Calvarul trăit de strămoşii noştri: „A început un sistem foarte bine pus la punct de jefuire a populaţiei“

Chinurile îndurate de soldaţi, dar şi de populaţia civilă, în timpul Marelui Război, pot fi astăzi cunoscute graţie documentelor de arhivă, lipsurile îndurate de străbunici fiind greu de imaginat.

De la reţinerea întregii recolte, chiar şi în anii cumpliţi în care grânele nu s-au făcut, până la recheziţii de... orice, de la momente de acalmie şi aproape de colaborare cu trupele de ocupaţie, şi până la oameni executaţi pentru că nu au permis să li se ia totul, lucruri greu de acceptat astăzi, dar care acum 100 de ani s-au întâmplat, se desprind doar din parcurgerea cu privirea a documentelor de arhivă scoase din cutii în an aniversar.  O expoziţie cuprinzând astfel de documente, care atestă prin ce au trecut, în urmă cu 100-102 ani, locuitorii din Olt şi Romanaţi, judeţe ajunse, şi acestea, sub ocupaţie străină (şi care mai târziu au fost alipite, astăzi formând judeţul Olt), a fost deschisă în holul Prefecturii Olt, unde elevii din mai multe şcoli din Slatina au venit să le descopere. Expoziţia a fost pusă la cale de Arhivele Naţionale Olt şi Muzeul Judeţean Olt, pe lângă documentele de arhivă fiind prezentate pe panouri mari şi colaje cu cele mai importante momente care au dus la marea Unire. 

Directorul Arhivelor Naţionale, filiala Olt, dr. Bogdan Bădiţoiu, a făcut pentru cei prezenţi la deschiderea expoziţiei, printre aceştia foarte mulţi elevi, şi o descriere a atmosferei de atunci, expunându-le că perioadei efective de război i-a precedat cea de pregătire, în care România, deşi se afla în neutralitate, a dispus măsuri ferme cărora populaţia a trebuit să li se supună.

Soldaţi şi civili, petrecând la un botez

„Aici pătrundeau, în urmă cu 102 ani, trupele germane, în noiembrie. Expoziţia aceasta ne arată calvarul prin care a trecut populaţia acestor judeţe, Olt şi Romanaţi cum erau atunci, şi când spun calvarul, nu exagerez cu nimic, pentru că o populaţie sub ocupaţie trebuie să treacă prin foarte-foarte multe greutăţi. A început un sistem, foarte bine pus la punct, de jefuire a populaţiei, a avutului acestor popor. La un moment dat, din Slatina plecau săptămânal între 40 şi 80 de tone de bunuri şi alimente către puterile ocupante, distrugerile de aici s-au ridicat la 4 milioane de lei. 4 milioane de lei este o sumă enormă pentru vremurile acelea, şi ca s-aveţi un termen de comparaţie, bugetul Slatinei în anul financiar 1917-1918 se ridica la aproximativ 470.000. Numai distrugerile erau de 4 milioane, în timp ce bugetul era de 470 de mii într-un oraş cum este Slatina.

Cetăţenii erau obligaţi, sub o formă sau alta, să predea cam tot ce aveau. În 1918, în martie, deja  fusese luată întreaga recoltă a anului 1917, populaţia nu mai avea ce să mănânce. Mai mult decât atât, a fost un an dezastruos, în 1918 nu s-a făcut porumbul,nu s-au făcut grânele, populaţia suferea de foame, oamenii erau arestaţi, amendaţi, pentru lucruri de nimic, unele închipuite, altele pentru că nu aveau să mai dea din curte ceea ce li se cerea. Vremurile au fost cumplite. Aceste exponate de aici vă vor arăta începând cu 1914, perioada de neutralitate, şi ceea ce a urmat, cam tot ceea ce este relevant pentru acele vremuri.

Comandantul comandaturii germane din Caracal, în timpul ocupaţiei

Este perioada de neutralitate în care noi ne pregăteam pentru ceea ce avea să urmeze. Cum se transformă şcolile şi liceele mai importante în spitale, cum se fac rechiziţii pentru armată, cum se întăreşte militar regiunea, prin sosirea unor noi şi noi unităţi ale Armatei Române. După declanşarea ostilităţilor, primele lupte de pe Dunăre, bombardamentele care au loc în această perioadă, unele nave care au fost salvate de către jandarmi. Erau nave prinse în portul Corabia şi încărcate cu bunuri, cereale şi aşa mai departe. (...) Sigur, populaţia locală, o să vedeţi, să nu vă mire, încerca să intre într-o „colaborare“ cu trupel e de ocupaţie.

Şi veţi vedea momente de sărbătoare împreună, la tăiatul porcului, la botez, la înmormântare, dar asta era numai pentru că, aşa cum este românul, trebuie să treacă şi peste acest moment. Toate acestea pentru ca mai târziu, în 1918, la 1 decembrie, visul de secole al românilor să se-mplinească“,  a spus Bădiţoiu.

Soldaţi germani petrecând de Crăciun

Din documente reies lucruri, unele, astăzi greu de aceptat. Cetăţenii din Corabia, spre exemplu, erau obligaţi prin ordonanţă să-i salute pe ofiţerii armatei care ocupase oraşul, celor din satele de pe malul Dunării li se confiscau ambarcaţiunile. Conform unui alt document, primăria era anunţată că vor avea loc trageri, prin urmare populaţia va trebui să ocolească zona etc.