O instanţă din România l-a lăsat în libertate pe Purcel, un bărbat acuzat că a lovit un poliţist cu pumnul în faţă, spărgându-i un dinte
0Un clujean este cercetat sub control judiciar după ce la o petrecere de Dragobete l-ar fi lovit cu pumnul în faţă pe şeful de post al Poliţiei Gilău, Ioan Arion. Parchetul a cerut arestarea preventivă, însă înstanţa a considerat că „există o bază factuală a acuzaţiei aduse inculpatului”, dar nu există „o starea de pericol pentru ordinea publică”. Inculpatul nu recunoaşte acuzaţiile.
Clujeanul Marian Purcel este acuzat de ultraj, deoarece a lovit un poliţist cu pumnul în faţă, iar pe un altul l-a ameninţat cu bătaia. Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin l-a reţinut pe bărbat pentru 24 de ore, iar la începutul săptămânii Judecătoria Huedin a decis punerea în libertate a acestuia. Purcel este cercetat sub control judiciar. Purtătorul de cuvânt al Judecătoriei Huedin a declarat pentru „Adevărul” că Parchetul a făcut contestaţie.
Scandal de Dragobete
Din încheierea emisă de judecătorul de drepturi şi libertări al Judecătoriei Huedin rezultă că procurorul de caz a arătat că incidentul s-a petrecut în noaptea de 25/26 februarie, la o petrecere de Dragobete organizată într-un club din Someşu Rece, comuna Gilău. Un agent de Poliţie de la Postul de Poliţie Comunal Gilău a mers la respectiva petrecere însoţit de soţie.
„În timp ce se afla în interiorul clubului a fost urmărit de inculpatul din acest dosar şi ameninţat cu acte de violenţă în mai multe rânduri reproşându-i-se că în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu l-ar fi oprit pe inculpat care avea o maşină cu o defecţiune minoră şi i-a reţinut talonul autoturismului. Inculpatul fiind nemulţumit de această situaţie şi avându-i de reproşat acel incident l-a urmărit în mai multe rânduri şi i-a comunicat că vrea să-l bată, să-l omoare că i-a făcut acea nedreptate”, se arată în motivarea hotărârii luate de Judecătoria Huedin. Pentru a evita un conflict, agentul s-a îndreptat spre ieşirea din club în jurul orelor 3.20, îndreptându-se spre ieşirea din club spre poarta din spate unde avea parcat autoturismul.
I-a spart un dinte
În apropierea ieşirii, acesta s-a întâlnit cu doi colegi - printre care şi şeful de post, Ioan Arion - care se aflau în acea zonă pentru asigurarea liniştii şi ordinei publice, având în vedere că la club era organizată o petrecere de Dragobete unde participau circa 200-250 de persoane. „În momentul în care partea vătămată G. s-a apropiat de cei doi colegi din spate inculpatul profera înjurături şi ameninţări la adresa acestuia. În acest condiţii agentul de poliţie Arion s-a legitimat şi i-a solicitat inculpatului să prezinte un act de identitate pentru a i putea stabili identitatea. Inculpatul a devenit recalcitrant, a început să înjure şi să-i ameninţe pe cei prezenţi şi pe nepregătite, luându-l prin surprindere chiar şi pe agentul de poliţie Arion i-a aplicat acestuia o lovitură cu pumnul în partea stângă a obrazului provocându-i acestuia o tumefacţie, iar în interior o ruptură a unui dinte”, arată procurorii.
Procurorul a cerut arest preventiv
Poliţiştii l-au încătuşat pe agresor „şi întrucât opunea rezistenţă a fost culcat pe burtă, avea mâinile sub el şi s-a încercat să-i fie întoarse mâinile pentru a fi încătuşat la spate acestea fiind împrejurările în care inculpatul şi-a produs leziunile care se pot observa şi la acest moment la nivelul feţei. Deşi susţine că a fost lovit de către organele de poliţie se poate observa că la dosarul cauzei se află şi concluziile preliminare şi în ceea ce priveşte inculpatul din care rezultă că acestea au fost create prin autoheteropropulsie.” După ce inculpatul a fost introdus în autospeciala de poliţie, Arion a descoperit că în interiorul gurii are o bucată de dinte rupt, lucru constatat şi de alţi martori.
