Super tinerii cu care Sibiul se mândreşte
0
Ciprian Vasiu a reuşit să pună pe picioare în diaspora o întreagă reţea de voluntari care adună tone de ajutoare pentru zeci de familii sărace din România iar Lee Vasu a dus zeci de pictori din toată lumea la Sibiu şi le-a expus lucrările în galeria sa din New York.
Ciprian Vasiu are 25 de ani şi este de loc din Cisnădie, judeţul Sibiu. Cipi, cum îi spun prietenii, este astăzi sufletul unei comunităţi care numără aproximativ 50 de voluntari împrăştiaţi în toată lumea, din Germania până în Elveţia şi din Grecia până în America. Cipi este plecat în Germania de 6 ani şi lucrează ca bucătar şef într-un restaurant din Tegernsee, un oraş de lângă Munchen. Anul trecut, Cipi vedea la televizor povestea unei bătrâne care locuia izolată într-un vârf de munte, şi atât de tare l-a mişcat încât a început să strângă de toate, de la prieteni, după care au venit în România şi au ajuns la bătrână chiar pe 16 august, de ziua lui.
Emoţionat, a postat ce s-a întâmplat pe pagina lui de Facebook iar de aici povestea aproape că a curs de la sine. Impresionaţi, prietenii l-au încurajat să mai facă astfel de acţiuni, aşa că au început din nou să strângă ajutoare. Telefoanele au sunat şi de acasă, de la Cisnădie, şi de la Timişoara, şi din Germania, unde români stabiliţi acolo au spus că vor să ajute. Aşa a fost gata al doilea transport şi, când s-au întâlnit cu cei de la Timişoara şi au văzut că au doar alimente în valoare de aproximativ 3.000 de euro, au spus că e păcat să ducă totul la o singură familie. Şi au împărţit în satele din zona bătrânei de pe munte, haine şi alimente, la vreo 30 de familii. A fost momentul în care, pe Facebook, s-a născut oficial comunitatea „Tineri de bine”.
„Au început să ne contacteze tot mai mulţi, toţi vroiau să trimită pachete. Eu nu cer nimănui nimic, e omul care se oferă”, a povestit Ciprian. Aşa că s-au organizat, voluntarii la rândul lor au început să strângă ajutoare de la prieteni sau cunoştinţe. Profesori, patroni de firme sau muncitori, toţi români, s-au strâns într-o comunitate care numără azi 50 de voluntari şi peste 30 de puncte de colectare în Austria, Germania, Belgia, Elveţia, Statele Unite ale Americii, Grecia şi România. Ciprian şi-a făcut o firmă non-profit în Germania, pentru a putea înregistra donaţiile, şi povesteşte cu mândrie cum fiecare din oamenii deosebiţi care i s-au alăturat ajută cu ceva, nu doar cu haine sau alimente.
De exemplu, un român cu restaurant în Germania oferă o supă gratis şi, în schimb, clientul trebuie să ofere ceva pentru copiii săraci din România. Au nişte prieteni în Cisnădie ai căror părinţi au magazine, iar lumea merge direct la magazinele respective şi lasă donaţiile. Alţi oameni de bine îi fac plinurile de motorină, pentru că Ciprian merge personal la punctele de colectare din străinătate, nu doar în Germania, şi strânge donaţiile. La început mergea cu maşina lui, după care cu un microbuz vechi, cumpărat tot cu sprijinul oamenilor de bine special pentru asta. Când s-a stricat, toată lumea a pus bani pentru piese, iar mecanicul l-a reparat gratuit.
Ajutor pentru sute de nevoiaşi
Cu tone de haine şi alimente, au venit a doua oară în România, de data asta în judeţul Cluj. Au adus ajutoare pentru mai mult de 100 de familii. A urmat, în luna ianuarie a acestui an, cel mai mare transport de până acum: două microbuze pline din Germania plus o maşină mică, un microbuz de la Timişoara şi unul de la Sibiu, ticsite cu de toate. „Umblăm şi căutăm cazuri, intrăm într-un sat şi vedem cum e casa, am găsit familii cu 8 copii, cu 10 copii, bolnavi de cancer, oameni care trăiau fără curent, mergem noi personal şi împărţim. Am fost personal la toate, erau oameni care pur şi simplu plângeau, nici nu puteau să spună ”Mulţumesc”, şi pentru noi e ceva, vedem că am făcut un lucru bun”, a povestit Ciprian.
