PRIMARI DE LEGENDĂ Edilul care a dat liber muncitorilor duminica şi a salubrizat pentru prima dată Capitala. Află aici cine e!
0Pe lângă producţia poetică, Barbu Ştefănescu Delavrancea a lăsat moştenire bucureştenilor şi iluminatul public, tramvaiele electrice, filtrarea apei potabile, infrastructura marilor bulevarde de azi, cât şi obligativitatea salubrizării oraşului.
SONDAJ Ce-au făcut cei 81 de primari pe care i-a avut Bucureștiul? Alege-l pe cel mai bun
Fiul unui căruţaş de la marginea Bucureştiului, scriitorul a ajuns cel mai strălucit orator al României contemporane. Un romantic visător, cum îl numea Titu Maiorescu, care a condus Primăria Capitalei în perioada 1899-1901, şi a depăşit cu succes o perioadă de criză cu care s-a confruntat România la acea vreme.
Puţine sunt amintirile despre cuvântările lui Delavrancea în faţa tribunei. Un om cu privire aspră, tonuri înalte care luau brusc o alura gravă când intrau în discurs problemele poporului. Până şi şi cei mai combativi consilieri ai săi încremeneau în faţa deciziilor sale, drepţi precum nişte lumânări în sfeşnic.
S-a implicat foarte mult în problemele Capitalei, însă primul lucru pe care l-a dorit cu insistenţă, şi l-a realizat în 1899, atunci când a fost ales şef la primărie a fost promovarea şi aplicarea Legii repausului duminical, arătând „că muncitorii nu-şi pot vedea niciodată copiii, plecând la lucru în zori şi întorcându-se acasă noaptea, târziu“. „Să le dăm dreptul de a-şi mângâia copiii, de a şi-i iubi şi de a şi-i creşte şi cunoaște", spunea atunci marele scriitor.
Controversele în jurul tramvaielor electrice
A urmat o întreagă aventură a modernizării Bucureştiului în perioada lui Delavrancea, cel care a susţinut cu tărie că tramvaiele nu ar trebui trase de căi, ci să funcţioneze electric, fapt ce a născut controverse în rândul politicienilor. A cerut Consiliului Comunal de la acea vreme schimbarea modului „barbar al tracţiunii cu cai” cu tracţiunea „dinamo-electrică”. Nu putea agrea imaginea cailor încovoiaţi care trăgeau vagoanele la deal şi nici a cablurilor spânzurate prin aer, cum văzuse în Franţa.
„Suferim astăzi de revoltătorul spectacol al cailor încovoiaţi de povară vagoanelor când le trag la deal, mai suferim de slutirea bulevardelor prin plasă de fire a tramvaiului electric. De amândouă aceste neajunsuri vom scăpa; vor dispare caii înlocuiţi prin electricitate; va dispărea şi urâtă plasă de fire de pe bulevarde”, le promitea primarul consilierilor săi. Şi s-a ţinut de cuvânt.
Într-o altă şedinţă a Consiliului Comunal, Delavrancea a respins propunerea Societăţii de Tramvaie, care oferea 500.000 lei anual Primăriei pentru a nu reduce tarifele călătoriilor, insistând pentru tramvaiul electric: "Dacă Consiliul actual nu va hotărî introducerea tramvaiului electric o vor hotărî urmaşii noştri şi ar fi o mare ruşine şi o ofensă pentru Capitală să tolereze" tramvaiul cu căi. Rezultatul a fost votarea de către consilieri a introducerii tramvaiului electric.
Vlahuţă, Caragiale şi Delavrancea
Buget de 14,5 milioane de lei
Mandatul politicianului conservator s-a nimerit într-o perioadă dificilă, când ţara era grav atinsă de o criză economică, iar bugetul Primăriei era de doar 14,5 milioane de lei.
În cei doi ani petrecuţi la cârma Capitalei a excutat lucrări de aliniere pe 120 de străzi din centrul oraşului, dar şi la periferie, printre acestea numărându-se şi Calea Victoriei, Dudeşti, Calea Rahovei. A continuat cu prelungirea Bulevardului Coşbuc, realizarea străzii Pantelimon şi aplicarea teresamentului pentru Parcul Filaret.
A introdus filtre de apă
De departe însă cel mai insalubru cartier al Capitalei de la acea vreme era Tei. Delavrancea a dat dispoziţie să fie curăţat, pavat şi să se construiască şanţuri pentru scurgerea apelor. Pentru aceste lucrări au fost necesare exproprierea mai multor persoane, însă primarul nu a cheltuit foarte mult, fiind de altfel singurul edil care a făcut exproprieri doar când erau de strictă utilitate publică.
