Secretele nepotului lui Ceauşescu: transformarea lui Emil Bărbulescu dintr-un răsfăţat al sorţii într-un autoexilat la Scorniceşti

Nepot de soră al lui Nicolae Ceauşescu, Emil Bărbulescu a murit duminică, la 58 de ani. La Revoluţie a trecut rapid din condiţia de fiu al stăpânitorilor judeţului la cea de încarcerat, pentru opt luni. Din închisoare, spun prietenii, a venit cu afecţiuni grave care i-au adus în 25 de ani moartea prematură.

„Nu ştiu dacă toţi oamenii care au primit ajutorul lui i-ar fi putut face la un loc atâta bine cât le-a făcut el fiecăruia. Cine nu-l cunoaşte poate vorbi orice, dar cine l-a cunoscut, ştie că avea o inimă de aur“, spun astăzi prietenii despre Emil Bărbulescu - fiul Elenei Bărbulescu, sora lui Nicolae Ceauşescu, ultimul din neamul dictatorului, care alesese să trăiască în Scorniceşti, în localitatea natală.

Nu i-a fost deloc uşor, îşi amintesc astăzi prietenii din copilărie, care i-au rămas prieteni până la final. „Închisoarea l-a doborât. L-au bătut atunci, s-a îmbolnăvit, a avut mai multe intervenţii la picioare, proteză, trebuia să intervină şi la celălalt, s-a-mbolnăvit şi de plămâni, de inimă rea... Credeţi c-a fost uşor pentru el? N-a fost deloc, dar n-a cerut niciodată ajutor nimănui, a reuşit să capete o pensie de-abia acum câţiva ani, deşi l-au terminat de atunci, l-au dat afară“, a povestit pentru „Adevărul“ un bun prieten din copilărie, care vrea să-şi păstreze anonimatul.

Revoluţia l-a prins şef al structurilor Ministerului de Interne (Miliţie, Pompieri, Securitate) în judeţul Olt. În 22 decembrie (povestea într-un interviu acordat în 2006), l-a sunat pe şeful unităţii militare din Olt şi l-a întrebat ce să facă, să nu fie declarat dezertor (nu se prezentase la serviciu). A fost sfătuit să aştepte, iar la scurt timp a fost luat cu un TAB şi dus la Domneşti, unde a stat alături de vărul Nicu Ceauşescu. În cele opt luni de închisoare a trecut şi pe la Rahova şi Slatina, însă despre experienţele îndurate nu le-a povestit prea multe nici prietenilor.

Emil Bărbulescu în 2009, la casa din Scorniceşti a lui Ceauşescu FOTO Mediafax/AFP

Şi-a pierdut, pe rând, părinţii şi fosta soţie

De trăit, din 1990, a trăit din „mici afaceri“. O pensie a reuşit să obţină de-abia în ultimii ani, deşi suferea de o boală care-l împiedica să se mai deplaseze bine. „N-a vrut nimic de la nimeni, era prea orgolios, nicidecum să ceară, însă îl ajutau surorile, i-au ajutat şi pe copii mulţi ani. Băiatul este astăzi profesor la un liceu în Bucureşti, fata este şi ea licenţiată, chiar acum are de dat nu ştiu ce examen în Spania, cred, sper să ajungă“, povesteşte prietenul.

Cât despre statutul său special înainte de 1989, „ştiţi cum e, era singurul băiat din familie, nu ştiu dacă a fost chiar un răsfăţat, pentru că mama sa a ţinut foarte mult să facă ceva.... Faţă de ce au astăzi copiii celor din familiile aflate la conducere, el era nimic, nici nu se compară. N-a fost, niciodată, un nabab, dacă a putut să ajute cu ceva, a făcut-o fără să stea pe gânduri“, a povestit prietenul său, care spune că ultima întâlnire a avut-o cu el în urmă cu două săptămâni, când nimic nu prevestea sfârşitul care a venit atât de rapid.

Ce i-a grăbit sfârşitul a fost consumul interior, spun cunoscuţii. Şi-a pierdut mai întâi tatăl, şi-a pierdut fosta soţie (divorţaseră între timp; femeia a murit în urma unui infarct, nu mult după 1989) când copiii erau destul de mici, şi-a pierdut mama, încet-încet s-a izolat de lumea publică, a refuzat apariţiile.

FOTO Mediafax/AFP 

„Am dormit cu el în pat în turnee“

Ce-l diferenţia de copiii de bani gata de astăzi pare să fi fost insistenţa mamei sale de a nu uita de unde a plecat. „Era foarte-foarte popular, stătea de vorbă cu oricine, nu avea fiţe, cum se spune, ca şi mama sa, de altfel, care în interior a rămas o femeie simplă din Scorniceşti, care te-ntreba, ca o mamă, dacă ţi-ai luat pachet, dacă ai nevoie de ceva. Mergea cu noi în turneu, dormeam cu el în pat. Nu avea excentrităţi, nu am auzit, vreodată, decât în poveştile scornite de alţii, de operaţiuni cu valută, de jocuri de noroc, de alte astea.

A jucat căluşul la Scorniceşti, a jucat şi fotbal, prin divizia B cred, era un om normal, şi nu spun asta acum, pentru că nu mai este. Avea o maşină sport, o Dacia, de fapt, aşa cum aveau şi fotbaliştii şi alţii, nu era chiar ceva extraordinar. Era un bărbat frumos, avea şi o poziţie importantă, aşa că e de înţeles că era vânat de femei. Cât de departe mergea nu cunosc aceste aspecte, aşa că nu-mi dau cu părerea. Cert este că din poziţia pe care a ocupat-o a făcut mai mult bine decât rău“, şi-a amintit fostul coregraf al Ansamblului „Căluşul“ Scorniceşti, Nichita Dragomira.

Emil Bărbulescu s-a stins din viaţă, la 58 de ani pe care urma să-i împlinească în această lună, în noaptea de sâmbătă spre duminică, la locuinţa din Scorniceşti, înconjurat de rude şi prieteni, a declarat pentru Adevărul primarul interimar al oraşului, Ion Prioteasa. Trupul său va fi înmormântat marţi în cimitirul în care îşi dorm somnul de veci şi părinţii.
 

CITIŢI ŞI: Slatina:Emil Bărbulescu, nepotul lui Ceauşescu vrea să salveze Scorniceştiul