Ce salarii aveau românii acum un secol şi ce sacrificii făceau oamenii pentru a putea supravieţui

Brutărie din Focşani, în anul 1917 Foto: www.focsaniulvechi.ro

Autorităţile au fost nevoite să intervină să pună ordine în preţuri, după ce negustorii lacomi au încercat să profite de pe urma oamenilor.

După Primul Război Mondial, obişnuiţi să procedeze ilegal, ca pe timpul conflictului, comercianţii aveau tendinţa şi tentaţia de a recurge la speculă, formând stocuri alimentare, colaborând cu alţii din breasla lor în scopul de a ţine preţul cât mai sus şi  în dorinţa de a se îmbogăţi cât mai repede. Astfel, cei care îşi câştigau traiul ca „lefegii“ constatau că de la o lună la alta coşul de cumpărături este tot mai redus.

Din documentele păstrate în Arhivele judeţului Vrancea aflăm că acest comportament al negustorilor de demult a nemulţumit mulţi oameni, care şi aşa câştigau prost.

Astfel, bugetarii din oraş primeau următoarele retribuţii lunare: un secretar de oraş - 750 de lei, un contabil - 465 lei, un primar avea 1.500 de lei, un viceprimar - 750 de lei, arhitectul inginer - 755 lei, copiştii aveau în jur de 200 de lei, picherii - 195 lei tâmplarii, servitorii erau plătiţi cu 100 de lei, un cantonier  primea 65 lei, un preceptor avea în jur de 250 lei, un agent fiscal - 115 lei, registratorii - în jur de 300 lei, iar un şef de birou - 450 lei.

Cum au intervenit autorităţile în politica preţurilor

Mulţi nu-şi permiteau să trăiască din banii aceştia, având în vedere şi preţurile alimentelor şi ale bunurilor de larg consum erau peste puterea lor de cumpărare.

Faptul că au existat negustori care încercau să speculeze situaţia grea a oamenilor a determinat autorităţile să dispună măsuri extraordinare de control pentru toate preţurile din oraş, de la banalele legume până la spectacolele de cinema sau camerele de hotel. Iată câteva exemple interesante.

FOTO: Arhivele Vrancea

În anul1920, carnea de vită costa între 6-11 lei/kg, iar cea de porc 10-11 lei/kg, slănina 14 lei/kg, untura 20 lei, pâinea de 1 kg între 1,25 şi 6 lei, o gâscă - 15 lei, o găină - 10 lei, carnea de miel - 10-14 lei kg, oul de găină sau de raţă - 25 de bani bucata. Mai departe, dulciurile erau şi ele taxate corespunzător, astfel că o păjitură se putea cumpăra cu un leu, la fel şi cafeaua cu lapte şi cea turcească.

În acealaşi an, măslinele costau între 12-14 lei kg, uleiul de floarea soarelui-16 lei litrul, zahărul - 12 lei/kg, untul - între 15-20 lei/kg, urda - 12 lei /kg, telemeaua - 10 lei/kg, caşcavalul - 16 lei/kg, laptele dulce - 1,25/litrul, brânza de vacă - 3 lei/kg, smântâna - 5 lei/kg. În privinţa încălţărilor, o pereche de ghete de bărbaţi costa 200 lei, cizmele de damă - 220 de lei, iar pantofii de damă - 170.

Cine îşi permitea să meargă la cinema plătea pentru un bilet între 1,50 şi  3,75 de lei în funcţie de oră, spectacol şi locul ales. La teatru, un loc în loja de prim rang costa150 de lei, rezervarea - 30 de lei, iar în restul sălii publicul plătea între 15 şi 20 de lei.

Pentru oaspeţii oraşului, o cameră la hotel costa între 8 şi 28 de lei, în funcţie de numărul  paturilor, condiţii,  dimensiunile încăperilor, iar pentru o cursă în oraş cu birja preţul era între 2-4 lei, în funcţie de existenţa sau lipsa bagajului.

Foto: Arhivele Vrancea

Aşa cum se poate observa, salariile, cu câteva excepţii, erau  mici şi e greu de crezut că familiile modeste ale oraşului puteau trăi cu astfel de remuneraţii, asta în condiţiile în care, în general, femeile căsătorite nu munceau, iar numărul copiilor din fiecare gospodărie era mai mare decât în  prezent.

Ca să poată supravieţui, oamenii mai efectua şi alte activităţi, în special agricole, dar şi îşi închiriau părţi din locuinţe  sau făceau mici acte de comerţ, lucru care le permitea să reziste financiar de la o lună la alta.