De unde provine expresia „a da ortul popii“ şi ce legătură are cu un obicei păgân practicat la înmormântări
0
Un arhaism folosit frecvent şi în prezent, expresia „a da ortul popii“, adică „a muri“, are legături cu denumirea unui vechi bănuţ care a circulat în Ţările Române, dar şi cu un obicei păgân de înmormântare
Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, cuvântul „ort“ provine din limba germană, pe filieră poloneză, şi înseamnă „o pătrime“. Prin extindere, a desemnat o monedă mică, din argint, cu o greutate de aproximativ 7 grame, care avea valoarea unui sfert de leu vechi sau de taler vechi. Iniţial, ortul era „ortstaler“, denumire care s-a redus treptat, prin simplificare, la forma „ort“.
Bănuţul a circulat în Europa în Evul Mediu, inclusiv în Ţările Române, fiind întâlniţi şi în secolul al XVIII-lea, sub forma orţilor polonezi, turceşti şi germani. Frecvent, „ortul bătut“ era folosit şi ca monedă de calcul.
Intrarea denumirii în limba română sub forma unor expresii este interesantă. Mai era folosit, în vechime, şi în construcţii precum „ortul starostesc“ (sau vătăşesc) desemnând o taxă specială în Moldova sau în Ţara Românească, plătită unui staroste pentru vinul adus la vânzare în târguri, sau în expresia „Tot doi bani (sau lei) şi un ort“, care înseamnă „totuna, la fel de neînsemnat“.
Cuvântul a făcut însă „carieră“ în construcţia „a da ortul popii“, care îşi are originea într-o străveche practică păgână, punerea unui bănuţ mortului, la degetul mic al mâinii drepte, pentru ca acesta să-şi poată plăti vămile văzduhului.
Practica este una antică. Vechii greci şi romanii puneau un „obol“, adică o veche monedă grecească, sub limba decedaţilor, crezând că aceştia îl vor da lui Charon, păzitorul de la poarta „împărăţiei umbrelor“ ca să-i treacă cu o luntre peste fluviul Acheron sau peste apa Stix (greci). În Franţa se punea un bănuţ în gura mortului pentru a-l împiedica să se întoarcă printre cei vii pentru a-şi revendica bunurile lumeşti.
Obiceiul a fost adoptat şi în ţara noastră. În Ţara Românească mai există încă datina de a se pune în sânul mortului 24 de parale pentru a plăti cele 24 de vămi. În Ardeal în special, dar şi în Muntenia, se punea un bănuţ, un ort, în mâna mortului, aceeaşi monedă fiind folosită şi pentru plata preotului pentru slujba de înmormântare. Familia persoanei decedate „dădea ortul popii“ pentru a se îngriji de îndeplinirea tradiţiilor bisericeşti. Treptat, doar acest sens s-a păstrat şi, prin asociere cu moartea unei persoane, expresia „a da ortul popii“ a devenit sinonimă cu extincţia.
Banii de la înmormântări, tradiţii păgâne în Biserica Ortodoxă
Banii, în special monedele, joacă şi acum un rol foarte important în tradiţiile populare legate de înmormântare. La ţară, în special, mai există obiceiul de a se lega un bănuţ de degetul mortului – reminiscenţă a vechiului ort – sau acesta se pune în colacul care se aşează pe mâna celui decedat. Bani se pun şi în coşciug, în timpul priveghiului sau al slujbei de la biserică. Şi acum, semnificaţia acestui obicei este aceea că mortul va plăti cu aceşti bani vămile văzduhului, unde demonii cer sufletului plata pentru faptele rele făcute în viaţă.
Aceste superstiţii nu sunt încurajate de Biserica Ortodoxă, care le consideră obiceiuri păgâne. „În primul rând, vămile văzduhului trebuie înţelese în sens spiritual, nu concret, de aceea banii puşi lângă cel decedat nu îşi justifică prezenţa decât prin superstiţii. În acelaşi mod, banii aruncaţi la intersecţii, în spatele convoiului mortuar, îşi au originea în tradiţii laice şi superstiţii şi noi nu încurajăm asemenea gesturei. Sunt multe tradiţii frumoase care pot fi făcute în numele celor răposaţi, precum pomenirea cu mâncare a celor săraci sau împărţirea banilor unor sărmani“, ne-a spus preotul Claudiu Băzăvan, de la parohia Catedralei Eroilor Tineri din Ploieşti.
Vă mai recomandăm
FOTO „A o întoarce ca la Ploieşti“. Povestea unei expresii care a făcut istorie
Se încarcă comentariile...