Procurorul a solicitat arestarea preventivă a inculpatului „invocând ca temei de drept art. 223 alin. 2 teza 1 care prevede expres infracţiunile pentru care se poate dispune arestarea preventivă, iar infracţiunea de ultraj este prevăzută în teza 1 şi totodată şi alineatul 2 teza ultimă aceea în care se spune că dacă este vorba de infracţiuni cu o pedeapsă mai mare de 5 şi evident în cazul infracţiunilor de ultraj cu încadrarea menţionată pedeapsa este mai mare de 5 ani, respectiv 7 ani. De asemenea, reprezentanta Ministerului Public solicită arestarea inculpatului în prezentul dosar având în vedere gravitatea faptelor produse, respectiv două infracţiuni de ultraj. În ultima perioadă cel puţin în această zonă au fost foarte multe infracţiuni, raportat la numărul organelor de poliţie, respectiv ultraj la poliţişti sau la pădurari. Ca urmare apreciază că este necesar în mod evident să existe o exigenţă mai mare în ceea ce priveşte astfel de infracţiuni, întrucât au participat un număr foarte mare de persoane la acel incident. Dacă organele de poliţie nu acţionau urgent se putea isca un conflict şi mai mare”.
S-a luat la bătaie cu poliţiştii
Procurorul mai spune despre inculpat că „deşi se afla înconjurat de organele de poliţie, doi dintre ei aflându-se în timp exercitării atribuţiilor de serviciu, acesta în mod neaşteptat l-a lovit cu pumnul pe unul dintre ei încercând totodată să-l lovească şi pe celălalt poliţist care era îmbrăcat în uniformă de serviciu, care a şi afirmat că s-a ferit şi doar l-a şters cu mâna deasupra frunţii. Faţă de această situaţia apreciază că este necesară arestarea inculpatului faţă de impactul care l-a avut acţiunile acestuia asupra comunităţii”.
Ce spune avocatul inculpatului
Avocatul inculpatului arată că „partea pe care o reprezintă i-a relatat o altă stare de fapt, respectiv că în seara de 25.02.2017 s-a prezentat la discotecă împreună cu mai multe persoane. În dimineaţa zilei de 26.02.2017 a sesizat că s-ar intersecta din priviri cu o persoană care era participantă la acea discotecă pe care a apreciat-o ca o şicanare. Nu a fost iniţiativa sa de a lua legătura cu acea persoană, care la acel moment nu ştia cine este, ci a fost acostat de acea persoană care i-a comunicat să se liniştească să nu facă probleme. În acel moment partea pe care o reprezintă l-a întrebat pentru ce motiv să fie cuminte este cumva organul de poliţie care l-a sancţionat cândva şi i s-a răspuns negativ. Discuţia s-a terminat la acel moment şi cele două părţi nu au mai interacţionat. Ulterior după ce inculpatul a ieşit afară la o ţigară a fost urmat de acel poliţist în civil G. care l-a luat de după cap şi a spus „haide acum să discutăm”.
După ce l-a luat de după cap, fără să discute în contradictoriu, fără să se agreseze, s-au îndreptat spre locul unde erau agenţii de poliţie cu autoutilitara. Reprezentantul inculpatului apreciază că intenţionat a fost condus în acea zonă unde fiind întuneric a fost lovit din spate de către unul din cei doi poliţişti pe care nu-i poate preciza auzind discuţii că „dumneata eşti cel care are de lucru cu poliţiştii”. În momentul în care a fost lovit s-a încercat şi încătuşarea, iar partea pe care o reprezintă s-a opus. După ce a fost încătuşat a fost condus la autoutilitara poliţiei. Din acel moment apreciază că nu mai era nicio stare de pericol pentru ordinea şi siguranţa publică, acesta fiind încătuşat şi nu se mai impunea solicitarea altor echipe de intervenţie şi a altor martori, martori care confirmă că atunci când au venit inculpatul era încătuşat. Unul dintre martori susţine că s-ar fi aplicat o lovitură însă celălalt martor, respectiv PA, administratorul localului, care a fost prezent tot timpul a afirmat că nu a aplicat lovituri ci doar s-a zbătut şi a dat din mâini în momentul când au vrut să-l încătuşeze. Partea pe care o reprezintă nu avea nici un motiv să se comporte agresiv sau să-l ameninţe pe acel poliţist în civil deoarece a clarificat situaţia cu acesta, respectiv că nu au avut raporturi de serviciu şi să fie sancţionat contravenţional. Mai mult decât atât nu s-a pus nicio dovadă în acest sens. Stare de ameninţare pentru acest poliţist în civil nu rezultă şi nu este stabilită deoarece clar din declaraţia acestuia rezultă că a ieşit afară la autoturism să-l încălzească pentru a se deplasa acasă. Or, nu era o intenţie nici la acel moment pentru că dacă era o intenţie era urmărit tot timpul”.