Dincolo de job-ul de la restaurant poate spune că mai are cel puţin unul full-time, de suflet. Pentru ”Tineri de bine” Ciprian vorbeşte câteva ore la telefon, în fiecare zi, şi face mii de kilometri, însă nu are niciun regret. Satisfacţia sufletească e uriaşă, iar tânărul e convins că nimic în viaţă nu e întâmplător. ”Eu cred în Dumnezeu şi cred că toate se întâmplă cu un scop. E ceva, tot timpul se face treaba, şi cu banii se rezolvă, cu toate. În plus, când vezi că atâta lume te ajută, e alături de tine, asta te întăreşte, te determină să faci cât mai mult”, a mai spus Ciprian.
Lee Vasu, tânărul care a dus povestea Sibiului în inima New York-ului. Are o galerie de artă în Manhattan şi a adus zeci de străini în tabere de pictură, la Sibiu
Lee Vasu, un tânăr în vârstă de 36 de ani plecat din România împreună cu familia în Statele Unite imediat după Revoluţie, face astăzi o extraordinară imagine Sibiului în galeria de artă pe care o deţine în New York, dar şi în taberele de pictură organizate în oraşul natal, unde aduce artişti din toată lumea.
Într-un ianuarie geros, în prima lună de libertate a României post-comuniste, un copil din satul Arpaşu de Jos, judeţul Sibiu, pleca împreună cu fratele, tatăl şi mama lui, spre o altfel de viaţă pe tărâmul tuturor posibilităţilor. Pe 15 ianuarie 1990, familia Vasu lua drumul Americii în căutarea unei vieţi mai bune, lasând în urmă o Românie care abia ridica privirea din pământ, după zecile de ani de communism. “Îmi aduc aminte de tancuri pe stradă, aia a fost ultima mea imagine a României”, a povestit Lee Vasu pentru Adevărul.
Îl cheamă Liviu, însă americanilor le-a fost greu să-i pronunţe numele, şi aşa a devenit Lee. Familia Vasu s-a stabilit în Ohio, părinţii s-au angajat iar Liviu a făcut aici Facultatea de Istorie şi Artă. La două săptămâni după ce a terminat facultatea, a revenit pentru prima dată în România.
„A fost interesant, mie tot timpul îmi fusese dor de România, tot timpul vroiam să vin în România dar nu am putut, după facultate am spus dacă nu acum atunci niciodată. Mi-a plăcut foarte mult, cum am aterizat în România am fost super fericit, eram acasă, primul loc în care m-am dus a fost al Arpaşu, mi-am văzut casa, a fost fain să intru dintr-o cameră în alta, când ieşeam din camere îmi aduceam aminte de copilărie, ce făceam cu fratele meu. Şi când mergeam prin sat mi-am adus aminte de absolut tot de când eram mici. Sibiul nu arăta prea bine, arăta ok dar nu arăta cum arată acum”, rememorează astăzi, zâmbind.
Dacia, galeria românească de artă din inima New York-ului
A urmat o călătorie la Constantinopol, să studieze arta bizantină, la Istambul, şi apoi în Franţa, prin intermediul unui program desfăşurat de către European House of Arts. „Programul alege un pictor din fiecare ţară din Europa, să-şi reprezinte ţara, şi îi duce pe artişti prin toată Europa să picteze, să facă expoziţii, şi m-au ales pe mine pe România. M-au luat, m-au dus în Germania, am pictat în Frankfurt, am avut expoziţii în Germania, în Franţa la fel, am fost prin Slovenia, Croaţia”, a povestit Lee. În septembrie 2005, când a finalizat programul, a avut o expoziţie şi în România, la Bucureşti, după care nu s-a mai întors în ţară timp de opt ani.
S-a reîntors în America, a făcut un master în Museum Science după care a devenit directorul unei şcoli de artă cu peste 300 de studenţi. În 2008 s-a mutat în New York şi doi ani mai târziu îşi deschidea propria galerie de artă în cea mai cunoscută metropolă a lumii. „Mă săturasem să fac expoziţii tot la alte galerii, şi mi-am spus „De ce nu îmi deschid eu galeria mea şi să vină toţi la mine”. Am găsit un spaţiu de închiriat, în septembrie 2010 am deschis, şi de atunci vin toţi pictorii la mine”, a povestit Lee.
