EXCLUSIV/ Povestea bârlădeanului care i-a cucerit pe norvegieni

Răzvan Ionescu e un artist împlinit în Norvegia, dar vrea să cucerească şi piaţa muzicală din România

Un muzician român de 32 de ani, pe numele de scenă Ray Johnson, are mai mult succes în străinătate decât în propria ţară. Răzvan Ionescu trăieşte în Norvegia de nouă ani. Cântă, compune pentru artişti nordici consacraţi şi are propriul studio de înregistrări. Acum, el vrea să se lanseze şi în ţara natală.

Ai călătorit prin mai multe ţări din Europa, de ce ai ales să te stabileşti în Norvegia?

În vara anului 2002, abia întors din Franţa, am primit o ofertă de la un impresar din Norvegia şi am acceptat-o, pentru că era, totodată, o ocazie de a vizita Scandinavia. Am început colaborarea cu acel impresar şi am făcut un contract pe o perioadă de şase luni, după care am revenit în ţară. La scurt timp mi s-a oferit al doilea contract, de data asta pe un an. În tot acest timp am susţinut numeroase concerte, am lucrat cu diferite trupe şi artişti, am scris muzică şi am colaborat la multe proiecte. Relaţiile pe plan artistic au devenit din ce în ce mai strânse, aşa că în primăvara lui 2004 am decis să mă mut definitiv în Norvegia.

Răzvan Ionescu, la aniversarea de trei ani

Cât de greu a fost să te adaptezi? Limba norvegiană nu e printre cele mai uşoare...

Nu pot să spun că mi-a fost foarte greu. Am învăţat limba în mai puţin de un an, cel mai mult am învăţat din muzică şi ajutându-mă de limba engleză. Singurul lucru care a fost mai greu de depăşit a fost dorul de casă, de familie, de prieteni.

În 2007 ai lansat primul tău album, „Here and There".

E un album vioi, cu toate că pe el se găsesc şi trei balade. Albumul povesteşte viaţa mea, întâmplări trecute şi recente din România, dar şi momentele trăite în Norvegia. De aici şi titlul albumului „Here and There" („Aici şi acolo" - n.r.). Am lucrat aproape un an la acest disc şi am fost foarte fericit când majoritatea magazinelor de muzică online l-au preluat pentru distribuţie.

Cum a ajuns un român să fie mai cunoscut în Norvegia decât în ţara sa natală?

Ca artist, mă simt împlinit. De aproape zece ani am făcut muzică în Norvegia, am o mulţime de prieteni şi de fani, concertele sunt extraordinare, însă sufletul meu rămâne în continuare în România. Adevărul este că am plecat exact când urma să mă afirm şi acasă, de aceea simt că am un fel de datorie faţă de publicul din România. Acum lucrez la un proiect pentru România.

/>Ce părere ai despre piaţa muzicală din România, crezi că piesele tale s-ar putea impune şi la noi în ţară?

Sigur că da. Ultimul meu single, „Fly", a fost foarte bine primit oriunde a fost difuzat, iar momentan se luptă pentru primul loc în topromanesc.ro. Am observat că, în ultimii ani, piaţa muzicală din România a evoluat. Artiştii români şi-au schimbat mult stilul, în tendinţele lor fiind prezente tot mai mult influenţe din Vest. Dar ce mă bucură enorm este faptul că în România se cântă tot mai mult în limba engleză, lucru la care eu visam încă dinainte de a pleca din ţară. Sunt foarte mândru când mai merg prin cluburi în Norvegia şi aud piesele unor artişti români precum Inna, Akcent sau Edward Maya. Sunt cu-atât mai mândru când văd că publicul le place foarte mult. Românii au ceva special în muzică, ceva unic.

Pe când un nou album semnat Răzvan Ionescu?

Cu siguranţă va veni un nou album în curând. Nu pot să vă spun cu exactitate când, însă momentan ne ocupăm de promovare în România, pentru că mi-aş dori enorm ca următorul album să fie lansat la noi în ţară.

Vei cânta cu Luminiţa Anghel la Festivalul Internaţional de Muzică TurkishVision. Se naşte o colaborare?

Sper că da. La repetiţii am observat amândoi că ni se potrivesc foarte bine vocile, ea a fost plăcut impresionată, eu eram în al nouălea cer. Am purtat nişte discuţii, însă depinde de ce se va întâmpla în Turcia. Eu îmi doresc foarte mult să am o colaborare cu Luminiţa, cred că este un artist complet şi o femeie absolut adorabilă.

Ai crescut într-o familie de muzicieni, care dintre părinţii tăi a avut o influenţă mai mare asupra ta?

Mama mea a fost solist vocal încă de pe băncile liceului. A mers la multe festivaluri pe atunci şi a câştigat multe trofee. Însă consider că cel care m-a îndrumat cel mai mult în muzică a fost tatăl meu. Să fac o glumă, mama a vrut mereu să mă fac preot. Pe de altă parte, tatăl meu a fost axat strict pe muzică. Ţin minte că mă lua cu el ori de câte ori mergea în ţară, pe la concerte. Asta m-a făcut să privesc muzica altfel, să înţeleg arta şi să-mi doresc să fac ceea ce fac acum. Mi-a cumpărat cu greu primul meu pian, când eu aveam doar 13 ani. Îi mulţumesc...

La 16 ani ai avut prima trupă. Cum a fost acea perioadă?

O, ce vremuri! Cu siguranţă a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea. Eram în liceu, plin de energie creativă şi, alături de alţi trei colegi, am înfiinţat trupa Ramp, care cânta rock. Cel mai mare hit al nostru în liceele din Bârlad a fost „Nu pleca". A fost un vis devenit realitate, o perioadă excelentă, un mod perfect de a trăi viaţa de licean.

În Bârlad, oraşul tău natal, când ai fost ultima dată?

Ultima dată când am fost în concediu acasă a fost în primăvara anului trecut, după o absenţă de doi ani şi jumătate. Mi-a plăcut enorm, am văzut locuri noi, am revăzut locuri vechi, casa unde am crescut, prietenii. Plănuiesc să mă duc cât mai des de acum încolo. În Bârlad a rămas o parte din sufletul meu...

"Sunt foarte mândru când merg prin cluburi în Norvegia şi aud piesele unor artişti români precum Inna, Akcent sau Edward Maya. Românii au ceva special în muzică, ceva unic."
Răzvan Ionescu
artist

"Am plecat din ţară exact când urma să mă afirm şi aici, de aceea simt că am un fel de datorie faţă de publicul din România. Mi-aş dori enorm ca următorul album să fie lansat la noi în ţară."
Răzvan Ionescu
artist

____________________________________

În localitatea natală a lui Răzvan Ionescu, Bârlad, am găsit-o pe mama sa. Femeia ne-a întâmpinat în ritmurile melodiilor compuse şi cântate de fiul său. E foarte mândră de copilul său despre care spune că a fost un fiu model. Răzvan a studiat la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice „N.N. Tonitza", fiind cel mai bun elev din promoţia sa.  „La 14 ani i-am cumpărat o orgă. Ca să nu ne deranjeze, stătea cu ea pe braţe, noaptea, pe întuneric, şi repeta", ne-a spus Coca-Rita Ionescu, mama lui Răzvan.