„Nu a lovit cu intenţie”
Avocatul apărării arată că „inculpatul nu a agresat direct agentul de poliţie, care susţine că a solicitat legitimarea, deşi nu s-a solicitat acest lucru, ci doar în momentul în care s-a încercat încătuşarea acestuia şi a fost imobilizat, trântit la pământ cu faţa în jos duse mâinile la spate şi ca orice persoană care reacţionează normal are tendinţa de opunere. Reprezentantul inculpatului susţine că inculpatul nu a lovit cu intenţie organele de poliţie, ci apreciază că a fost o provocare, având în vedere că agentul de poliţie care era în civil şi-a sunat colegii să vină intenţionat tocmai în acea parte din spate şi unde a fost condus de acest agent în civil. Or, organelor de poliţie le este interzis de a provoca inculpaţii şi puteau să prevină acest aspect mai ales că inculpatul putea să se legitimeze ulterior fără a se crea această de fapt. Se apreciază că starea de fapt periculoasă a fost datorită modului de comportare şi intervenţie a organelor de poliţie.”
Vătămarea corporală
Polişistul a obţinut de la IML 3-4 zile de îngrijiri medicale şi menţiunea că a merge la un control de specialitate în legătură cu dintele rupt şi apoi se va întoarce la IML. Avocatul apărării arată că „Nu rezultă de asemenea din înscrisurile care au fost depuse la dosar că există o vătămare corporală prev. de art. 193 alin. 2 NCPP. La dosarul cauzei s-a depus o concluzie preliminară care nu are număr de înregistrare ci doar o dată şi care a fost semnată de către un medic sens în care apreciază că nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 189 cu privire la eliberarea unui certificat medico-legal sau raport de constatare medico-legală. Aceste concluzii apreciază că sunt subiective. Se menţionează că acuză fracturarea acelui dinte şi acuză dureri. Nu s-a menţionat că există o legătură de cauzalitate acesta putându-se lovi cu un corp dur şi nu este un act temeinic şi legal emis de către autoritatea competentă, respectiv de către IML care să certifice cu certitudine existenţa acelor zile de îngrijiri medicale. Or, reprezentantul inculpatului apreciază că nu există legătura de cauzalitate raportat la o tumefiere simplă, invizibilă care să fi şi cauzat ruptura unui dinte, în condiţiile în care inculpatul prezintă mult mai multe leziuni şi i-au fost acordate un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale. Ca urmare, apreciază că agentului de poliţie i s-au acordat în mod subiectiv 3-4.”
Avocatul mai arată că „personal au creat această stare de fapt şi au contribuit la producerea probelor, după ce l-au încătuşat şi l-au adus pe inculpat la Floreşti a solicitat agentul de poliţie să fie consultat doar poliţistul care avea un dinte fracturat ori normal şi legal trebuia consultat şi inculpatul, însă acest aspect nu a avut loc mai mult decât atât toată ziua au stat şi au participat la asistarea şi efectuarea actelor de urmărire penală ca acesta să nu cumva să fie lăsat în stare de libertate”. Avocatul apărării mai susţine că poliţistul în civil şi-ar fi cerut scuze pentru incident. „Pentru toate aceste aspecte reprezentantul inculpatului apreciază că nu se impune luarea măsurii arestului preventiv şi în consecinţă să se respingă cererea formulată de Ministerul Public şi să se dispună luarea măsurii arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar în măsura în care instanţa va aprecia că se impune acest lucru, acesta obligându-se să se prezinte ori de câte ori va fi chemat”, a concluzionat avocatul.
