Constanţa: „Măi Nicule, tu o să ajungi mare!“
0
Toţi cei care l-au cunoscut la Eforie pe Nicu Constantin i-au prevăzut viitorul de artist. În copilărie dădea spectacole în casa părintească din Eforie Sud. În tinereţe, Nicu Albanezu’ făcea spectacol singur în parcul de la Cazino.
Familia lui Nicu Constantin a fost printre primele care au populat Eforia, la începutul secolului trecut. Înaintea noilor proprietari de parcele din viitoarea staţiune turistică, în Carmen Sylva - cum se numea oraşul Eforie - au venit meşterii constructori care să le ridice vilele.
Aşa a ajuns aici tatăl actorului, Teodor, de origine albanez, zidar de meserie. Mama actorului, Ecaterina, era aromâncă. Unul dintre proprietari, care erau majoritatea bucureşteni, i-a îndrăgit atât de mult, încât le-a dat casa în grijă.
„Era o familie modestă, dar de omenie. Oameni de încredere, aşa erau cu toţii. Eu am copilărit cu fraţii lui mai mari, iar Nicu a crescut sub ochii noştri. Mamele noastre erau cele mai bune prietene. Pe mama mea, Angela, o pomenea mereu în interviurile lui. N-a lipsit de la înmormântarea ei“, povesteşte constănţeanul Alexandru Panait, ajuns la o vârstă venerabilă. Omul nu-şi stăpâneşte lacrimile când se gândeşte la vremurile trecute: „Dacă s-a dus şi Nicu...“
Spectacol asigurat, cu „Violete pentru fete“
Nicu Constantin era o figură încă din copilărie, spun cei care l-au cunoscut şi care nu se îndoiau că băiatul - care pe atunci nu purta ochelarii ce aveau să-i devină marcă distinctivă - avea să devină artist.
Când se strângeau toţi acasă la familia Constantin, viitorul artist avea rezervat un moment special în care interpreta ceva - de regulă, piesa lui favorită: „Violete pentru fete“.
„Avea o voce frumoasă, puternică, chit că avea doar 5-6 anişori. Toată ziua cânta melodia asta. Avea talent, îi plăcea să vorbească, să glumească, să se afle printre oameni. Făcea show de când era atâtica. Unchi-meu chiar i-a spus: «Măi Nicule, tu o să ajungi mare!» Nu lipsea de la nicio serbare, cânta, recita. Nu se putea să nu-l placi“, zâmbeşte Alexandru Panait.
Menestrelul din parc
Pe la 13-14 ani, Nicu a fost luat de o familie înstărită din Bucureşti, care îşi făcea vacanţele la Eforie. Bucureştenii n-aveau urmaşi şi din cele şapte odrasle ale Constantinilor, l-au ales pe talentatul şi jovialul Nicu, să aibă grijă de el ca de copilul lor. Aşa a ajuns băiatul mai aproape de luminile scenei. „Dar oricum ajungea mare. Era în sângele lui“, spune Alexandru Panait.
În vacanţe, Nicu se întorcea acasă. Îi plăcea să se îmbrace în verde şi îşi punea o pălărie în care înfigea o pană de păun. Seară de seară, „Albanezu’“ delecta asistenţa în parcul din Eforie, de lângă Cazino. „Cu costumaţia asta l-ar fi recunoscut oricine. Era vestit, tot tineretul din Eforie şi Tuzla ne strângeam în parcul Vasile Roaită (cum se chema atunci), lângă Vila Rodica. El ne cânta la chitară şi făcea atmosferă. Era artist de atunci“, îşi aminteşte şi altă constănţeancă, Maria Idu, despre fiul preferat al Eforiei.
Se încarcă comentariile...
