dovedind că, deşi au trecut destui ani din anul 2002 când a plecat din instituţie, are o viziune coerentă asupra rosturilor, ba chiar şi a intimităţilor acesteia.

Altminteri, nici un alt fost şef, bine plătit la vremea când se lăfăia fie în biroul de la etajul XI, fie în cel din Carrefour nu a venit să spună ce şi cum. Cum s-a făcut de a lăsat în urmă un dezastru. Inaugurat de regizorul Tudor Giurgiu, care azi face nestingherit de nimeni filme, continuat de Alexandru Sassu, acum părerolog pe la Ghiţă tv, Alexandru Lăzescu, în zilele noastre campion al dialogului social pe la revista 22, Elwis Claudiu Săftoiu, în vremea din urmă nevăzut-necunoscut, şi încheiat de Stelian Tanase care scrie romane şi scrie pe blog, fără a da nici un semn că ar intenţiona să-şi amelioreze măcar un pic precara cunoaştere a ortografiei şi ortoepiei limbii române.  

Tot joia trecută a poposit în studiourile TVR, preşedintele Senatului, dl. Călin Popescu-Tăriceanu. De câtva timp încoace singurul politician de top care dă semne că ar fi cât de cât interesat de viitorul TVR. Din partea căreia vrea audienţe sporite căci numai ele i-ar justifica existenţa. Numai că audienţele se fac cu emisiuni de calitate care, la rândul lor, se fac cu bani pe care SRTV nu îi are. Nu îi mai are în primul rând din cauza diletantismului agresiv, criminal al factorului politic. Cel care a numit vesel şi inconştient, de nimeni pedepsit, preşedinţi şi membri ai CA deloc pe criterii de competenţă, ci, în primul rând, pentru a le face jocurile politice. Buldogi şi bodyguarzi ideologici înfometaţi, cărora nu le-a păsat deloc de TVR, care au încasat indemnizaţii, iar unii dintre ei aspiră să fie şi în viitoare CA-uri deşi, în mod normal, s-ar cuveni să li se interzică orice altă nouă prezenţă şi la fel de normal ar fi să dea acum cu subsemnatul.

Sigur, e bine că dl. Tăriceanu se interesează de TVR şi de performanţele sale concretizate în audienţe. Audienţele sunt, la urma urmei, ceea ce în cazul Parlamentului şi al parlamentarilor s-ar traduce prin cuvântul încredere.

Ştim cu toţii foarte bine că încrederea românilor în Parlament şi în cetăţenii care îl populează nu e deloc de invidiat. Carevasăzică, parlamentarii noştri nu au audienţă şi pace! Numai că spre deosebire de TVR, Parlamentul îşi votează ce buget doreşte şi spre deosebire de teverişti, parlamentarii îşi acordă ce indemnizaţii vor. Sfidând o ţară întreagă prin obrăznicia lor şi rapacitatea lor.

O obrăznicie care ar trebui să îi ducă în insolvenţă. Sau măcar la numărul şi dimensiunile votate de români la Referendumul despre care face adesea vorbire fostul preşedinte Traian Băsescu. Or, nu, de insolvenţă şi de restructurări drastice nu vor avea parte aureolaţii „aleşi ai neamului”. Ci TVR şi angajaţii săi. Aşa plănuieşte să rezolve problema dl. Călin Popescu-Tăriceanu.  Şi nu numai el.

Nu mă îndoiesc nici măcar un singur moment că proiectul său de modificare a Legii 41/1994 va trece cu o amplă majoritate. Deja titanul cultural al PNL pe nume Gigel Ştirbu a făcut un anunţ în acest sens. Demn de toată laudă câtă vreme cât cei ce maimuţăresc tradiţia Brătienilor au miluit TVR cu şefi de talia lui Săftoiu şi Tănase. Contrazis parţial de d-na Alina Gorghiu cea care a făcut orice pentru a stopa debarcarea mai mult decât obligatorie a suficientului Stelian Tănase.  Şi iată că în privinţa insolvenţei există consens. O doresc şi pesedeii.

După adoptarea măsurii, parlamentarii vor fi încântaţi că „au rezolvat şi problema aceasta”. Când, în realitate, doar şi-au mai mascat încă o dată impostura şi laşitatea.