Bani din Ardeal: ducaţii de aur, groşii de argint, dinarii şi talerii

După anul 1000 au apărut, pe actualul teritoriu al României, monede locale - dinari, ducaţi, taleri de argint şi şilingi de bronz în Ţara Românească, groşi, dinari, taleri de argint şi şilingi de bronz în Moldova, ducaţi de aur, taleri, dinari de argint şi şalăi de aramă în Transilvania.

Circulaţia monetară din Transilvania reflectă statutul pe care această provincie l-a avut de-a lungul timpului: parte a Regatului maghiar, principat autonom sub suzeranitate otomană şi, ulterior, habsburgică.

Banii bătuţi pe teritoriul Transilvaniei de regele Unagariei, Carol Robert de Anjou (1308-1342), iar apoi de urmaşul său, Ludovic cel Mare (1342-1382), erau groşii din argint, după modelul celor de la Praga, şi dinarii după modelul slavon.

Carol Robert (1307-1342), profitând de bogatele resurse miniere din Transilvania, a înfiinţat primele monetării, la Cluj, Sibiu şi Lipova, în care a bătut florini de aur şi groşi, respectiv dinari de argint. Ulterior, în timpul lui Ludovic cel Mare, au mai fost deschise încă două ateliere monetare, la Baia Mare şi Braşov.

Principatul Transilvaniei avea şi monedă proprie. În Evul Mediu, moneda etalon a fost succesiv dinarul, apoi grosul şi talerul. Domnitorii români şi-au exercitat dreptul de a bate moneda. Primele monede ale Ţării Româneşti emise de Vladislav I Vlaicu (1364-1377), erau de argint şi se numeau ducaţi - cele mai mari, dinari - cele mijlocii şi bani - cele mărunte. În Moldova, primele monede - groşii de argint şi purtau însemnele heraldice ale domnului Petru Muşat (1378-1394).

După transformarea Transilvaniei în principat autonom sub suzeranitate turcească (1541), principii au emis monedă în nume propriu. Noul sistem monetar a derivat din cel al Regatului maghiar, cu unele influenţe germane şi poloneze. Au fost bătute de preferinţă monede cu valoare ridicată: ducaţi de aur, cu greutatea de 3,5 grame şi multipli de 2, până la 100 de ducaţi, taleri de argint, ce cântăreau circa 30 grame şi dubli taleri. Uneori, multiplii ducaţilor şi talerilor aveau forme neobişnuite (semilună, stea, pătrat, hexagon etc.), fiind destinate mai puţin circulaţiei, cât mai ales tezaurizării.

Numărul mare de emisiuni de aur se explică atât prin existenţa unor importante zăcăminte aurifere pe teritoriul Transilvaniei, dar şi prin obligaţia de a plăti tributul către Înalta Poartă în monedă cu valoare ridicată.

Monetăria transilvăneană funcţionează de la începutul secolului al XIV-lea, dar Transilvania a emis moneda proprie ca Principat autonom sub suzeranitate otomană între anii 1551-1690, apoi sub suzeranitate austriacă, între 1690-1780.

Dintre vechile monetării au continuat să funcţioneze cele de la Cluj, Sibiu, Braşov şi Baia Mare, iar în a doua jumătate a sec. al XVII-lea s-au înfiinţat altele noi, la Alba Iulia, Făgăraş şi Aiud. Odată cu recunoaşterea internaţională a intrării Transilvaniei sub stăpânire habsburgică (1699), numărul monetăriilor locale a scăzut, rămânând în funcţiune doar cele de la Baia Mare (până în 1851) şi Alba Iulia (până în 1871). Acestea au emis monede în sistem austriac sau maghiar.

În secolul al XVII-lea, în statele româneşti se foloseau ca monedă taleri olandezi (löwenthaler) care aveau imprimat pe ei un leu. Chiar şi după ieşirea din uz a talerilor, numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani.

Braşovul a fost unul dintre cele mai importante centre comerciale ale ţării, fapt datorat şi poziţiei geografice strategice. Prin Braşov treceau toate drumurile comerciale spre Moldova, Ţara Românească, dar şi spre Orient. Pe lângă monedele autohtone la Braşov au circulat şi bani străini: dinar unguresc de argint, altân-zlot turcesc de aur, taler leu olandez de argint, ducat olandez de aur (sec. XIII-XVI), taleri olandezi de argint, teston de argint, piastru turcesc de argint, monedă de 20 Kreuzeri (sfanţ austriac) de argint, mahmudea de aur, icosar de aur, ducat unguresc de aur, monedă de 100 de franci de aur, ducat (galben) austriac de aur (sec. XVII-XIX).

 Mai puteţi citi:

ISTORIA BANILOR ROMÂNEŞTI, ÎN IMAGINI Cum arată primul leu emis în 1868