Centrul „Speranţa” din Târgovişte are grijă de persoanele fără adăpost

Zeci de persoane sau familii întregi care au rămas pe drumuri, sunt găzduite pe gratis, la centrul social situat în micro II. Este şi cazul unei familii din Bucureşti care şi-a găsit alinarea la Centrul „Speranţa” după ce au dormit mai multe luni sub cerul liber, prin cotloanele din Capitală.

Soţii Nae Mugurel şi Mirabela, împreună cu cei doi copii, nu mai au casă din 2009, după ce, împinşi de nişte probleme grave de sănătate ale femeii, au luat decizia de a-şi vinde apartamentul.  Femeia a stat 75 de ore în moarte clinică din cauza unui megadolicocolon, o boală care afectează intestinul gros.

Chiar dacă şi-au vândut apartamentul, banii nu le-au fost de ajuns aşa că au fost nevoiţi să trăiască sub cerul liber sau prin săli de internet cafe. „În 2003, datorită problemelor mele de sănătate, am intrat în moarte clinică. Am vândut apartamentul pentru a mă putea îngriji în spital. De atunci a început toată agonia. Am stat cu chirie în Bucureşti, pentru că nu mai aveam casă. Am stat în Bucureşti mai multe luni sub cerul liber. Mai dormeam într-un internet cafe. Ziua el îşi căuta de muncă, eu stăteam cu copilul în parc. Mai mergeam la prieteni să ne facem baie. A fost îngrozitor”, îşi aduce aminte Mirabela în vârstă de 32 de ani.

Moartea clinică, privită de mulţi ca o „fereastră” în lumea de dincolo, nu a însemnat pentru ea decât un somn foarte profund. „75 de ore am stat în moarte clinică. Toată lumea m-a întrebat dacă îmi aduc aminte ceva dar eu am avut doar un somn foarte profund. Chiar nu am văzut nimic în acele momente. Pe lângă boala asta de colon mai am şi o tahicardie gravă care mă ţine de multe ori la pat”, mai spune femeia.

De aproape doi ani sunt stabiliţi la Târgovişte

„În octombrie se fac doi ani de când suntem în Târgovişte. Vreau să spun că m-am îndrăgostit de acest oraş. Oamenii sunt mult mai buni, e un oraş curat iar preţul chiriilor e mult mai mic faţă de Bucureşti. Nu mă gândeam că mi se va schimba cursul vieţii atât de tare, dar adevărul era că vroiam să plec din Bucureşti. Nu mai suportam oraşul. Am ajuns aici printr-un prieten de-al meu. Am stat o perioadă la el”, ne-a povestit Mugurel, în vârstă de 27 de ani.

De când au poposit în Târgovişte, Mugurel nu şi-a găsit un loc de muncă stabil din cauza crizei financiare. Este mecanic auto, dar cunoaşte limba engleză şi ştie să lucreze şi pe calculator. „La centru ne-am găsit cât de cât liniştea de care aveam nevoie. Oamenii din jurul nostru ne ajută cu orice avem nevoie. Să dea Dumnezeu să ne fie bine şi în continuare pentru că pe străzi e înfiorător. Acum mă concentrez asupra copiilor mei pe care vreau să îi dau la şcoală, să le fac măcar lor un viitor”, spune cu lacrimi în ochi femeia.
Pentru boala de care suferă, medicii nu i-au găsit încă un tratament şi tocmai de aceea, nici angajatorii nu se uită la ea.

Cazare pe gratis

La Centrul „Speranţa”, persoanele fără adăpost nu plătesc nimic. Ei îşi spală, ei îşi fac mâncare, cu alte cuvinte se gospodăresc aşa cum pot, în „casa” altuia. „Material nu avem cum să îi ajutăm dar îi orientăm către AJOFM sau către angajatori. Le oferim în schimb posibilitatea de a sta cazaţi aici, de a-şi face mâncare. Fiecare îşi găteşte ce vrea. Sunt module, nu le spunem camere, cu câte cinci paturi”, a declarat Ionuţ Rizescu, psiholog la Centru.