EXCLUSIV Povestea cutremurătoare a clujencei care pictează cu acul

Grimm Piroska practică o artă mai puţin întâlnită, „pictura cu acul“, pentru care a fost căutată de către reprezentanţi ai Guiness World Records. După nopţi întregi nedormite, fără să se poată ridica măcar din pat, Grimm Piroska a ajuns să expună în Europa şi America.

Viaţa pensionarei Grimm Piroska (64 de ani) a luat o turnură neaşteptată în 1980, după naşterea celui de-al patrulea copil, atunci când a început calvarul ei.

Nopţi în care dormea cu ochii deschişi, fără să se poată ridica de pe patul suferinţei au chinuit-o ani întregi, dar au determinat-o şi să se redescopere, pentru a găsi o fărâmă de speranţă, pentru a nu trece prematur dintre cei care o îndrăgeau.

„Tot ce pot să spun este că a fost o boală cumplită. La zece zile după acea naştere a urmat calvarul. Am slăbit 13 kilograme, iar chinurile prin care am trecut nici nu le pot descrie. Este o boală care nu se poate povesti, numai trăi. Este o boală groaznică. Am dormit trei ani de zile cu ochi deschişi“, rememorează Grimm Piroska.

Deşi o femeie extrem de credincioasă, nu a înţeles la acea vreme de ce i-a fost dat să trăiască în chinurile cancerului, în „cel mai sărac cartier din Turda“, gând care o îngrozea.



Minunea pe care o aştepta

Minunea pe care o aştepta a venit, însă, la scurt timp, când fetiţa ei, întoarsă de la şcoală a rugat-o s-o ajute la o lucrare de mână. Nu a făcut nicio zi de şcoală de artă. Nu i-a plăcut niciodată să coase, dar nici să deseneze nici cele mai simple schiţe.

Deşi nu se putea mişca din pat, a acceptat să-i dea o mână de ajutor. A luat un ac şi o aţă şi a realizat, pe o bucată de pânză, o floare.

„Atunci am simţit că s-a întâmplat ceva cu mine. Nu conştientizam ce. Am luat o bucată de material, un ac, am pus o aţă de culoare verde, culoarea speranţei, am închis ochii şi am început să «pictez»“, îşi aminteşte Grimm Piroska modul în care a început să realizeze lucrările pentru care a fost la un pas să intre în Cartea Recordurilor.

Practic, turdeanca realizează lucrări de artă pe pânză, cusute cu acul, fără să se folosească de niciun fel de imagine predesenată. De multe ori nu putea să ridice nici măcar acul, din cauza bolii, însă nu a renunţat să-şi trăiască „miracolul“, spune pictoriţa.

La un pas de Cartea Recorduilor

Ea a relizat până acum câteva sute de tablouri, într-un stil pe care şi-al autocaracterizează „liric-abstract“, de la feţe umane, peisaje, vaze cu flori, până la imagini care-i surprindeau stările: tablouri care surpindeau raiul, iadul, Cina cea de taină, toate însă într-o interpretare abstractă.


Inedit este faptul, că pe spatele tablourile ea şi-a aşternut gândurile şi chinurile prin care a trecut, pentru ca, în timp, să nu se uite povestea fiecărei lucrări. Pentru o lucrare de o palmă, Praschiva lucrează o lună şi jumătate, însă pentru a realiza un tablou de dimensiuni mari are nevoie chiar şi de un an.

Pensionara locuieşte alături de soţul ei într-un carier sărac al municipiului Turda. Ajuns în faţa blocului în care locuieşte, e imposibil de intuit ce se ascunde în apartamentului acestuia. Acesta arată ca un adevărat muzeu.

Pereţii sunt plini cu o mare parte din lucrările lui Piroska, cele care nu au trecut graniţa ţării, la expoziţii. Pentru a-şi putea, însă, amenaja spaţiul expoziţional în propria casă, a fost nevoită să-şi vândă verigheta.

Turdeanca a intrat în septembrie 1999 chiar şi în atenţia celor de la Guiness World Records: „Am primit o înştiinţare scrisă că ceea ce fac eu este un record, însă nu pot fi comparată cu nimic, drept care nu au o categorie în care să încadreze munca mea“.

Piroska lucrează la o lucrare de dimensiunile celei pe care o ţine în mână circa şate luni.

Cavaler al culturii maghiare

Deşi în România este aproape o anonimă, Grimm Piroska şi-a expus lucrările în America, Germania, Spania sau Ungaria. A primit multe invitaţii pentru a participa la evenimente expoziţionale în străinătate, însă a fost nevoită să le refuze din cauza lipdei banilor.

„De multe ori am fost întrebată cine are interesul să stau ascunsă. Când nu voi mai fi, poate, voi fi mai apreciată şi se vor întreba unii cine am fost“, spune cu regret turdeanca. Turdeanca se poate lăuda, însă, cu o distincţie primită anul trecut, la Budapesta, de care nu mulţi artişti au parte.

Ea a primit din partea Guvernului Maghiar titlul de „Cavaler al culturii maghiar”, distincţie oferită anual unui număr de 40 de persoane.