Biserici din Bucureşti salvate din calea valului de demolări

De la demolările propuse în perioada comunismului, în Bucureşti au fost salvate 11 biserici şi blocuri de locuinţe. Cel care a implementat acest sistem în România a fost inginerul Eugen Iordăchescu, fiindu-i recunoscute meritele prin brevetul „Procedeu şi instalaţie pentru ridicarea şi deplasarea construcţiilor”.

Biserica Mihai Vodă, în timpul mutării

În urmă cu peste 20 de ani, planurile de dezvoltare a Bucureştiului, dar şi noile construcţii care urmau să apară în anumite zone din Capitală, vizau demolarea în masă a zeci de clădiri şi biserici.

„Acţiunea de demolare a Bucureştiului” era prezentată zilnic prin paginile ziarelor de-atunci. “S-a întocmit o machetă de 400 de metri pătraţi cu zona cuprinsă în sistematizare şi s-a expus la Sala de Sport din Giuleşti. Noi proiectanţii trebuia să identificăm ce urma să se dărâme pentru a se construi ansambluri pentru stat şi populaţie”, îşi aminteşte inginerul Eugen Iordăchescu, cel care a implementat sistemul de translatare a clădirilor la noi în ţară.

Schitul Maicilor

“Schitul Maicilor”, primul imobil mutat
 Analizând proiectul, inginerul a observat că, pentru a se construi Casa Poporului urma să fie demolat Schitul Maicilor, o construcţie din secolul al XVII-lea.

Pe suprafaţa de 50 de hectare erau o serie de monumente de patrimoniu, dar şi biserici. Astfel, şi-a dat seama ce urma să fie ras de pe acea suprafaţă şi a făcut propunerea de a le salva, care la început a fost şi respinsă.

“Până la urmă, ideea mea a ajuns la urechile lui Ceauşescu şi ale Elenei şi cu greu au acceptat”, povesteşte inginerul. 

Astfel, a început acţiunea de mutare a celor 750 de tone, cât cântărea schitul. A avut cinci mişcări în spaţiu, pe o distanţă de 245 de metri, şi a fost ridicată de la pământ la un metru 60.

Biserica Mihai Vodă, în timpul operaţiunilor de translatare

Citiţi mâine în adevarul ce construcţii au mai fost salvate şi care au fost demolate în perioada comunismului

„Ai văzut mă, că au reuşit!”
Prima reuşită a inginerului Eugen Iordăchescu avea să stârnească uimirea celor doi tovarăşi ai ţării. “La prima vizită din timpul lucrărilor, Elena i-a zis lui Ceauşescu <Ai văzut mă, că au reuşit!>. Atunci mi-am dat seama că Ceauşescu era sigur că n-am să reuşesc şi probabil chiar şi-ar fi dorit să fie aşa”, îşi aminteşte Iordăchescu.

Biserica Ilie Rahova

Inginerul povesteşte că ideea de a salva astfel clădirile i-a venit luând drept exemplu un chelner cu o tavă plină de pahare în mână. “M-am gândit cum ţine în mână tava cu pahare fără ca acestea să se mişte deşi el şerpuieşte printre mese. Mi-am dat seama că dacă baza este stabilă, ce se află deasupra nu are cum să se mişte”, spune inginerul.

A creeat o dală groasă de beton armat pe care să stea clădirea fără să se demonteze şi în rest, a apelat la tot felul de dispozitive metalice, şine de cale ferată, bughiuri, prese şi utilaje comune activităţilor de construcţii.

Palatul Sinodal, cea mai amplă lucrare

Biserica Olari

Biserica Sfântul Ioan Nou