Ţambalistul-dirijor care a scris manualul de teorie muzicală pentru şcolile de artă. A devenit dascăl pentru a pregăti un singur elev

Victor Sorbală şi elevii săi Foto: Valentin Trufaşu

Victor Sorbală (62 de ani) este dirijor, profesor de teorie muzicală la Şcoala de Arte din Galaţi de peste 22 de ani şi printre puţinii dascăli din România care îi învaţă pe copii ţambalul, unul dintre cele mai complexe instrumente muzicale.

Victor Sorbală (62 de ani) a venit din Republica Moldova acum 22 de ani pentru a se angaja ca profesor de ţambal la Şcoala de Arte din Galaţi. Pentru că de-a lungul anilor au fost puţini copii care să îşi dorească o carieră la acest instrument muzical, a început să predea şi teorie muzicală. Provine dintr-o familie simplă de ţărani, din satul Arioneşti, judeţul Soroca (Republica Moldova), iar norocul său a fost o selecţie organizată într-o vacanţă la şcoala din localitatea natală, unde a impresionat prin ritm şi înălţimea sunetelor. 

A fost selectat imediat şi a urmat Liceul de Arte ”Ciprian Porumbescu” din Chişinău în 1968, absolvind apoi Conservatorul din capitala Republicii Moldova. Îşi aminteşte cu nostalgie că a ajuns să studieze ţambalul pentru că nu erau elevi înscrişi la acest instrumental muzical, însă a devenit fascinat de el. după ce a început să îi afle secretele. 

”Este greu de acordat şi este greu şi de cântat la ţambal. La pian, octava mare şi cea mică este în acelaşi loc, însă nu şi la ţambal, dar este un instrument cu mari posibilităţi tehnice şi armonice”, ne introduce puţin dascălul în tainele acestui instrument muzical. Timp de doi a lucrat ca inspector care supraveghea activitatea caselor de cultură, de unde a fugit, după cum singur recunoaşte, la celebrul ansamblu de muzică populară ”Alboteanca”, unde a devenit cunoscut şi a făcut carieră ca ţambalist. 

”Când am venit în România şi am aflat că nu există catedră de ţambal la Conservator, ca, de altfel, nici catedră de acordeon, mi s-a părut strigător la cer. Nu înţeleg de ce Ungaria şi Republica Moldova au catedre de ţambal la conservator, numai la noi, nu. Cred că explicaţia ar fi că ne mişcăm mai greu”, ne mărturiseşte cu un uşor regret Victor.

Basarabeanul cu inimă de român

A fost nevoit după Revoluţie să plece din Republica Moldova pentru că devenise incomod, fiind unul dintre militanţii reintroducerii alfabetului latin în învăţământ, dar şi al realipilirii fostei provincii româneşti la ţara mamă. A venit să se stabilească în 1996 la Galaţi printr-o întâmplare şi îşi aminteşte că nu a putut intra în România ani de zile în perioada comunistă, deoarece exista o interdicţie expresă pentru basarabeni. Şansa lui de a păşi pentru prima dată pe pământ românesc a fost o familie românească, Aurelia şi Vasile Burlacu, care a rămas blocată în satul său natal în timpul unei ierni. 

”Mama le-a propus să îi găzduim noi până când se deblochează drumurile şi pot circula din nou autobuzele. Au stat trei, patru zile la noi, iar mama le-a spus că eu am călătorit peste tot în lume, dar nu am ajuns în România, unde îmi doream atât de mult, şi i-a rugat să îmi facă o invitaţie de a veni în ţară, pentru că aşa era pe atunci. Am primit invitaţia să vin la Galaţi, de unde era această familie, şi am venit pentru prima dată în ţară în 1987. Noi am fost educaţi în spirit românesc. La noi în casă nu se asculta niciodată decât postul de radio de la Bucureşti sau Iaşi”, îşi aminteşte Victor cu nostalgie. 

A fost angajat la Şcoala de Arte din Galaţi de către Rusalin Vlaicu, directorul  de atunci al instituţiei de învăţământ, la propunerea unui profesor de acordeon, Săndică Stavăr, fiind ajutat după stabilirea în România şi de Aurel şi Gabriela Mantu, redactori de emisiuni de tineret la acea vreme la Societatea Română de Radiodifuziune.

A înfiinţat prima orchestră de muzică populară de la Şcoala de Arte 

A primit propunerea de a  preda la Şcoala de Arte din Galaţi special pentru a pregăti la ţambal un tânăr foarte talentat, Ciprian Dincă, care acum este instrumentist în cumoscutul ansamblu de muzică populară ”Doina Covurluiului”, şi a acceptat imediat. A înfiinţat prima orchestră de muzică populară de la Şcoala de Arte din Galaţi, iar de 18 ani coordonează cunoscutul cor de copii al instituţiei de cultură ”Andreiana Juventus”. 

Deşi este în prag de pensie, nu se gândeşte nici un moment să renunţe la predat. Fiind şi dirijor, a început să predea şi teorie muzicală şi solfegii. Profesorul a conceput, de altfel, manualul de teorie muzicală după programa analitică a şcolilor de arte, pe baza căruia se predă la instituţiile de învăţământ cu acest profil din România şi fără de care atât elevii de la canto, cât şi cei care studiază instrumentele muzicale, nu ar şti să citească un portativ muzical şi nu ar face distincţia între notele muzicale. 

”O melodie populară sau uşoară nu poate fi învăţată şi cântată pur şi simplu. Ea trebuie studiată şi aprofundată pentru a o înţelege mai bine şi pentru a o cânta apoi şi mai bine, iar aici intervine teoria muzicală. Este o materie care completează ceea ce copii învaţă la canto şi la instrumentele muzicale. Am sacrificat trei vacanţe de vară şi am conceput manualul de teorie muzicală, de pe care se predă şi acum”, ne mărturiseşte dascălul.