Acasă la campioana olimpică Ancuţa Bodnar: „Copilul nostru a dus tricolorul pe cele mai înalte culmi”
0
A fost sărbătoare în Vatra Moldoviţei, din judeţul Suceava după ce localnica Ancuţa Bodnar a reuşit să câştige medalia de aur la Tokyo. Niculina şi Nichifor Bodnar au lăsat pentru câteva ore treburile gospodăreşti ca să-şi susţină fata în timpul cursei. Au trăit emoţii greu de explicat, au plâns, au râs şi s-au bucurat.
Ancuţa Bodnar şi Simona Radiş au adus miercuri prima medalie de aur pentru România la jocurile olimpice de la Tokyo.
Componentele echipajului de dublu vâsle s-a impus într-o manieră categorică în finala probei, reuşind şi un nou record olimpic.
În Vatra Moldoviţei din judeţul Suceava părinţii Ancuţei Bodnar, au urmărit cursa cu sufletul la gură. Cei doi gospodari din Bucovina, harnici şi învăţaţi cu munca, au lăsat deoparte tot ca să-şi susţină fata într-una dintre cele mai grele şi totodată frumoase competiţii din viaţa de sportiv.
Niculina Bodnar, mama Ancuţei, cu greu reuşeşte să îşi stăpânească lacrimile de mândrie care îi inundă ochii de fiecare dată când vorbeşte despre performanţa fiicei sale.
„N-am dormit toată noaptea. Am aşteptat cu mari emoţii să înceapă cursa şi trăiam alături de ele de parcă trăgeam alături de ele. Hai, Ancuţa! Hai, Simona! Hai că puteţi, mai aveţi 500 de metri şi reuşiţi. Săream de pe un picior pe altul în casă şi hai că se poate. Cred că le-am transmis energia de la noi şi Dumnezeu a ajutat şi au ieşit cu bine în finală, au câştigat medalia olimpică. Nu mai ştiam ce să facem. Pentru noi este o mândrie şi o onoare. Copilul nostru a dus tricolorul pe cele mai înalte culmi”, a spus Niculina Bodnar.
Ancuţa Bodnar şi Simona Radiş FOTO: Harly Triballeu/AFP
Nichifor Bodnar, tatăl campioanei olimpice, pare un om dur, un muntean învăţat cu munca grea, însă performanţa fiicei sale l-a înmuiat şi l-a umplut de bucurie. Nu şi-a închipuit vreodată că va trăi asemenea emoţii.
„Şi acum îmi bate inima, dacă vreţi să mă credeţi. Este ceva unic. Nu pot să vă spun în cuvinte. Nu mi-am închipuit. Nici nu ştim să ne bucurăm. De plâns plângem. Am trăit nişte emoţii extraordinare. N-am dormit toată noaptea şi ne-am uitat cu sufletul la gură la cursa ei. Noi nu suntem învăţaţi cu camere de luat vederi, noi numai cu muncă şi iar muncă”, a spus bărbatul.
Niculina şi Nichifor Bodnar FOTO: Oana Şlemco
Cei doi părinţi au arătat că în spatele performanţei fiicei sale stă foarte multă muncă. În casa părintească din Vatra Moldoviţei, tatăl Ancuţei a numărat 60 de medalii pe care fiica sa le-a câştigat înainte de aurul olimpic.
Cum a apucat Ancuţa de canotaj
Aventura Ancuţei în canotaj a început în urmă cu nouă ani, când suceveanca era în clasa a VII-a. Stătea pe o bancă, lângă şcoala din sat, când a fost observată de o antrenoare care venise în zonă ca să găsească copii cu o constituţia potrivită pentru canotaj.
Antrenoarea a îndemnat-o pe Ancuţa să o însoţească în biroul directorului şcolii. Niculina Bodnar povesteşte că fiica ei s-a speriat, pentru că ştia că elevii ajung în biroul directorului atunci când fac ceva rău.
O parte dintre medaliile câştigate de Ancuţa înainte de Tokio FOTO: Oana Şlemco
„Ancuţa s-a speriat pe moment, spunea că n-a făcut nimic şi întreba de ce să meargă la director. Nu ştia cine este. Atunci i-a spus că a venit de la Orşova şi selectează copii pentru canotaj. Nu ştia ce este canotajul. Când a auzit, a spus că nu cred că o să mă lase să plec de acasă aşa de departe, până la Orşova. Când a venit şi ne-a spus acasă, într-o săptămână a plecat. Noi am lăsat-o pentru că ne-am gândit că dacă o să-i placă, o să-şi croiască un drum mai bun în viaţă”, a arătat Niculina Bodnar.
Tatăl sportivei recunoaşte că a tremurat de frică după plecarea fiicei sale, care atunci avea doar 13 ani. De la Vatra Moldoviţei la Orşova sunt 800 de kilometri.
O fotografie din copilăria Ancuţei FOTO: Arhiva familiei
„Am tremurat pentru că am lăsat o fetiţă de 13 ani la 800 de km distanţă şi m-am gândit în tot felul. E greu la aşa o distanţă. Am vorbit cu domnul antrenor. Am văzut că treaba este bună. Am sunat-o dimineaţă, am vorbit la telefon şi a spus că îi place. S-a acomodat repede. Nu mi-am putut închipui că din comuna Vatra Moldoviţei poţi să ajungi în Orşova şi să faci canotaj şi după aia la Tokyo, pe primul loc şi medalia de aur. Bravo, Ancuţica!”, a declarat cu mândrie tatăl sportivei.
Se încarcă comentariile...
