Turnu Severin: Daniel Costache, ofiţerul campion la orientare sportivă

A îmbrăcat haina militară şi a reuşit, la o vârstă fragedă, să conducă două subunităţi din cadrul Jandarmeriei Mehedinţi.

Este unul dintre cei mai buni ofiţeri activi ai Jandarmeriei în ceea ce priveşte orientarea sportivă. A ieşit campion, pe Academia de Poliţie, în 1998, dar şi campion pe MAI, pentru doi ani consecutiv împreună cu echipa.

Şi pentru că era un student de performanţă, Daniel Costache a fost numit, în penultimul an de facultate, conducătorul  lotului de orientare sportivă din cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti.

Experienţa dobândită în cei opt ani de activitate sportivă l-au ajutat foarte mult în viaţă, dar şi în meseria pe care o practică de aproape 11 ani. ”Este, dacă doriţi, ca un sport al minţii, dar e combinat totodată cu mişcarea.

Trebuie, în primul rând, să ai o condiţie fizică foarte bună, să fii un sportiv în adevăratul sens al cuvântului.

Îţi trebuie şi inteligenţă, pentru că trebuie să te orientezi după puncte cardinale şi detalii din teren, pe care le transpui apoi pe o hartă.

Tot timpul trebuie să te orientezi cu busola, să ai orientare în spaţiu”, ne spune tânărul. Rezultatele obţinute pe această linie, vreo zece la număr, sunt remarcabile, atât pe plan local şi naţional cât şi la nivelul ministerului de interne. 

„Dacă deţii informaţia, în orice domeniu, contează foarte mult”
Dacă în copilărie era atras de domeniul informaţiilor şi visa la o carieră în acest sens, cu timpul şi-a schimbat opţiunile spre şcoala militară.

„Mi-aş fi dorit foarte mult să lucrez în informaţii, interne sau externe, având în vedere şi profesia părinţilor.

Mă atrăgea faptul că trebuia să acumulezi informaţii. Tot timpul trebuia să fii la curent cu tot ceea ce se întâmplă.

Şi în ziua de azi, dacă deţii informaţia, în orice domeniu, contează foarte mult”, se destăinuie Daniel.

La îndemnul tatălui său, a urmat cursurile Liceului de Poliţie „Constantin Brâncoveanu” din Ploieşti, în 1996 a intrat la Academia de Poliţie „Alex. I. Cuza” din Bucureşti, iar din august 2000, este ofiţer în Jandarmeria Mehedinţi.

„Am pornit de jos: comandant de pluton la recruţi, comandant de gardă la Malovăţ, după care o scurtă perioadă, de câteva luni, la ordine publică rurală, apoi am fost numit în funcţia de comandant la Detaşamentul de la Portile de Fier I, dar şi la Porţile de Fier II, iar de patru ani sunt în statul major, ocupându-mă cu organizarea şi coordonarea misiunilor pe linie de pază”, ne spune Daniel Costache.

Experienţa şi pasiunea pentru sport l-au propulsat în fruntea Asociaţiei Sportive a jandarmilor mehedinţeni „Cleante Davidoglu”.

Deşi conduce asociaţia de numai trei săptămâni, a reuşit să-şi impună autoritatea în faţa subalternilor, unii chiar mai în vârstă decât el.  

Profil
Născut: 29 mai 1978, Cisnădie- judeţul Sibiu
Studii: Studii postuniversitare în Relaţii Internaţionale la Academia de Poliţie Bucureşti
Experienţă: de 11 ani, ofiţer în Jandarmerie
Familie: căsătorit, are un băieţel de 8 luni

Ce presupune să fii comandant la o vârstă atât de fragedă?
„E adevărat, am fost numit în această funcţie la 24 de ani. În primul rând este o responsabilitate foarte mare, însă chiar aveam această dorinţă, întrucât pentru asta am fost pregătit. Apoi, ai nevoie de o calitate foarte bună a lucrărilor întocmite, iar ca şi comandant îţi trebuie un sistem managerial foarte bine organizat şi pus la punct”. 

Care a fost cea mai grea misiune?
„De departe a fost o misiune de salvare, în urmă cu un an şi jumătate, a unui turist rătăcit în Munţii Mehedinţiului, la care eu am fost şeful echipei de salvare din partea Jandarmeriei. A fost un  apel pe 112 şi într-un timp foarte scurt ne-am deplasat dincolo de Herculane, ne-am mobilizat împreună cu Salvamontul şi cu colegii de la ISU. Am plecat la ora 13 şi ne-am întors la ora 3 dimineaţa. Ţin minte că am fost efectiv epuizaţi, pentru că a trebuit să urcăm pe munţi. Misiunea s-a finalizat cu succes, turistul fiind găsit, prins într-o capcană de urs”. 

Ce-i place?
„Îi admir foarte mult pe cei care au şi dovedesc simţul umorului, cei cu care ai ce să discuţi sau care nu sunt limitaţi într-un anumit domeniu. Îmi plac persoanele care sunt sincere, atât în ceea ce gândesc, cât şi în ceea ce spun”.

Ce nu-i place?
„Nu-mi plac oamenii falşi, ipocrizia şi lăudăroşenia. Nu-i agreez pe cei care se laudă în mod vădit şi îşi fac un scop din asta, de a influenţa sau de a avea de câştigat de pe urma asta”.