Profesor monarhist: „Excelăm la comemorări, însă avem de învăţat cum să ne apreciem valorile când sunt în viaţă“
0
Pentru Mihai Cucerzan, sociolog şi profesor la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj, monarhia reprezintă în continuare o alternativă viabilă la actualul sistem politic. Universitarul consideră că Regele Mihai e mai apreciat în străinătate decât în ţara sa, dar că încrederea românilor în Casa Regală e în continuă creştere.
Mihai Cucerzan este un lector universitar în Cluj şi monarhist. „Regele s-a bucurat de o popularitate tot mai mare şi a fost printre personalităţile în care românii au avut cea mai mare încredere“, spune el.
Crede că e greu să-ţi dai seama cum se raportează românii la ideea de monarhie, ce ştiu despre ea, dar a observat că încrederea în Casa Regală este în creştere.
Acesta consideră că monarhia constituţională „s-a pliat foarte bine pe realităţile sociale româneşti“ şi că încă reprezintă „o viabilă alternativă la actualul sistem politic“.
Unul din regretele sale: „Din păcate, excelăm la comemorări, însă mai avem de învăţat cum să ne apreciem valorile atunci când sunt în viaţă“.
Mihai Cucerzan (foto mai jos, credit: Facebook) povesteşte, într-un interviu, pentru „Adevărul“ dacă odată cu moartea Regelui Mihai va muri şi monarhia în România, dar şi cum crede că ar fi arătat ţara dacă Regele s-ar fi aflat la cârma ei.
Cu plecarea Regelui Mihai piere o întreagă lume. Oare ştiu românii cu adevărat ce înseamnă monarhie? Şi ce rol a jucat ea în formarea statului român?
Într-adevăr, odată cu trecerea la cele veşnice a Majestăţii Sale, România păşeşte într-o nouă etapă istorică. Este dificil de apreciat modul în care românii se raportează la ideea de monarhie şi care sunt cunoştinţele acestora în legătură cu ea. Fără îndoială, pentru unii cetăţeni, îndeosebi cei formaţi în perioada comunistă, sunt încă valabile calomniile prin care sistemul totalitar a încercat denigrarea Regelui şi discreditarea ideii de monarhie. Regimul comunist a încercat să se legitimizeze prezentând o imagine deformată a regalităţii, de care poporul s-ar fi ”eliberat” prin abdicarea din 30 decembrie 1947.
În realitate, acest eveniment a avut nefaste consecinţe politice, sociale, economice, morale şi juridice. Politice, printr-o schimbare a formei de stat dictată de către Stalin şi pe care nu a dorit-o aproape nimeni în ţară. Sociale, întrucât regimul totalitarist a încălcat toate libertăţile fundamentale. Economice, întrucât legile elementare ale pieţei relevă că doctrina comunistă este utopică şi falimentară. Morale, prin prisma victimelor crimelor comunismului ateu şi prin acţiunea sa anticristă. Juridice, prin „legalizarea“ efectelor unui moment lovit de nulitate întrucât orice act realizat sub presiunea vreunui şantaj este considerat nul din punct de vedere juridic, iar abdicarea regelui a fost şantajată cu executarea a peste 1000 de studenţi anticomunişti. În plus, legiferarea proclamării republicii (reprezentată de Legea 363) nu a întrunit în Parlament nici măcar cvorumul de şedinţă şi nu a fost consultată populaţia, iar cei care au avut curajul de a se opune au fost martirizaţi în puşcăriile comuniste.
De asemenea, din punct de vedere mistic, în faţa Divinităţii, Majestetea Sa Mihai I a fost uns şi binecuvântat de către Biserică cu Sfântul Mir în calitate de Rege al României, iar acest act reprezintă un legământ sacru care a fost desfiinţat de teroarea ocupaţiei bolşevice.
Din fericire, după Revoluţia din 1989, noile generaţii au avut ocazia de a afla adevărul despre rolul fundamental al monarhiei în formarea şi dezvoltarea statului român. Cu prilejul Sărbătorilor pascale din 1992, românii şi-au reîntâlnit Regele şi Familia Regală, în pofida regimului care încercase din răsputeri să nu îi permită suveranului revenirea în ţară. Cu trecerea timpului, Casa Regală a devenit tot mai prezentă în viaţa publică din România, iar încrederea românilor Casa Regală a crescut constant, fiind una dintre instutuţiile de care se leagă multe speranţe.
În realitate şi pe Facebook s-au văzut zilele aceste multe reacţii pro şi contra monarhiei româneşti. Din această dispută, ce ar fi bine să reţinem?
În orice societate democratică este binevenită o dezbatere raţională, liberă şi onestă în legătură cu oportunitatea unui sistem politic. În general vorbind, atât monarhiile constituţionale, cât şi sistemele republicane, au atât atât avantaje, cât şi tare specifice. Aşadar, faptul de a discuta generic despre superioritatea republicii sau a monarhiei cred că are un punct de plecare eronat.
Alegerea unei forme adecvate de guvernământ depinde de tradiţia statală şi de realităţile socio-politice ale unei naţiuni. De pildă, tradiţia şi specificul social pledează pentru monarhie în ţări precum Belgia, Japonia, Danemarca, Olanda, Norvegia, Regatul Unit, Spania, Suedia etc. Alte ţări, precum Statele Unite, Franţa, Germania sau Italia au un profil social mai apropiat de sistemul republican şi o tradiţie în acest sens.
Monarhia constituţională a jucat un rol esenţial în istoria statului român, dovedindu-se o formă de guvernământ care s-a pliat foarte bine pe realităţile sociale româneşti şi ea reprezintă în continuare o viabilă alternativă la actualul sistem politic.
