Marin Boroghină este „părintele” fanfarei Centrului Cultural
0Prin seriozitate şi profesionalism a reuşit să convingă autorităţile că proiectul înfiinţării unei fanfare merită susţinut finanaciar şi faima dobândită a confirmat
Pasionat de muzică, dar şi de viaţa cazonă, Marin Boroghină a urmat tradiţia familiei sale şi s-a înscris la Liceul Militar din Bucureşti, la specializarea muzici militare. Cu toate că timp de 29 de ani a îndeplinit diverse funcţii în cadrul Inspectoratului Muzicilor Militare din Bucureşti, consacrarea sa în plan artistic s-a produs după ce a ajuns la cârma fanfarei Centrului Cultural „Dunărea de Jos". Este practic fondatorul uneia dintre cele mai cunoscute fanfare de la malul Dunării, pentru al cărei proiect a reuşit să obţină sprijinul finanaciar al autorităţilor.
„Mulţi au venit cu proiect pentru înfiinţarea unei fanfare, dar nu au reuşit. Eu am convins autorităţile să finanţeze proiectul meu, prin seriozitate şi profesionalism", ne explică Marin Boroghină „reţeta" succesului. De atunci, la Galaţi, au fost organizate cinci festivaluri internaţionale de fanfare, evenimente inedite pentru gălăţeni.
Atracţie turistică pe Faleză
A devenit de neconceput ca fanfara Centrului Cultural „Dunărea de Jos" să lipsească de la sărbători şi ceremonialuri, fie că vorbim de comemorarea eroilor naţionali sau de defilarea Gărzii de Onoare. Fanfara a devenit atât de cunoscută încât sute de gălăţeni, dar şi rarii turişti care ajung în urbea noastră, pot să o asculte, în fiecare săptămână, în pectacolele în aer liber oferite de formaţie pe Faleza Inferioară a Dunării.
„Mă bucur foarte mult pentru că financiar stăm bine. Avem o fanfară profesionistă, cu instrumente noi şi costume frumoase", se mândreşte Marin Boroghină cu ceea ce a ajuns să reprezinte fanfara pentru gălăţeni. Mai sunt şi momentele amuzante.
S-a întâmplat ca un membru al fanfarei să înceapă să cânte o altă piesă şi să revină la melodia cântată de colegii săi după a realizat confuzia. „Şi mie îmi venea greu să cred ce se întâmplă. M-am abţinut să râd, pentru că altfel ar fi început să râdă toţi colegii mei şi am rezolvat până la urmă. A revenit singur la melodia pe care o cântau ceilalţi", povesteşte râzând Marin Boroghină.
În loc de pianist, dirijor
Copil fiind, Marin şi-a dorit să ajungă pianist. În adolescenţă a devenit pasionat şi de instrumentele de suflat şi a învăţat să cânte la trombon şi la tubă. După retragerea din armată, s-a stabilit în Galaţi, la sugestia soţiei şi a realizat că îşi poate duce la îndeplinire un alt vis: să devină dirijor. Visul a devenit deja realitate, iar Marin nu îşi doreşte acum decât ca fanfara să se reîntregească cu membrii care au părăsit-o din motive independente de voinţa lor.
Ce vă place?
Îmi plac oamenii de onoare, care dovedesc că au demnitate în relaţie cu semenii lor. Am fost militar timp de 29 de ani şi am învăţat să respect mai mult decât orice aceste principii. Pe ele se formează structura oamenilor de calitate.
Ce nu vă place?
Nu-mi place duplicitatea, oamenii cu două feţe. Persoanele care spun una în faţă şi alta pe la spate. Nu am avut de suferit din cauza unor asemenea oameni, dar am cunoscut destui, din păcate. Cine ţine cont de existenţa lor, are grijă să-i şi evite.
Întrebări şi răspunsuri
Aţi visat să ajungeţi dirijor?
Nu am plănuit să ajung dirijor. Am parcurs toate etapele, pornind mai întâi ca instrumentist, pentru a ocupa diferite funcţii în cadrul Inspectoratului Muzicilor Militare din Bucureşti şi abia apoi am ajuns dirijor la Galaţi. Cu această ocazie, vă pot spune că vom sărbători opt ani de la înfiinţarea fanfarei Centrului Cultural „Dunărea de Jos".
Fanfara a trecut prin momente grele ?
Legea care interzicea cumulul pensiei cu salariul ne-a adus în pragul deciziei de desfiinţare a fanfarei.Ne-au plecat patru colegi deoarece pensiile lor de foşti militari depăşeau salariul mediu pe economie. Sperăm să se întoarcă, pentru că acum salariul mediu pe economie este de 1.800 de lei.
Profil
Născut: 2 noiembrie 1955, Râmnicu Sărat
Studii: Academia de Muzică Bucureşti (1996)
Stare civilă: căsătorit, un copil