Învăţătoarea din Ţăndărei care deţine una dintre cele mai ciudate colecţii din România: a adunat mii de şerveţele din toate colţurile lumii

Învăţătoarea Laurenţa Natu are o pasiune mai puţin obişnuită FOTO: Mădălin Sofronie

Serveţele din toate timpurile şi din toate colţurile lumii şi-au găsit locul în colecţia personală a învăţătoarei Laurenţa Natu din Ţăndărei, judeţul Ialomiţa. Cele mai multe dintre exponatele fine sunt ţinute la loc de cinste într-o vitrină din sufragerie.

Oricât ar părea de banale şi de neînsemnate, şerveţele sunt pasiunea vieţii pentru învăţătoarea Laurenţa Natu (58 de ani), din Ţăndărei. Încă din copilărie şi-a petrecut timp liber colecţionând lucruri care erau considerate lipsite de valoare de către apropiaţii săi. A început timid cu ambalaje de bomboane de ciocolată, a strâns nasturi, monede, chiar şi cutii de chibrituri. 

„Eu consider că fiecare lucru, oricât de mic şi de neînsemnat ar părea, are ceva care-l face deosebit şi trebuie păstrat. Pe vremea copilăriei mele, nu erau distracţiile de acum, aşa că m-am destins colecţionând cele mai ciudate obiecte. Păstram prin cărţi ambalaje de staniol de la bomboanele de ciocolată. Dacă erau mototolite, le presam cu degetul. Într-o pungă mare de carton ţineam cutii de chibrituri. Aşa mi-am petrecut eu copilăria“, îşi aminteşte învăţătoarea colecţionară.

Cărţi, reviste, păpuşi „comuniste”

Sufrageria casei în care locuieşte Laurenţa Natu este transformată în depozit-sanctuar, dedicat colecţiilor de mărunţişuri. Într-o cutie, se află pixuri de toate mărimile, formele şi culorile. Sus pe un dulap stau una lângă alta celebrele păpuşi de dinainte de Revoluţie, cu părul lung şi îmbrăcate cochet. Pe un alt raft se află o colecţie întreagă de cărţi şi reviste de ştiinţă. În tot acest peisaj, la loc de cinste sunt totuşi şerveţelele. Împăturite frumos şi aşezate pe dimensiuni, mii de bucăţi de hârtie colorată se zăresc prin geamurile unei vitrine generoase.

„M-am apucat să colecţionez şerveţele din întâmplare. Eram la un restaurant în Bucureşti, împreună cu o colegă de serviciu, care mi-a mărturisit că ea face colecţie de şerveţele. Am zâmbit, pentru că mi s-a părut o pasiune bizară, însă până la urmă m-a convins să încerc şi eu. Acum nu-mi pare rău deloc“, spune Laurenţa Natu. Din acel moment şi până în prezent au trecut mai bine de 12 ani, timp în care învăţătoarea a strâns şerveţele cu frenezie. Ca să ne convingă de faptul că este o colecţionară adevărată, merge într-o altă cameră şi se întoarce ţinând în braţe o cutie imensă de carton, plină-ochi cu şerveţele. „Înăuntrul acestei cutii se află cea mai mare parte din colecţia mea. Ceea ce vedeţi în vitrina aceasta e doar o mică parte“, spune colecţionara cu mândrie.

Fantezia culorilor şi aromelor

Fără să stea pe gânduri, Laurenţa Natu deschide cutia şi ne arată şerveţelele pe care le-a strâns în ultimii 12 ani. O adevărată lume a culorilor şi formelor invadează sufrageria în momentul în care femeia începe să înşire pe masă şi pe sofa şerveţelele de colecţie. Mari sau mici, cu flori sau cu broderii, şerveţelele Laurenţei Natu par a fi însufleţite.

Le priveşte cu drag şi le atinge cu mare grijă, ca nu cumva să le deterioreze. Fiecare dintre exponate este aşezat după o regulă bine stabilită, inventată de colecţionară însăşi. Şerveţelele din colecţia învăţătoarei din Ţăndărei sunt depozitate în funcţie de dimensiune sau de imaginile cu care au fost inscripţionate. De exemplu, în colecţia sa există şerveţele care au ca temă sărbătorile de iarnă, pe care sunt desenaţi brăduţi, oameni de zăpadă, globuri şi bătrânul Moş Crăciun. 

Cele care conţin imagini cu zambile, garoafe, narcise au fost aşezate într-o colecţie care poartă numele de „Flori de primăvară“. În momentul în care le scoate la vedere, camera pare învăluită de parfumul florilor desenate pe hârtia fină a şerveţelelor. Un curcubeu se întinde peste sufragerie atunci când învăţătoarea despachetează şerveţelele uni. „Am încercat să le găsesc un rost şi să nu le păstrez aşa, la întâmplare. Ca să imaginez un sistem, mi-au fost de ajutor desenele cu care sunt inscripţionate. Cele cu flori au fost împărţite la categoria flori. Cele cu imagini de sărbători au fost introduse la categoria sărbători, de Crăciun sau de Paşte. Am şi categoria dedicată copiilor, cu imagini cu personaje din desene animate. Aşa le-am adunat pe toate în colecţia mea“, explică învăţătoarea.

„Perlele” colecţiei de şerveţele

Colecţia învăţătoarei Laurenţa Natu cuprinde mii de piese, iar aceasta dezvăluie că a uitat numărul lor. Cele mai multe le-a adunat singură, însă prietenii, apropiaţii şi cunoscuţii o ajută să-şi întregească colecţia de fiecare dată când au ocazia. Aşa a reuşit să adauge în vitrina din sufragerie cele mai importante piese din colecţia sa.

Este vorba despre şerveţele aduse din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii şi ale Europei. Laurenţa Natu se mândreşte cu şerveţele aduse din Germania, din Franţa din Anglia şi din emisfera sudică. Dintr-un teanc ne arată un şerveţel din îndepărtata Australie care are inscripţionat pe el steagul ţării. Cele franţuzeşti conţin imagini cu binecunoscutulturn Eiffel, iar pe cele germane apar în ipostaze amuzante staruri celebre de cinema. La fel de dragi îi sunt şi cele câteva şerveţele făcute în România în urmă cu mai bine de 40 de ani. Le-a descoperit într-o vizită recentă făcută la casa părintească, ascunse într-o carte de poveşti. Deşi îngălbenite de trecerea timpului, pe Laurenţa Natu încă o mai impresionează. „Se vede că sunt vechi sunt, iar hârtia din care sunt făcute nu e atât de bună. A trecut timpul peste ele, dar mie-mi sunt foarte dragi. Sunt de la mama de-acasă şi-mi amintesc de copilărie“, declară cu nostalgie învăţătoarea. 

Pasiune răspândită printre elevi

Hobby-ul Laurenţei Natu este cunoscut şi la şcoala din Ţăndărei la care predă. Învăţătoarea le explică cu drag elevilor cum să păstreze şerveţelele adunate. Multe dintre fetele de la clasă au preluat pasiunea „doamnei“ căreia îi prezintă, din când în când, ce au mai strâns între timp. „Am zis să încerc să fac acest exerciţiu şi cu elevii la clasă. E drept, e o pasiune mai mult pentru fete. Cu ele am discutat cel mai mult. Au fost foarte încântate. Chiar mă întâlnesc pe stradă cu foste eleve care-mi povestesc cu ce fel de şerveţele şi-au întregit colecţiile personale“, spune cu mândrie învăţătoarea colecţionară.