INTERVIU Noul guvernator al Deltei Dunării: „Ştiu agenţi ecologişti cărora li s-a dat foc la casă“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mălin-Matei Muşatescu, noul guvernator al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, a vorbit, în exclusivitate cu reporterii cotidianului „Adevărul“, despre mecanismele numirii sale în poziţia de administrator şi despre proiectul său de management.

Premierul Sorin Grindeanu a semnat pe data de 25 aprilie numirea lui Mălin-Matei Muşatescu (55 de ani), în funcţia de guvernator al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

Noul guvernator al Deltei a fost în trecut redactor la publicaţiile „Cotidanul“, „Academia Caţavencu“, „Caţavencii“ şi a fondat trei reviste: „Aventuri la pescuit“, „Super pescar“ şi „Pescuitul pentru toţi“. Este şi cineast, realizând filmări pentru canalul TV Fishing&Hunting Channel în cadrul emisiunii „Expediţie la noi acasă“.

Provine din familia marelui dramaturg Tudor Muşatescu, care a fost văr cu bunicul său. Este căsătorit şi are un copil. Noul şef al administraţiei deltei a fost coleg la „Academia Caţavencu“ cu Liviu Mihaiu, ziarist care, de asemenea, a condus Rezervaţia Biosferei Delta Dunării timp de cinci luni, în perioada 2008-2009. Totodată, Muşatescu a fost adjunctul lui Mihaiu la conducerea Asociaţiei „Salvaţi Delta“. 

Mălin-Matei Muşatescu a acordat un interviu în exclusivitate cotidianului „Adevărul“, în care a vorbit despre mecanismele numirii sale în poziţia de guvernator şi despre proiectul său de management.

Adevărul: Cum s-a făcut propunerea de numire a dumneavoastră în funcţia de guvernator a Deltei Dunării?

Mălin-Matei Muşatescu: Eu, din anul 1978, stau mai mult în deltă. M-am îndrăgostit de această zonă şi de oamenii ei şi le cunosc problemele. În anul 1992, imediat după înfiinţarea rezervaţiei, am realizat filme documentare pentru Ministerul Mediului, deci, practic, o ştiu de la început. Am descoperit delta împreună cu un prieten, cu care am venit la pescuit în zona Olguţa – Şontea. Ne-a plăcut atât de tare, încât veneam la început de două-trei ori pe an. După aceea, prietenul meu şi-a făcut o casă în deltă, eu mi-am cumpărat barcă şi mergeam tot timpul în deltă, plus că eu mi-am făcut cariera oarecum legat de deltă. Eu am aflat din presă despre numire. Propunerea a fost nu cu mult timp în urmă. Am fost întrebat dacă aş accepta. M-am gândit şi am zis că nu pot să refuz şansa să încerc să fac ceva. Eu am caiera mea, sunt cineast, fac filme, scriu, am ce face, însă nu am declinat această propunere tocmai pentru că iubesc delta şi încerc să fac ceva. Mulţi mi-au zis: «Măi, Măline, este imposibil, o să te loveşti de mori de vânt». Nu ştiu, să vedem, trebuie să încercăm, pentru că asta este obligaţia mea. Nu rezolvăm nimic dacă stăm pe margine şi înjurăm. Pentru liniştea mea, vreau să încerc. 

Case ale organelor de control, incendiate de braconieri

Care sunt cele mai mari problme cu care se confruntă Delta?

Lipsa de control şi de instituire a autorităţii statului în teritoriu. Sunt multe organe de control, dar până acum au fost şi nu au fost eficiente. Delta a trecut prin concesionări, desfiinţări ale concesiunilor, e un deja vu acesta. Până când nu o să fie un corp de control de tip rangers, ca peste tot afară, nu se va face nimic. Eu cunosc agenţi ecologişti cărora li s-a dat foc la casă, ei trăind în deltă. Au prins nişte braconieri şi la două – trei zile după asta cei prinşi s-au răzbunat pe ei. Lor le este frică. «Domnule, mi-au zis, am familie, am casă. Plec în misiune şi prind nişte nenorociţi, a doua zi mă întorc şi nu mai e casa». Deci la asta se ajunge şi consider că aici trebuie să intervină statul, să găsească nişte soluţii, să facă puţină ordine pe teritoriul rezervaţiei. Delta este un teritoriu greu de controlat. Deplasarea se face pe apă, asta înseamnă bani mulţi, pentru că o barcă consumă de cinci ori mai mult decât o maşină. 

image

Gura Portiţei

Nici restricţiile fudule nu duc nicăieri, pentru că este greu să controlezi totul. Este un teritoriu foarte mare. Îţi trebuie armată pentru a controla totul şi a face să nu mişte nimic. Dar noi nu trebuie să inventăm apa caldă, ci să facem ceea ce au făcut oamenii deltei de sute de ani: au trăit în comuniune cu natura şi nu au distrus-o. Ceea ce se întâmplă acuma se datorează faptului că autorităţile şi-au cam luat mâna de pe deltă. I-au lăsat pe oameni să trăiască cam cum ştiu ei acolo. Evident că, dacă se aplică legea aia care există, în deltă se poate face puţină ordine şi oamenii trebuie să fie ajutaţi să-şi găsească un curs al vieţii. Să trăiască normal.

