Cluj: Portret - Mircea Cucuianu, cetăţean de onoare

Fondator al biochimiei clinice în România, cunoscutul cercetător primeşte astăzi, de la ora 11.00, titlul de cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca.

Articol publicat în Adevărul de Seară, ediţia de Cluj-Napoca, din 09 ianuarie 2009

Pe vremea liceului, tatăl său a fost arestat datorită orientărilor politice iar el a fost nevoit să dea meditaţii de matematică pentru a se descurca. A ales medicina pentru că „şi comuniştii aveau nevoie de doctori şi medicina era oricum bună”. A intrat primul la admitere la Facultatea de Medicină a Universităţii de Medicină şi Farmacie şi a ţinut-o dintr-o bursă în alta. În anul V a fost beneficiarul unei burse republicane. „Era mai bine decât dacă eram preparator. Cu bursă republicană primeam casă, masă şi ceva bani”, povesteşte profesorul.

După primul an al facultăţii, când spune că materiile i s-au părut „aride”, i s-a deschis mintea în anul II la fiziologie, care i-a fost predată de prof. Benetatu. „Am ajuns să lucrez cu profesorul Ion Baciu, formidabil în organizarea de experimente, un adevărat «vrăjitor»”. Alături de cei doi a lucrat la o lucrare despre rolul suprarenalelor în sinteza plasmatică, care a fost tradusă de prof. Benetatu în ruseşte, unde a şi apărut. „Am îngropat-o în ruseşte, că dacă apărea în engleză în altă parte avea şanse mai mare. Oricum, era mare lucru să fi autor rusesc pe atunci”, povesteşte profesorul.

Din pasiune şi patriotism

Spune că a ales patologia pentru că era pasionat să vadă cum se dezvoltă bolile, iar pentru asta îi este recunoscător profesorilor pe care îi făcea să gândească metode de patologie. În 1960 a ajuns la laboratorul clinicii Medicală I, unde a lucrat alături de profesorul Moga, rectorul universităţii. Aici a lucrat până în 1998, când s-a pensionat. La catedra de biochimie clinică a activat ca şi conferenţiar între anii 1971 – 1981 şi ca profesor până în 1998.

Zecile de recunoaşteri şi premieri, dintre care şi cea din partea Universităţii Cambridge, ca „man of achievement”, nu îl copleşesc iar modestia sa se observă cu ochiul liber. Ţine cel mai mult la citarea lucrărilor sale de către cercetători din lumea întreagă. În reviste care respectă cele două standarde mondiale (ISI şi PubMed), prof. Univ. Dr. Doc. Mircea Cucuianu are 54 de lucrări, respectiv 155. Cele peste 400 de citări în tot atâtea lucrări scrise în lumea întreagă este contribuţia pe care o lasă în medicina mondială. Cercetările şi contribuţiile sale în domeniul hemostazei, trombozei, aterosclerozei şi lipidologiei l-au adus ca membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din anul 1993. 

A refuzat „lumea nouă”

La 40 de ani, între anii ’68 şi ’69, Mircea Cucuianu a fost beneficiarul unei burse de cercetare a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în Canada, unde a avut condiţii extraordinare de lucru. „Mi s-a propus să rămân, dar m-am gândit la familie, la cei doi copii de acasă”, povesteşte doctorul. Acolo a lucrat în cercetare în domeniul coagulării sângelui, dar spune că a preferat munca de acasă, unde lucra în biochimia clinică, pe care putea s-o aplice pe bolnavi.
Când se uită peste un grafic cu numărul lucrărilor publicate în reviste recunoscute de către ţările învecinate, unde România ocupă ultimul loc, îţi dai seama de patriotismul său. „Asta faci, publici pentru ţară. Ca aşa te judecă”, spune profesorul.


Născut:
La 22 iunie 1928, în Sibiu

Educaţie:
Institutul de Medicină şi Farmacie, Cluj
Profesor universitar doctor docent

Experienţă:
Laborator clinica Medicală I
Facultatea de Medicină, Catedra de Biochimie Clinică
Academia de Ştiinţe Medicale

Familie:
Căsătorit, are doi copii şi cinci nepoţi


Întrebări şi răspunsuri

Cum a fost atunci viaţa de student ?
Datorită părinţilor mei, am fost tot timpul ameninţat. A trebuit să fiu tot timpul în frunte ca să nu fiu dat afară. Chiar am scris o carte despre viaţa studenţească pe care am trăit-o.
 
Ce părere aveţi de cercetarea din domeniul medical ?
Eu cred că ar trebui sprijinite câteva laboratoare din centrele universitare mari. Pentru că la particular, cercetare nu prea se poate face.



Ce-i place
Scrie poezii, dar mai mult din glumă. Nu le-a publicat, aşa că rămân la stadiul de hobby. „N-am fost niciodată un sportiv, dar mi-a plăcut înnotul”, spune profesorul. Tot la capitolul scris se numără şi cartea despre viaţa sa studenţească, umorul cu care a fost scrisă caracterizându-l şi în viaţa de zi cu zi.

Nu-i place
La capitolul „nu-i place”, Mircea Cucuianu s-a limitat să ne spună că nu-i plac intervenţiile, aranjamentele pe sub mână, nici la facultate, nici în altă parte. Soţia sa ne spune mai multe. „Nu-i place minciuna, în meseria lui nici nu poate fi altfel. Şi nu-i place, cu siguranţă, timpul pierdut”, spune Felicia Cucuianu.