Vica Chioara sau Mariana Cheala, prostituatele Focşaniului din perioada comunistă

Faţă de perioada interbelică, când în Focşani existau peste 100 de prostituate care aduceau venituri primărie, în perioada comunistă fenomenul de prostituţie era nesemnificativ.

În perioada comunistă, mai cu seamă odată cu introducerea Decretului 153/1970, privind sancţionarea unor contravenţii privind regulile de convieţuire socială, ordinea şi liniştea publică, fenomenul de prostituţie a cunoscut o scădere semnificativă.

„Sarcini deosebite revin familiei, şcolii, organizaţiilor de masă şi obşteşti, colectivelor de muncă, precum şi grupelor de sprijin ale miliţiei, care prin activităţi instructiv-educative, prin concursul dat organelor de menţinere a ordinii publice, trebuie să-şi aducă în continuare o mai mare contribuţie în prevenirea şi combaterea tuturor manifestărilor antisociale, contrare regulilor de bună-cuviinţă, ce exprimă concepţii străine principiilor de viaţă socialistă”, se arată în decretul lui Ceauşescu care punea astfel sub control şi prostituţia, faptă pentru care se făcea puşcărie.

Cu toate acestea, prostituţie a exista şi în acea perioadă, oamenii legii recunoscând că în Focşani erau cunoscute în jur de zece femei de condiţie uşoară, care practicau prostituţia.

„Se îmbrăcau provocator, dar nu se machiau strident, nu erau aşa vulgare. Îşi făceau veacul mai mult pe la hotelul Unirea. Când le prindeam încercam să le integrăm în câmpul muncii”, precizează fostul ofiţer de poliţie Gheorghe Ivu, fost şef al Poliţiei Focşani.

Acesta îşi aduce aminte că prostituatele aveau porecle, gen Vica Chiora, Marian Cheala.

“Mariana era minoră şi se ocupa în mod evident cu prostituţia. Părinţii au ras-o în cap în încercarea de a o opri să se mai prostitueze. Ea şi-a pus un batic în cap şi şi-a văzut în continuare de treabă. A rămas totuşi cu porecla de Mariana Cheala”, îşi aminteşte ofiţerul, care a ţinut să precizeze că bolile venerice erau ţinute sub control de autorităţi.

Mult mai lejeră a fost perioada de la începutul secolului XX, când în România prostituţia era reglementată.
Din răsfoirea arhivelor vremii se cunoaşte că în anul 1897, Consiliul Comunal  Focşani a dispus ca viaţa prostituatelor din oraş să fie una strictă, prin controale medicale permanente, nu ca în cazul practicantelor din ziua de azi, adevărate bombe biologice, bolnave chiar de SIDA.

Damele de companie din acea perioadă erau înscrise de secretarul serviciului sanitar într-un registru special, nu înainte de a li se explica fetelor consecinţele înregistrării, fiind povăţuite să-şi caute o ocupaţiune onestă.

„Dacă totuşi ele stăruiau să fie înscrise, atunci erau trecute în respectivul document, din care o copie se preda la Poliţia locală.  Nu erau înscrise minorele sub nici o formă iar cele bolnave erau trimise la spital, fiind înscrise după vindecare.  De asemenea, casele de prostituţie erau înscrise de primar într-un registru special. Primarul accepta deschiderea unei astfel de case numai dacă locuinţa era curată, luminoasă destul de spaţioasă, mobilată corespunzător, cu rufele, aparatele şi uneltele  indispensabile pentru menţinerea ordine.  Respectiva casă, inclusiv curtea  trebuiau cu desăvârşire  separate de casele şi curţile vecine  şi nu trebuiau sub nici o formă deschise  în vecinătatea bisericilor, şcolilor, internatelor şcolare, a grădinilor publice, teatrelor, cazărmilor  sau în interiorul  hotelurilor, birturilor, cârciumilor, berăriilor, cafenelelor, grădinilor, teatrelor şi restaurantelor”, ne precizează istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.

  „Fetiţele” erau obligatoriu vizitate medical de câtă două ori pe săptămână, iar toate constatările  se notau în condicuţa de sănătate.

Când ele alegeau să meargă singure la dispensar, vizitele la doctor erau gratuite.  Condicuţele se eliberau gratuit celor care veneau la dispensar,  iar pentru femeile vizitate de medic la domiciliu plata era de patru lei.
Prostituatele erau pentru primărie şi un mijloc de a obţine venituri, în condiţiile în care toate aceste femei care prestau la domiciliul lor plăteau o taxă în folosul oraşului  de 10 lei, iar cele care locuiau într-o casă de prostituţie  plăteau şase lei pe lună.

Se aproximează că în Focşani existau la începutul secolului XX între 80 şi 100 de prostituate, care şi-au dus existenţa până la instalarea regimului comunist, care le-a desfiinţat cadrul legal  în care funcţionau.  Cu toate acestea, unele dintre fete au lucrat în clandestinitate şi frecventau cele câteva locuri de distracţie din oraş. Erau urmărite de autorităţi şi de multe ori erau pedepsite aspru.

După revoluţie  această îndeletnicire a „înflorit” şi cu toate că au existat încercări  de legiferare a fenomenului prostituţiei acest lucru nu s-a întâmplat nici până astăzi, cu consecinţe grave în ceea ce priveşte controlul celor care prestează cea mai veche meserie din lume.

Mai puteţi citi:

FOTO: Prostituatele din vechiul târg al Focşaniului aduceau venituri Primăriei