Poveştile informatorilor din 1939: cum s-a organizat primul serviciu secret din Orăştie înaintea războiului mondial

Documente rare din 1939, păstrate în prezent la Arhivele Naţionale din judeţul Hunedoara, oferă detalii despre cum s-a organizat primul serviciu secret specializat în informaţii şi contrainformaţii din Orăştie, unul dintre cele mai importante oraşe din Ardeal în anii celui de-Al Doilea Război Mondial.

Note secrete din anul 1939, păstrate la Arhivele judeţului Hunedoara, oferă detalii mai puţin cunoscute despre cum s-a organizat serviciul secret specializat în informaţii şi contrainformaţii din Orăştie dinaintea celui De-al Doilea Război Mondial. Documentele arată de unde proveneau informatorii de bază ai Siguranţei şi ce probleme întâmpina aceasta într-un oraş în care tensiunile interetnice erau ridicate. În Orăştie locuiau peste 6.000 de oameni, dintre care 4.000 erau români, aproape 1.000 erau maghiari, 900 erau saşi şi circa 150 erau evrei, astfel că riscul unor tensiuni interetnice era ridicat, pe fondul războiului. De asemenea, în zona militară a localităţii se aflau aproape 2.000 de ostaşi.

În 20 martie 1939, Comisariatul de Poliţie Orăştie a primit ordin, printr-o notă confidenţială a Poliţiei de Reşedinţă Deva, să organizeze şi să pună în funcţiune serviciul secret. „În urma evenimentelor externe se impune o intensificare a serviciului informativ şi contrainformativ. Vă invităm, deci, să desfăşuraţi la maximum activitatea în această direcţie şi orice informaţiuni generale cu caracter militar, orga­nizaţiuni sau informaţiuni asupra acţiunii subversive, în legătură cu informaţiuni obţinute de peste frontieră, ne vor fi transmise cu cea mai mare urgenţă şi discreţiune, cunoscând că se va păstra cel mai desăvârşit secret, atât asupra acestui ordin cât şi a infor­maţiilor obţinute”, se arăta în nota primită de Comisariatul de Poliţie Orăştie.

 „Veţi mai cunoaşte că domnul Ilie Rău, care este delegat de către Direcţiunea Generală a Poliţiei pe lângă Centrul de Informaţiuni şi contrainformaţiuni, înfiinţat de Marele Stat Major, are dreptul ca şi direct să dea dispoziţiunile ce le crede de cuviinţă tuturor organelor poliţieneşti. Atragem atenţiunea asupra acestei chestiuni şi vi se pune în vedere că pentru orice neglijenţă sau indiscreţiune va trage consecinţele atât şeful comisariatului, cât şi funcţionarul vinovat”, se arăta în completarea ordinului primit.

Profesori - informatori
Poliţia Orăştie nu era însă pregătită pentru un asemenea efort. Cei mai buni informatori erau detaşaţi din oraş, informau reprezentanţii Comisaria­tului, care solicitau readucerea acestora în Orăştie.
„La ordinul dumneavoastră, confidenţial şi secret, am onoarea de a vă raporta următoarele. Am fiinţat serviciul de informaţie din care au făcut parte profesori de la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăştie, care însă au plecat, şi anume: profesorii Teodor Pop şi Albu Dionisis, soldaţi la Postul de Jandarmi Romos, au fost în serviciul de pază la Uzina Electrică şi la Podul de fier din Orăştie. Mai departe, profesorul Tamaş Gheorghe, profesorul Praţia Nicolae şi secretarul Ioan Albu au fost chemaţi la Centrul de Recrutare Deva pentru serviciul auxiliar. Având în vedere că numiţii ar putea fi înlocuiţi la acel serviciu, iar serviciul de informaţiuni pe care l-am organizat simte lipsa foarte mare, căci numiţii fiind cunoscuţi în acest oraş şi cunoscând limba maghiară şi germană ar fi mult mai de folos statului, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a interveni locului în drept, ca numiţii să fie împărţiţi la acest Comisariat de Poliţie ca informatori. Totodată, am onoarea de a vă raporta că noi avem informatori, însă dintre meseriaşi şi economi, care în niciun caz nu pot pătrunde în păturile intelectualilor”, informa Comisariatul, în 23 martie 1939.

