Slatina: Costel Bocai, poliţistul care scrie poezii

Lucrează de un sfert de secol ca poliţist. În urmă cu trei ani şi-a descoperit pasiunea pentru versuri şi are deja zeci de poezii scrise, pe care vrea să le publice într-o carte.

Lucrează de 23 de ani în cadrul Centrului de Reţineri şi Arest Preventiv din Slatina. Intră în contact cu deţinuţii, şi nu are o meserie uşoară. „De curând am împlinit 25 de ani de când lucrez în poliţie. După terminarea şcolii am lucrat doi ani la un post de poliţie, dar în urma unui conflict cu un ţigan am fost nevoit să mă mut pentru că îmi ameninţa familia. Aşa am ajuns să lucrez cu deţinuţii, chiar dacă am fugit de asta dinainte de a urma Şcoala de Poliţie. La început nu mi-a plăcut deloc, dar după o lună la noul loc de muncă mi-am dat seama că nu este o meserie aşa grea“, a povestit poliţiştul Costel Bocai. Nu este uşor să lucrezi cu deţinuţii, iar poliţiştul a văzut multe în cariera sa. „Li s-a dat multă libertate deţinuţilor după Revoluţie, au mult tupeu iar legea nu prea este de partea noastră. Chiar dacă ei ne înjură sau vorbesc urât, noi nu trebuie să răspundem, trebuie să ne purtăm frumos. Am văzut cazuri de deţinuţi care au înghiţit cozi de linguri, s-au tăiat pe mâini, unul chiar a vrut odată să mă taie şi pe mine pe faţă. Ei se răzbună pe noi, cei care avem grijă de ei. Dar după 23 de ani, m-am obişnuit cu munca mea“, a spus Costel Bocai.

A scris despre inundaţii şi despre deţinuţi

Poliţistul şi-a descoperit în urmă cu aproximativ trei ani pasiunea pentru scris. „Nu ştiu de unde am acest talent dar am descoperit că mă relaxez scriind versuri. Am scris zeci de poezii despre inundaţii, timp, nepoţica mea. Dacă văd ceva care mă impresionează îmi iau caietul şi stiloul şi mă apuc de scris. De exemplu am văzut o coţofană care se bătea cu o pisică şi am scris imediat o poezie“, explică poliţiştul. „Se uită oamenii spre cer cu neputinţă/ E multă jale-n jur şi multă suferinţă/ Duce-ţi-vă la deal, nu staţi în voia sorţii/ Că de-o să staţi acolo, rămâneţi pradă morţii“, spune una dintre strofele poeziei „Potopul“. Şi dacă tot a venit vara, Costel a scris şi despre arşiţă. „Se scutură floarea de vie/ Şi vara este timpurie/ De-atâta cald pământul a crăpat/ Căldura este mare, demult n-a mai plouat“, spune o altă poezie a poliţiştului. Nici de deţinuţi, persoanele cu care interacţionează zi de zi nu a uitat. Câteva dintre poeziile scrise de Costel Bocai sunt dedicate lor. „Un scârţâit de lacăt şi-un zgomot de zăvor/ O uşă se deschide şi ies cu pas uşor/ Două femei smerite, dar ce făcut-au oare/ De ce-au ajuns aici, de ce sunt la închisoare“, sunt doar câteva versuri care descriu atmosfreă din închisoare.


Profil
NĂSCUT. 7 septembrie 1959, comuna Rusăneştii de Jos, judeţul Olt
STUDII. Şcoala de Poliţie din Slatina
FAMILIE. Căsătorit, are doi copii şi o nepoată

Ce-i place
•• „Mă relaxez scriind versuri. În timpul liber îmi place să grădinăresc şi să mă uit la televizor. Apreciez oamenii de cuvânt, sinceri însă din păcate în zilele noastre nu prea mai întâlnim astfel de persoane. Ador să stau cu nepoţica mea“.

Ce nu-i place
•• „Urăsc oamenii care promit ceva şi nu se ţin de cuvânt. Nu-mi plac cei pentru care punctualitatea nu înseamnă nimic. Nu-mi place să mă las aşteptat şi nici să promit ceva şi să nu pot respecta ceea ce am promis. Detest plictiseala“.

Întrebări şi răspunsuri
•• V-a impresionat povestea vreunui deţinut pe care l-aţi întâlnit?
C.B.: Da, au fost multe cazuri care m-au impresionat. Îmi aduc aminte că tatăl unui consătean şi prieten de-al meu din tinereţe a dispărut de acasă. Mă întâlneam de fiecare dată cu el şi îl întrebam unde îi este tatăl dar nu-mi putea răspunde. Mai târziu am aflat că el îl aruncase în Olt. Mi-a părut rău, mai ales că ştiam că nu avea o viaţă uşoară cu tatăl său, dar nici nu credeam că o să-l omoare.

•• Vreţi să publicaţi o carte cu poeziile scrise până acum?
C.B.: Da, mi-aş dori să am o carte publicată. Sunt versuri frumoase, scrise din dragoste şi pasiune pentru poezie. Vreau să întâlnesc pe cineva care m-ar putea ajuta să-mi îndeplinesc visul. Am deja câteva zeci de poezii scrise şi cred că merită să fie publicate.