Pe lângă dispute, pe Facebook, dar şi în realitate, s-au ivit brusc, peste noapte, o masă mare de monarhişti. Cum am putea explica aceasta? Ipocrizie? Spirit de turmă? Conştientizare? Trend?
În ultimii ani, Regele s-a bucurat de o popularitate tot mai mare şi fost printre personalităţile în care românii au avut cea mai mare încredere. De asemenea, numărul monarhiştilor a crescut constant.
Pe de o parte, aceasta a fost o reacţie faţă de realităţile dezamăgitoare ale clasei politice, dar şi rezultatul unei mediatizări corespunzătoare a Casei Regale sau a faptului că istoria a început să fie prezentată pertinent în manualele şcolare. În plus, foarte mulţi români au ajuns în ţări precum Spania sau Regatul Unit, unde au conştientizat că monarhia nu este nici perimată, nici retrogradă, aşa cum au fost învăţaţi înainte de 1989.
De asemenea, dată cu trecerea anilor, mulţi dintre cei care în anii 90 se manifestau virulent împotriva Regelui, şi-au schimbat radical atitudinea, recunoscând că au greşit. Desigur, dispariţia Regelui a provocat şi un important val de emoţie, iar mulţi români regretă pierderea acestei marcante personalităţi. În faţa catafalcului Regelui s-a perindat un număr impresionant de persoane care nu au venit în urma unei comenzi politice, ci datorită unui apel al conştiinţei şi al sentimentelor sincere faţă de fostul suveran.
Unii afirmau că România ar fi fost cu totul altfel dacă l-am fi avut pe Rege în fruntea ţării. Ce părere aveţi?
Eugen Ionescu afirma în 1990 că: „Doar un rege ar putea împiedica prăbuşirea în această sărmană Românie”. Tot atunci, Corneliu Coposu spunea că „Regalitatea e soluţia recuperării României”. Desigur, în aceste momente foarte mulţi se întreabă "ce ar fi fost dacă" Regele ar fi revenit pe tron după Revoluţie.
Din păcate, la o astfel de întrebare este foarte greu de răspuns. Suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm şi cum ar fi fost dacă România ar fi fost ocolită de comunismsau dacă în 1989 ar fi fost acea schimbare reală dorită de către toţi. Este greu de estimat cum ar fi fost dacă Regele revenea pe tron, însă cu siguranţă în fruntea statului era mai multă decenţă, echilibru, eleganţă, moralitate, coerenţă şi legitimitate. Indiferent de opţiunea politică, societatea era mai unită în jurul unui reper şi a unui factor de coeziune socială. De asemenea, deschiderea internaţională a României era mai mare, iar parcursul european era mai dinamic.
Probabil, integrarea în structurile euro-atlantice s-ar fi realizat mai devreme. Indubitabil, relaţiile ţării cu monarhiile occidentale ar fi fost incomparabil mai bune, în condiţiile în care Casa Regală a României se înrudeşte cu multe familii regale europene. Desigur, nu ar fi existat episoade dureroase precum mineriadele sau marile dezbinări naţionale din contextul alegerilor prezidenţiale. Per ansamblu, cred că societatea românească ar fi avut mai mult de câştigat avându-l în fruntea statului pe Regele Mihai.
Credeţi că România acordă respectul cuvenit Regelui Mihai, acum, în al 12-lea ceas? Nu e oare prea târziu?
Din păcate, excelăm la comemorări, însă mai avem de învăţat cum să ne apreciem valorile atunci când sunt în viaţă. Astfel, s-a ajuns ca Regele să fie mai apreciat în străinătate decât aici pentru curajul de a fi scurtat cu aproximativ şase luni războiul, salvând sute de mii de vieţi şi oferind românilor din Ardealul de Nord speranţa de a se reuni cu ţara.
Totuşi, după aproape 50 de ani în care numele Regelui a fost constant discreditat de către reprezentanţii regimului totalitar, cu ocazia Sărbătorilor pascale din 1992 aproape un milion de persoane şi-au întâmpinat şi salutat Regele, rugându-l să revină acolo unde era îndreptăţit. De atunci, tot mai mulţi români au început să manifeste sentimente de respect şi consideraţie faţă de suveran. Cu timpul, s-a schimbat şi atitudinea autorităţilor.
Sunt voci care zic că odată cu moartea Regelui Mihai a murit şi monarhia românească. Dumneavoastră ce credeţi?
Se spune că singurul lucru cert este că nimic nu este sigur. Încrederea românilor în Casa Regală este într-o continuă creştere, iar atitudinea acestora din ultimele zile faţă de regalitate este impresionantă.
Regele Mihai spunea că atunci când vorbim despre Coroana regală nu vorbim despre un simbol al trecutului, aceasta fiind „o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie“.
Astfel, dacă românii vor considera că monarhia reprezintă o alternativă şi vor acţiona pentru revenirea ţării la această formă de stat, am convingerea că Familia Regală îşi va continua cu demnitate misiunea istorică, pe linia marilor monarhi care au oferit atât de multe acestei ţări.
Mai puteţi citi:
Faptul că mai sunt români care văd în Regele Mihai I un duşman al României este pus de istoricul clujean Cornel Jurju pe seama propagandei anti-monarhiste promovate înainte de 1989 de comunişti, iar după Revoluţie de regimul Iliescu. Operaţiunea de defăimare a ideii monarhice a fost susţinută feroce în presa post-1989, explică istoricul clujean. Cel mai mare succes l-a avut mitul „trenului cu averi” cu care ar fi plecat Regele în 1947.
Se încarcă comentariile...