Se plângeau de lipsa personalului specializat
Două zile mai târziu, Comisariatul de Poliţie Orăştie a revenit cu o solicitare în care cerea trimiterea unor specialişti. Şeful comisariatului, Brădiştean, se plângea de volumul prea mare de lucru, care îl împiedica să se dedice şi informaţiilor cu caracter secret. „În acest Comisariat, în afară de subsemnatul mai este ofiţer de poliţie comisarul ajutor Ungheanu, care este delegat de mine la rechiziţii, fiind acolo ocupat de la începutul concentrărilor aproape permanent, iar eu sunt ocupat aproape toată ziua şi o parte din noapte cu lucrările de birou, până acum cu rechiziţii de autocamioane, biciclete, autobuse, frizeri etc., de ce are Regimentul nevoie. Mai departe, în fiecare seară încartiruiesc pe la locuitorii din localitate circa 1.800 – 2.000 de concentraţi”, informa comisarul Brădiştean.

Primele misiuni
Doi agenţi de poliţie se ocupau cu culegerea informaţiilor, iar printre informatori se aflau alţi profesori de la Liceul Aurel Vlaicu. „Agendele de agenţi le îndeplinesc doi gardieni dintre care unul este împărţit în oraş, iar al doilea în permanenţă la gară. Am informat un grup de informatori dintre profesorii de la Liceul Aurel Vlaicu, mai departe dintre meseriaşi şi economi. Având în vedere că aceştia nu sunt de meserie poliţişti, cu onoare vă rugăm a interveni locului în drept a ni se denumi agenţi secreţi cu care am putea satisface cerinţele faţă de situaţia prezentă”, informa şeful Poliţiei din Orăştie.

Prima misiune a agenţilor secreţi a fost spionarea unui preot sas din Orăştie, însă nu a avut efectul dorit. „Am înaintat nota informativă referitoare la preotul german sas Piringer Otto, am pus la cale un informator care a luat parte la serviciul divin, însă numitul în vorbirea sa nu a atins nimic referitor la situaţia actuală”, informa o notă secretă din 25 martie 1939, transmisă de şeful Comisariatului Orăştie.

La rândul ei, Poliţia de Reşedinţă Deva a revenit cu precizări, despre cum trebuia să acţioneze serviciul de informaţii organizat în Orăştie. „Rugăm ca informaţiile cu privire la siguranţă, spionaj sau propagandă subversivă să fie raportate telefonic, cifrat, cu cea mai mare urgenţă. Se va lua contact cu diriginţii oficiilor respective, pentru interceptarea convorbirilor telefonice suspecte şi controlul telegramelor, păstrând cel mai mare secret”, arăta un document transmis Comisariatului, în 30 martie 1939.

Ce sarcini avea serviciul secret
Treptat, sarcinile trasate serviciului de informaţii din Orăştie au fost mai elaborate. O notă secretă a Poliţiei de Reşedinţă – Biroul Siguranţei Deva, trimisă în septembrie 1939 către Comisariatul din Orăştie, prezenta sche­ma cu informaţiile care îi erau solicitate acestuia, de urgenţă. Printre ele se numărau: diagrama etnografică a oraşului, acte de spionaj, acte de terorism şi sabotaj, propagandă subversivă şi sentimente antiromâneşti, curente politice subversive, repartiţia minoritarilor, tabele cu străini, tabele cu minoritari, schema cu organizaţiile iredentiste din oraş, cele identificate şi cele ţinute sub observaţie. De asemenea, erau solicitate tabele cu minoritarii cunoscuţi pentru activitate în cadrul organizaţiilor cu caracter iredentist, cei notorii şi suspecţi urmând a fi trecuţi în rubrica separată, tabele cu minoritarii sau românii suspecţi care ocupă funcţii la stat (Poştă, Telegraf, Telefon, CFR, Serviciul Drumuri, Primării etc.), tabele cu foştii condamnaţi (se va arăta motivul condamnării, durata condamnării şi data când s-a eliberat), tabele cu suspecţii pentru acţiuni de spionaj, sabotaj, terorism, acţiuni politice interzise, acţiuni ex­tremiste, propagandişti etc., tabele cu sectanţii religioşi suspecţi, tabele cu femei de moravuri uşoare, sosite după 15 august 1939, tabele cu industriile mai importante la care se afişează tabelul lucrătorilor suspecţi, tabelul hotelurilor, pensiunilor, hanurilor cu numele patronilor şi al personalului, tabelul cu localurile importante de zi şi de noapte, al cafenelelor, al caselor de întrunire, al caselor de toleranţă, cu numele patronilor şi al personalurilor, un tabel al publicaţiunilor zilnice, periodice şi al instituţiilor de editură, un tabel al societăţilor de turism şi de voiaj, un tabel cu ziarişti şi fotografi, cu corespondenţii de presă din Orăştie, se vor specifica separat cei veniţi ocazional, şi un tabel cu radio amatorii şi posesorii de aparate de emisie-recepţie.