Şi pentru că, deşi viaţa lui a căpătat sens în America, o parte din inimă a rămas întotdeauna acasă, galeria a primit nume românesc, Dacia, iar celor care îi trec pragul le explică şi de ce, „a fost important pentru mine să ştie americanii ce-i Dacia”. Promovează pictura adevărată, „portrete, peisaje, tablou adevărat, nu prea fac abstract, o dată sau de două ori pe an, poate”, şi are pictori de peste tot, de la România la Germania şi de la America până la Coreea de Sud. O afacere care merge foarte bine, cu expoziţie nouă în fiecare lună.
Din nou acasă, după opt ani
În 2013, a luat parte din nou la un program al European House of Arts, având expoziţii în Germania şi Franţa. În Germania fiind, s-a gândit la o expoziţie şi în România, să vadă cum e, ce s-a schimbat, nu mai fusese de opt ani. A venit acasă şi i-a plăcut enorm de mult felul în care se transformase Sibiul. Iar expoziţia, ţinută jos la galeria Habitus, a avut câteva sute de vizitatori în doar trei zile.
Iar în timpul cât a stat la Sibiu, cu ochii în oraşul renăscut şi cu o parte din suflet rămasă pentru totdeauna acasă, s-a gândit cât de încântaţi ar fi şi alţii, artişti asemeni lui, să prindă pe pânză străzile vechi, clădirile pline de poveşti, nepreţuitele sate din jurul Sibiului. Aşa că s-a întors în America şi s-a apucat de treabă, a început să caute, în Sibiu, spaţii de cazare pentru un program destinat pictorilor din toată lumea. „M-am hotărât din cauză că zona e foarte frumoasă, Transilvania, Ardealul, oriunde mergi, în orice sat, în orice orăşel, poţi picta. E oraşul meu, am vrut să fac acolo, puteam face în altă parte, dar Sibiul e oraşul meu natal”, a povestit Lee.
Surpriza, a adăugat el, a venit când s-au trezit cu mult mai multe cereri decât estimaseră iniţial. „Au început să se înscrie oameni, am zis iniţial să aducem vreo 20, 10 pentru o sesiune 10 pentru alta, până la urmă mi s-au strâns 20 pentru prima sesiune, 20 pentru a doua sesiune, şi vreo 10-15 pentru a treia. Am avut 50-60 de oameni, din Coreea de Sud, Londra, majoritatea americani, au venit şi din alte ţări”.
Pictori din toată lumea au descoperit Sibiul
Cu profesori de artă americani aduşi special la Sibiu dar şi cu foarte mult entuziasm, pictorii veniţi din toată lumea au început să descopere Sibiul şi împrejurimile lui, şi apoi să le imortalizeze în tablouri splendide.
„Le-a plăcut, a fost fain, lunea şi marţea făceau portrete şi după aceea restul săptămânii mergeau în oraş, în zonă. În week-end mergeam la Arpaş, vedeau vacile, am fost la munte, la Sâmbăta la mânăstire, la Albota, la Brşov, la Bâlea, la Alba Iulia, la Sibiel, la Muzeul de Icoane pe sticlă, acolo le-a plăcut foarte mult, la Brukenthal în Sibiu, în Muzeul Astra. În fiecare zi făceau un tablou, au fost 60 de oameni şi sute de tablouri pictate de oamenii ăştia în Sibiu, cred că niciodată nu a pictat cineva Sibiul de atâtea ori cum am pictat noi vara asta. Le-a plăcut autenticul, e cel mai important lucru din România. Dacă noi menţinem lucrurile astea tradiţionale româneşti e cel mai important pentru turism, pentru noi, pentru istoria noastră, pe ei asta îi interesează”, a spus Lee. La sfârşitul lunii august, la Sibiu a fost realizată o expoziţie cu lucrările pictorilor implicaţi în program
Despre experienţa de la Sibiu, în Chicago Tribune
Una dintre pictoriţele care au fost în vara lui 2014 la Sibiu şi-a povestit experienţa în cadrul unui material amplu publicat în ediţia online a Chicago Tribune. Cu o dilpomă în Arte Frumoase obţinută la Universitatea din New Mexico şi un master în artă şi educaţie artistică, Alexandra Giannopoulos predase în ultimii trei ani arte vizuale la Scammon Elementary School din Chicago. Căuta o oportunitate de a se implica în creaţie, dincolo de partea de predare atunci când, dintr-un e-mail, a aflat despre programul pentru pictori dezvoltat de Lee Vasu la Sibiu.