Unul dintre cele mai memorabile lucuri pe care Barbu Delavrancea le-a făcut pentru bucureşteni rămâne sistemul de prelucrare şi filtrare a apei Dâmboviţa. Instalaţii care erau vechi de zece ani şi care nu mai dădeau randamentul necesar. A ordonat construirea unei staţii de captare a apei, undeva în Bragadiru, pe o suprafaţă de 7 kilometri, compusă din 20 de puţuri de beton. În acelaşi timp, uzina electrică de la Ciurel a fost mutat la Grozăveşti şi i s-a mărit instalaţia cu un motor şi trei generatori.
La Cotroceni s-a construit un rezervor pentru înmagazinarea apelor captate având o capacitate de 7.000 metri cubi. Pentru aducerea apei în rezervorul de la Cotroceni s-a contruit un apeduct de 9.400 metri lungime. Întreaga lucrare a constat 2,9 milioane de lei. Au urmat lucrări de adâncire a Dâmboviţei, între Grozăveşti şi Ciurel şi s-au reparat malurile. Toate acestea au făcut că la sfârşitul mandatului lui Delavrancea, apa consumată de bucureşteni să fie curată, limpede şi potabilă şi să scadă mortalitatea pentru febră tifoidă, povesteşte istoricul Cătălin Petruţ Fudulu.
Citește și: PRIMAR DE BUCUREȘTI Cine a fost „Nababul", latifundiarul putred de bogat ajuns edil-șef de două ori?
Apar abatoarele în peisaj
Totodată, pentru a fi sigur că oraşul va rămâne curat, după salubrizarea forţată făcută de el, Delavrancea a introdus obligativitatea abomanentului la ridicarea gunoiului, până atunci acesta fiind facultativ, iar la 40 la sută dintre bucureşteni li se ridica gunoiul fără să plătească. Tot în perioada mandatului său s-au înfiinţat abatoarele pentru vite mici porci, oi, miei, capre, animale ce erau tăiate până atunci în curţile oamenilor, întreţinând un pericol permanent pentru sănătatea oamenilor.
Delavrancea nu a uitat nici cultura. El a sprijinit cu fonduri tipărirea Istoriei Bucureştilor a lui Ionescu Gion şi l-a pus pe I.L. Caragiale să redacteze un raport cu divertismentele artistice populare, în care acesta din urmă a propus construirea unui teatru popular. A înfiinţat o şcoală profesională şi de meserii în care erau primiţi fiii de români săraci pentru a se forma că mici meseriaşi.
Mandatul lui Delavrancea a durat aproape doi ani, timp în care şi-a pus amprenta pe capitala ţării într-atât de mult încât să ni-l amintim astăzi nu doar ca pe cel mai remarcabil orator din istorie, ci şi ca primar care avea o adevărată evlavie pentru popor. Aşa cum îl educaseră străbunii săi.
Adevărul de Seară a scris în săptămâna iubirii poveștile pornite
de la Mihai Eminescu și Veronica Micle și până la Odobescu, Pantazi
Ghica sau Paul Celan care s-au sinucis din cauza dezamăgirilor în
dragoste.
Tot în luna februarie, mărturii şi imagini impresionante din istoria Bucureştiului, una dintre cele mai încercate Capitale din Europa lovite în trecut de inundaţii, incendii, cutremure, epidemii, războaie.
Pe bucuresti.adevarul.ro v-am arătat și cum petreceau bucureștenii și care erau cele mai cunoscute locuri unde se simțeau bine.
Timp de o săptămână, v-am prezentat cazuri învăluite în mister și care au pus la grea încercare experiența criminaliștilor din București, anchete care au rămas și acum cu autori necunoscuți.
Tot pe bucuresti.adevarul.ro, la sfârșitul lunii martie, ați putut afla secretele din cele mai cunoscute și vechi hoteluri, dar și cele mai interesante povești care au marcat istoria acestora.
Povești surprinzătoare și oameni care au sfidat moartea. Curajul de care au dat dovadă prin faptul că au reușit să treacă cu bine de accidente de mașină sau de avion, de căderi de la mare înălțime, de abuzuri sau din locuri în care au fost ținuți prizonieri ore întregi, merită apreciat.
Adevărul de Seară v-a prezentat timp de o săptămână, poveștile ,
dar și momente memorabile din viața unor personalități care au trăit în
Capitală și care au și lăsat ceva în urma lor, realizări care sunt
pomenite și astăzi.
Se încarcă comentariile...