Replica procurorilor
„În replică, reprezentanta Ministerului Public arată că din declaraţia dată în calitate de inculpat rezultă clar că a trecut poliţistul să-şi ceară scuze, însă acesta a sesizat foarte clar ironia poliţistului care a afirmat „mie îmi pare rău şi îmi cer scuze, sper că şi ţie îţi pare rău”. În ceea ce priveşte susţinerile cu privire la acea provocare a organelor de poliţie există la dosar martori care afirmă că se aflau în zonă şi au intrat în local în mai multe rânduri, există şi acel plan de acţiune şi nu a fost vorba nici un moment de a crea acest conflict şi de a-l atrage pentru a crea acesta acest conflict. În ceea ce priveşte susţinerile că conflictul cu poliţistul este încheiat, agentul de poliţie era în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu sau în legătură cu fapte din exerciţiu atribuţiilor de serviciu astfel că nu se pune problema unei împăcări, el reprezentând autoritatea statului şi ca urmare nu suntem în situaţia unei loviri”, se mai arată în hotărâre.
În replică, reprezentantul inculpatului solicită „să se constate că agenţii de poliţie în situaţia în care considerau că erau agresaţi puteau depune personal această plângere penală, se constituiau parte civilă, or nici nu au depus nicio plângere doar şeful lor a făcut o sesizare telefonică, care nici măcar nu îmbracă sesizarea prevăzută de art. 291 NCPP, or nu s-a solicitat cercetarea pentru comiterea infracţiunilor ci s-a sesizat doar starea de fapt, iar sesizarea a fost din oficiu de către Ministerul Public sens în care solicită să se aibă în vedere şi acest aspect.”
Ultimul cuvânt l-a avut inculpatul care a susţinutcă: „în momentul în care a fost imobilizat nu a fost întins pe burtă ci a fost pus în genunchi şi aplecat moment în care s-a lovit de ciment doar în frunte partea dreaptă, celelalte cicatrice rezultând în urma loviturilor primite şi doreşte să fie judecat în stare de libertate”.
Ce a reţinut instanţa
Instanţa arată „cu ocazia audierii inculpatul a negat comiterea faptelor, recunoscând doar faptul că i-a reproşat poliţistului îmbrăcat în civil în timp ce se afla în interiorul discotecii că i-a luat talonul doar pentru ca avea un bec ars, inculpatul admiţând ideea că este posibil să-l fi confundat pe acel poliţist.”
De asemenea, „Judecătorul de drepturi şi libertăţi va reţine că declaraţiile persoanelor vătămate A.I. şi G.M.I. – agenţi de poliţie se coroborează cu declaraţia martorului A.R. – tot agent de poliţie, dar şi cu declaraţia martorului S.C., apreciată ca fiind obiectivă, acest martor fiind unul dintre participanţii la discotecă. Declaraţiile celorlalţi doi martori P.A. şi S.I.D. sunt relevante doar sub aspectul unei rezistenţe manifestată de inculpat de a fi încătuşat, iar din declaraţia martorului S.A.M. nu rezultă starea de fapt reţinută în referat”, se arată în încheierea judecătorească.
S-a respins propunerea de arest preventiv
Instanţa a reţinut că „în speţă, există o bază factuală a acuzaţiei aduse inculpatului, suficientă pentru a se circumscrie noţiunii de suspiciune rezonabilă în sensul oferit de jurisprudenţa CEDO referitor la existenţa unor date şi informaţii care să convingă un observator obiectiv şi imparţial că este posibil ca o persoană să fi săvârşit o infracţiune. Urmează ca toate celelalte aspecte să se stabilească odată cu soluţionarea cauzei după administrarea temeinică a tuturor probelor necesare în acest sens”.