„Pentru mine a fost o aventură uriaşă” a spus Giannopoulos despre călătorie. „Nu mai fusesem în Europa de Est înainte, era încă un mister pentru mine”. Oraşul medieval şi satele din împrejurimi străzile de pământ şi bisericile vechi, toate au fost surse de inspiraţie pentru Giannopoulos, care s-a trezit pictând peisaje pentru prima dată. „Mi-am descoperit o dragoste pentru peisaje în general şi peisaje din oraş, un stil mult mai clasic de a picta”, a povestit în materialul publicat în Chicago Tribune.
A ajuns inclusiv în cimitire, cu vechile pietre funerare, imagini care i-au amintit parcă de o poveste gotică. ”În ciuda vechimii cimitirului localnicii îşi amintesc şi acum de cei morţi, merg la cimitir şi lasă flori proaspete pe morminte”, a spus Giannopoulos, impresionată de asemenea de faptul că localnicii îi invitau adesea pe artişti în casele lor, oferindu-le mâncare şi băutură.
„Crescând în Chicago, totul este foarte urbanizat, toată lumea se grăbeşte să facă diferite lucruri”, spune ea. „Sibiul era foarte bine ancorat înapoi în timp deşi e, totuşi, foarte urban. Apoi, mergi o jumătate de oră în afara oraşului şi intri într-un sat unde toată lumea cunoaşte pe toată lumea. A fost ca şi cum ai fi pătruns într-un film vechi sau te-ai fi întors înapoi în timp. Te puteai conecta mai bine cu natura şi cu oamenii din jurul tău”, a povestit pictoriţa.
Chiar şi studioul artiştilor părea că ”ascultă de trecut”, scrie publicaţia americană, pentru că era amplasat într-un loc unde fuseseră catacombele unei biserici vechi. Călătoria în România a inclus vizite la castelele în stil gotic, inclusiv Castelul Bran, la mine de sare şi de asemenea la Bâlea Lac.
Giannopoulos speră să expună câteva din lucrările realizate în România la CROMEGallery din Chicago în această vară. I-ar plăcea de asemenea să le expună într-o zi la Park Ridge's Brickton Art Center. Şi pentru că i-a plăcut atât de mult, intenţionează să revină la Sibiu. ”Mi-a oferit o aventură fantastică, prietenii şi poveşti uimitoare”, a mai spus ea.
Imaginile Sibiului, în inima New York-ului
Însă cea mai frumoasă reclamă pentru Sibiu, dincolo de poveştile pictorilor, au fost chiar sutele de tablouri făcute în cele trei luni la Sibiu. Toate au fost sau urmează să fie expuse în galeria lui Lee din New York, admirate şi cumpărate de vizitatori din toată lumea. Şi pentru că lucrurile au mers atât de bine anul trecut, va repeta programul şi în vara lui 2015, cu doar două ture de cursanţi de data asta, pentru că nu-i permite programul mai mult. Va veni în ţară în mai, să facă pregătirile, şi va începe efectiv în luna iunie.
Împărţit între ţara în care şi-a găsit împlinirea profesională şi România de poveste din suflet, Lee spune zâmbind că în ambele locuri e „acasă”. „Iubesc New York-ul, dacă eşti pictor aici trebuie să fii, dar îmi place în România, acum pregătesc proiect cu oameni îmbrăcaţi în ii româneşti. Iubesc România foarte mult”, mai spune Lee.
Vă mai recomandăm:
Doi tineri din Sibiu vă aşteaptă în weekend, într-o gospodărie ţărănească superbă din Mărginimea Sibiului, cu proiecţii de filme în podul şurii, plimbări cu căruţa, precum şi cu cele mai bune preparate tradiţionale româneşti.
Pasiunea cu care Michael Henning meştereşte piesele pentru sobe aduce în atelierul lui de la Cisnădioara clienţi din toată România, dar şi din străinătate. „Adevărul“ vă spune povestea lui.
Maria şi Mircea Drăgan, doi profesori sibieni pasionaţi de folclor, şi-au transformat casa într-un muzeu în care au strâns costume populare şi păpuşi îmbrăcate în port tradiţional. „Adevărul“ vă invită într-un muzeul plin de suflet.
Se încarcă comentariile...