În Orăştie, potrivit răspunsului dat de comisariat câteva zile mai târziu, membrii Gărzii de Fier au provocat unele probleme, maghiarii erau consideraţi paşnici, cu unele excepţii menţionate, iar saşii şi evreii erau nedovediţi în privinţa activităţilor subversive şi antiromâneşti.

Locuiau câţiva foşti condamnaţi pentru spionaj, opunerea la ordinea de stat şi distribuirea de manifeste co­muniste, dar şi o prostituată suspectă, „reformată în chelneriţă”, arăta nota secretă a comisariatului. De asemenea, aivitatea muncitorilor din fabrica Astra, de încărcare a cartuşelor indus­triale, şi în cea de bocanci Ardealul era ţinută sub obervaţie.

Vă recomandăm şi:

Povestea emoţionantă a românului care şi-a căutat tatăl ucis în URSS, în luptele crâncene ale Vânătorilor de munte

Un cimitir în care au fost îngropaţi peste 500 de ostaşi români dintr-o unitate a Vânătorilor de Munte, masacrată în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, se află în satul Ojeva de la graniţa Ucrainei şi a Moldovei. Printre soldaţii morţi în timpul luptelor crâncene din august 1941, când armata forţa trecerea Nistrului, s-a aflat tatăl lui Tudor Adam. Deveanul a trăit aventura vieţii, în căutarea locului de veci al tatălui său.

Militarii români în imagini rare din 1942. Cu ce defilau vânătorii de munte înainte de a pleca pe front

Fotografii rare, păstrate în colecţia unui hunedorean, oferă amănunte mai puţin cunoscute despre viaţa ostaşilor români în vremea celui de-Al Doilea Război Mondial. Imaginile din anul 1942 prezintă Brigada Vânătorilor de Munte, înainte de a pleca din Deva spre Frontul de răsărit.

Americanul care a vânat comori în Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în 1995: „M-a costat 3.500 de dolari expediţia, dar mi-a tăiat respiraţia ce am găsit acolo”

La începutul anilor 1990, ruinele aşezărilor antice din Hunedoara au devenit locuri ideale pentru vânătorii de comori din Occident. Un ziar american publica povestea unuia dintre americanii care au plătit sume importante pentru a participa la o expediţie cu un grup de detectorişti, în fostul oraş daco-roman Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Ororile sexuale ale ostaşilor sovietici: cum au sfârşit femeile care nu s-au lăsat siluite de militari, după 23 august 1944

Numeroase dosare de anchetă păstrate la Arhivele Judeţului Hunedoara prezintă cazurile tragediilor provocate de ostaşii sovietici care au tranzitat judeţul din toamna anului 1944 şi în 1945. Zeci de femei le-au căzut victime, iar de cele mai multe ori autorii violurilor şi crimelor nu au mai fost traşi la răspundere. Uneori, însă, localnicii au găsit prilej să să răzbune pe „oaspeţii” lor.

Filmul crimelor comise de Armata Roşie în România după 23 august: femei împuşcate în cap sau călcate cu camionul de sovietici, execuţii mafiote, violuri

Un număr impresionant de crime, jafuri şi violuri, comise asupra populaţiei civile, au lăsat în urmă trupele sovietice care au tranzitat sau au staţionat în vestul ţării, după 23 august 1944. Arhivele judeţului Hunedoara păstrează sute de documente de anchetă şi plângeri privind infracţiunile grave comise de ostaşii Armatei Roşii în cei trei ani în care au ajuns în judeţ. Multe dintre ele au rămas nepedepsite de autorităţi.

Bancul interzis de comunişti pentru care românii erau trimişi în închisoare

Bancurile considerate "de prost gust" la mijlocul anilor 1940, după instaurarea regimului comunist, au trimis o mulţime de oameni în închisoare. Rechizitoriile păstrate la Arhivele Naţionale arată cum erau oprimaţi cei care se opuneau noului sistem. chiar şi verbal.