În concluzie, judecătorul arată „nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului şi chiar dacă infracţiunea de care este acuzat este printre cele prevăzute expres de dispoziţiile art. 223 alin. 2 NCPP, privarea de libertate a acestuia nu este absolut necesară în speţă pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, iar măsura arestării preventive nu este proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse.
Starea de pericol pentru ordinea publică trebuie să rezulte din probe care vizează gravitatea în concret a faptei, ori modul de concepere a planului infracţional sau modalitatea de punere în operă, împrejurări care să conducă spre o concluzie rezonabilă că fapta nu este accidentală, fie din argumente subiective care privesc persoana şi anturajul inculpatului şi care duc spre concluzia predispoziţiei infracţionale.
În speţă, faptele imputate inculpatului sunt grave şi reprobabile, însă nu există vreo dată din care să rezulte că le-a săvârşit în baza unui plan infracţional, că în general acest inculpat este predispus la comiterea de fapte cu caracter antisocial prin care să fi adus atingere valorilor sociale ce protejează integritatea corporală sau autoritatea de stat. Inculpatul nu este recidivist (f. 63 d.u.p.), starea de ebrietate în care se afla contribuind probabil la comportamentul pe care l-a manifestat. S-a supus anchetei, nu s-a sustras de la urmărirea penală, a fost de acord să dea declaraţii, chiar dacă nu a recunoscut faptele ce i se impută. De asemenea, nu rezultă că ar avea un anturaj nepotrivit sau trăieşte într-un mediu care să facă necesară şi obligatorie privarea sa de libertate şi că aceasta este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În evaluarea necesităţii impunerii măsurii preventive propuse de Ministerul Public Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că este permisă luarea unei măsuri preventive dacă privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanţă a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, iar fapta pentru care este cercetat inculpatul întruneşte toate elementele menţionate, însă răspunsul autorităţilor nu trebuie să fie excesiv, ci unul apt să răspundă cerinţelor societăţii.
Sub acest aspect trebuie avute în vedere gravitatea faptei, modul şi circumstanţele de comitere a acesteia, anturajul. Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie să subziste raportat la persoana inculpatului şi infracţiunile pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, întrucât in abstracto pericolul pentru ordinea publică există, atâta vreme cât o anume faptă este incriminată de legea penală. Or, raportat la cele anterior reţinute se apreciază că în cauză nu se impune luarea faţă de inculpat a măsurii arestului preventiv.
În jurisprudenţa CEDO s-au conturat patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracţiune: pericolul ca acuzatul să fugă; riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiţiei; să comită noi infracţiuni sau să tulbure ordinea publică.
În opinia judecătorului de drepturi şi libertăţi aceste motive avute în vedere de jurisprudenţa Curţii nu există în speţă, iar scopul măsurii preventive în sensul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal este asigurat prin luarea faţă de inculpat a unei alte măsuri preventive.
Astfel, în vederea descurajării pe viitor a săvârşirii unor astfel de fapte, a posibilităţii ca inculpatul să ia legătura cu persoanele vătămate, se apreciază pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi circumstanţelor de comitere, a anturajului şi mediului din care provine inculpatul şi împrejurărilor legate de persoana sa, că măsura arestării preventive nu se impune cu necesitate în cauză, fiind suficientă luarea unei măsuri mai puţin restrictive respectiv aceea a controlului judiciar care corespunde mai bine scopului prevăzut de art. 202 CPP”.
Control judiciar
Judecătoria Huedin dispune punerea în libertate a lui Marian Purcel şi luarea măsurii controlului judiciar faţă pe o perioadă de 60 de zile. Adică:
- să se prezinte în faţa organelor de urmărire penală, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată ori de câte ori va fi chemat;
- să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;
- să se prezinte la IPJ Cluj – Secţia 8 P.R.H. – P.P.M., conform programului de supraveghere sau ori de câte ori va fi chemat;
- să nu depăşească limita teritorială a comunei M., fără încuviinţarea organului judiciar;
- să nu se deplaseze în localuri publice (restaurante, baruri, cafenele, etc.);
- să nu se apropie de persoanele vătămate A.I. şi G.M.I. şi de membrii familiilor acestora şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
- să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;
- să nu conducă nicio categorie de vehicule;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte niciun fel de arme.”
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