Peştele, vândut de pescari la pontoane


Cum vedeţi o dezvoltare durabilă a rezevaţiei? 


Noi trebuie să învăţăm de la cei care au trăit de sute de ani în deltă fără să o distrugă. Asta trebuie să facem noi cu rezervaţia care se numeşte a biosferei, adică o rezervaţie unde există activităţi umane şi populaţie locală. Mulţi s-au prelevat de treaba asta şi au zis: «A, deci activităţi, haideţi să facem nişte fabrici întrucât lumea de aici nu are cu ce să trăiască». Rezervaţie înseamnă un loc unde se desfăşoară activităţi umane care să protejeze mediul, adică activităţi cu impact minor asupra mediului. Deci nu te apuci să faci în deltă turism şi cazinouri. Consider că administraţia trebuie să coboare din turnul de fildeş şi să întrebe oamenii din toată delta care sunt problemele, pentru că multora le este frică să vorbească. De multe ori, soluţiile cele mai bune tot ei le dau pentru că ei ştiu cel mai bine.Eu m-am contrat tot timpul cu cei din administraţie. Eu am fost şi la Salvaţi Delta, am fost şi ecologist independent. Despre bursa de peşte se vorbeşte de mult timp. Proiectul nu s-a realizat nici până acum şi nici nu cred că se va realiza vreodată. 

Dar, mă gândesc, de ce nu lăsăm, spre exemplu Mila 23, un sat tradiţional, să îşi urmeze cursul firesc al activităţii. Adică, de ce pescarul să nu îşi poată vinde peştele aşa cum grădinarul îşi vinde roşiile? Poţi să faci o piaţă lacustră. La fiecare sat să se amenajeze pontoane la care să vină pescarii dimineaţa, între orele 7.00 şi 10.00 şi să îşi vândă peştele, ca să nu mai fie trecut prin cherhana. Ar fi şi un spectacol pentru turişti să vadă cum vin pescarii cu peştele proaspăt, fără gheaţă, acoperit cu puţin stuf pe el, şi să-l ofere spre vânzare. Evident, nu vine cu 300 de kilograme, asta-i clar, vine cu 10 – 20 de kilograme, ce scoate el din vintire, pentru că ne raportăm la un pescuit tradiţional, nu cu setci şi năvoade. 


Mai are Delta Dunării peşte?


Eu am fost anul trecut în Mila 23 ca să filmez în zonă şi timp de două zile gazda la care am stat a umblat înnebunită să caute peşte ca să pună pe masă, dacă vă vine să credeţi aşa ceva. Unii pescari erau plecaţi, alţii au zis că nu au prins nimic sau au vândut imediat. Atenţie, este vorba de peşte nevaloros pentru Delta Dunării, cum ar fi carasul. Peşte adevărat în Delta Dunării nu prea mai este. Şi totuşi, am întâlnit oameni de la autorităţi din Tulcea, care mi-au spus: «Haideţi, domnule, că mai este peşte în Deltă!». Realitatea este că nu mai este peşte la ce nivel a fost în anii 70 – 80, eu nu vorbesc de anii 50. 


Care sunt cauzele pentru care balta nu mai are peşte?


Delta este pe jumătate desecată de proiectele ceauşiste de realizare a agriculturii intensive în deltă pe de o parte şi de lipsa decolmatării canalurilor şi a lacurilor pe de altă parte. Au fost desfiinţate şi amenajările piscicole, practic, toată presiunea s-a mutat pe zonele naturale. Nu înţeleg de ce nu s-a vrut să se renatureze, pentru că în zonele comunitare cum sunt, de exemplu, Crişanul cu Partizani, în spatele satului au fost amenajări piscicole şi acum sunt bostănării.

Dacă ar fi fost apă acolo, oamenii din acel sat, care aleargă acum după peşte pe Dunăre, ar fi avut de unde să-l ia. Aşa trebuie gândit: mai mult luciu de apă în deltă, pentru că noi teren agricol avem în ţara asta, e ca şi acum aş veni eu în Bărăgan şi aş zice: gata, săpăm, facem lacuri în Bărăgan să pescuim. De ce să vrem să facem porumb în Deltă? 

image

Letea FOTO Letea în UNESCO

Ca să nu mai spunem că agricultura intensivă, care se face la ora actuală în deltă, când se dă cu tone de insecticide şi alte chimicale pentru destufizare, reprezintă un pericol pentru că aceste substanţe ajung în apă şi de aici în ţesutul peştilor. Nu populaţia locală are de câştigat de pe urma faptului că sunt câţiva agricultori care fac lucrări mecanizate şi nu angajează plugari. 

