Prietenia dintre generalul Ion Dragalina şi buldogul „Leu“. „Voia să se ducă în mormânt după stăpânul lui, bun şi drag“

Generalul Ioan Dragalina a avut un rol important în Primul Război Mondial. Acesta a avut un prieten neobişnuit, care a fost alături de el chiar şi pe front. Este vorba de un câine pe care marele general l-a primit cadou.

Generalul Ion Dragalina era cunoscut ca un iubitor al câinilor. „Către sfârşitul anului 1915, generalul Ioan Dragalina a primit un cadou neaşteptat, cadou care l-a impresionat în mod deosebit. Societatea „Câinele de Război” din Constanţa - ştiind de slăbiciunea sa pentru patrupedele canine i-a dăruit o pereche de buldogi, pe Leu şi Vida. Cum căţeluşa Vida a murit la puţin timp, generalul l-a luat personal în îngrijire pe Leu“, menţionează istoricul gorjean Gabriel Sarcină.

Nedespărţit de Leu chiar şi pe front

Virgil Alexandru Dragalina, unul din fii generalului, a arătat în cartea pe care a scris-o despre viaţa şi cariera acestuia, că „Leu“ s-a ataşat foarte mult de tatăl său şi că erau nedespărţiţi: „La însoţit peste tot şi l-a păzit în toată clipa cu curaj...”. 

Generalul a fost nedespărţit de câinele său chiar şi în perioada Primului Război Mondial. De obicei, „Leu“ stătea la uşa biroului generalului şi nu dădea nimănui voie să intre fără acceptul stăpânului său. 

„Leu a fost alături de generalul Dragalina şi în luptele de la Jiu (octombrie 1916). A fost inclusiv în maşina în care gloanţele inamice l-au rănit pe bravul general, dar şi când acesta a fost transportat de urgenţă în Spitalul organizat de Crucea Roşie în clădirea Primăriei din urbea de pe Jiu (n.r. - Târgu Jiu)“, prezintă Gabriel Sarcină.

„A scos urlete fioroase“ 

Pe data de 26 octombrie 1916, atunci când generalul Ion Dragalina a fost înmormântat şi trupul acestuia a fost coborât în cripta Cimitirului Belu Militar, câinele Leu a suferit îngrozitor şi, conform unor martori, a vrut să sară în groapă după stăpânul său. „A scos urlete fioroase, smuncindu-se să rupă lanţul cu care îl ţinea ordonanţa Andrei, voia să se ducă în mormânt după stăpânul lui, bun şi drag”, a mai precizat istoricul.