Sunt activităţi care au luat bani europeni. E greu să te lupţi cu ei acolo, dar măcar acolo unde se poate face ceva merită să redai deltei zonele umede, zonele de mlaştină, de ghiol, care au fost productive acum 20 – 30 ani.

„Avem noi senzaţia că lumea ştie că avem o deltă aşa de frumoasă“


Este delta cunoscută de oamenii de peste hotare?


Am umblat destul de mult prin Europa pentru filmări şi am întâlnit mulţi virtuali clienţi pentru Delta Dunării, oameni care dau bani grei pentru a găsi un loc unde să pescuiască şi care habar nu au de deltă. Pe unii am reuşit să-i aduc să o descopere. Aici stăm noi prost: avem noi senzaţia că lumea ştie că avem o deltă aşa de frumoasă, dar lumea nu ştie. Lumea ştie mai curând că avem copii săraci, că se fură, că avem cerşetori, dar nu se ştie că avem o deltă unică în Europa.

Lecţia americană

Cum vă gândiţi să scăpaţi delta de construcţiile ceauşiste abandonate, cum este fabrica de siliciu de la Caraorman, şi ce veţi face cu investiţia de la marginea plajei Sulina a Elenei Udrea?


Fosta fabrică de la Caraorman este vândută pe bucăţi la fier vechi. Eu cred că s-ar putea amenaja acolo, cu bani europeni, o mică pensiune, pentru că în zonă nu prea avem aşa ceva. Oamenii au nevoie de ajutor din partea autorităţilor. În toată lumea acesta este rolul autorităţilor. Este un râu din America, care cândva era plin cu somon. Şi indienii de acolo au pescuit somonul exact ca şi în deltă, până când nu a mai rămas mare lucru. Şi atunci a intervenit guvernul american care a interzis complet pescuitul şi le-a dat din bani guvernamentali oamenilor să-şi construiască pensiuni, ajutându-i astfel să se reprofileze. Noi am mai făcut ceva similar în Valea Jiului.

letea in unesco

Casă tradiţională în Delta Dunării

La Sulina, răul deja s-a făcut. Au construit cabanele din lemn, fără aprobările necesare. Acum ce faci cu ele? Le laşi aşa? Nu e bine să le laşi aşa pentru că arată groaznic şi din punct de vedere estetic şi pentru natură. Răul deja s-a făcut. Acum trebuie să ne gândim cum să le folosim. Eu cred că acolo s-ar putea înfiinţa un centru european de studii biologice şi ecologice pentru studenţi europeni, care să vină la noi pe perioada verii. Poiectul se poate realiza cu bani de la Guvern şi cu bani europeni. Biologii tineri care vor veni aici se vor îndrăgosti de deltă. Mulţi dintre ei vor fi apoi membri prin guvernele ţării lor şi vor vorbi de deltă. Deci aşa se face un lobby.


 

Care va fi prima măsură pe care o veţi lua după preluarea funcţiei de guvernator?


Eu ştiu ce vreau, dar trebuie să pornim de la ce există. O să stau de vorbă şi cu colegii mei şi cu oamenii din deltă. Nu mă duc cu toporul la brâu. Accept orice idei, orice propuneri venite din partea lor. Mă întâlnesc foarte des cu localnicii, care cunosc cel mai bine realitatea. 

Vă mai recomandăm:
 

Aventurile marelui explorator Jacques-Yves Cousteau în Delta Dunării: a explorat o zonă sălbatică a României şi a transmis povestea ei lumii întregi

Delta, patria învingătorilor: Mila 23, Crişan şi Caraorman au dat 24 de campioni mondiali. Patzaichin: „Nu ştiu dacă m-am născut în apă sau pe uscat“

Sacalin, peninsula care se roteşte. Misterele limbii de pământ care s-a născut din Marea Neagră şi a apărut în urmă cu un secol şi jumătate

Legenda monstrului de 675 de kilograme prins în Delta Dunării. Când a fost pescuit morunul din care s-au scos 145 de kilograme de caviar

Secretele din Letea: cum a luat fiinţă cel mai frumos sat din Delta Dunării, locul în care au năvălit fugarii ucraineni

Misterul Insulei K, tărâmul neştiut de la capătul României. Cum s-a format peste noapte raiul terestru interzis oamenilor

Tulcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite