Curtea interioară a Cetăţii Făgăraş va fi reamenajată

Cetatea Făgăraş are peste 600 de ani vechime. FOTOAdevărul.

Curtea interioară a Cetăţii Făgăraşului se află într-o stare avansată de degradare, astfel că edilii făgărăşeni au solicitat sprijinul Consiliului Judeţean Braşov pentru realizarea lucrărilor necesare în vederea reamenajării.

Consilierii judeţeni au aprobat alocarea din bugetul judeţului a 380.000 de lei pentru realizarea acestei noi investiţii. Cetatea Făgăraş a avut anul trecut 40.000 de vizitatori, cea mai mare cifră din ultimii 20 de ani. Un bilet de intrare costă 10 lei.

Cetatea Făgăraş datează de peste 600 de ani. Cea mai râvnită cetate-castel de pe timpuri are 66 de încăperi, întinse pe cinci niveluri. Apropiată de Munţii Făgăraşului, loc de refugiu al militanţilor pentru rezistenţa anti-comunistă, cetatea a devenit una dintre cele mai temute puşcării ale timpului. Numărul celor care au pătimit între zidurile cetăţii pentru că au refuzat să se supună regimului comunist nu se cunoaşte cu exactitate.

„Între anii 1948-1960, în Cetatea Făgăraşului a existat una dintre cele mai temute închisori pentru deţinuţi politic ale «gulagului» românesc. Cifra exactă nu se ştie, dar se pare că la Făgăraş au fost închişi între 600 şi 1.000 de deţinuţi politic. Nu se ştie exact nici câţi au murit, fiindcă erau înmormântaţi pe ascuns, în timpul nopţii, fie în gropi comune, în diverse locaţii sau în cimitir, tot în gropi comune“, spune Gheorghe Dragotă, directorul Muzeului „Ţării Făgăraşului“.

Deţinuţii treceau prin cele mai crunte torturi, menite să îi macine fizic şi psihic, iar mulţi dintre aceştia nu rezistau terorii sistematice. În interiorul cetăţii, în Turnul-Temniţă exista o carceră, extrem de îngustă, de numai 50 de centimetri, în care puşcăriaşii erau nevoiţi să stea chirciţi, în apă foarte rece care le ajungea până la genunchi.

Fecioara de Fier era un alt instrument de tortură apărut pe vremea Inchiziţiei şi păstrat şi de torţionarii comunişti. Potrivit documentelor, dispozitivul era aşezat între sala de inchiziţie şi sala de şedinţe a Tribunalului. „Legenda Fecioarei de Fier spune că cel condamnat la moarte era trimis la «fecioară» ca să sărute icoana Maicii Domnului, prinsă pe pieptul ei de oţel.

În loc de iertare, găsea în braţele acesteia moartea cea mai crudă. Cuşca de fier se închidea, iar corpul deţinutului era străpuns adânc de zeci de cuţite. Apoi se deschidea o trapă nevăzută, iar cadavrul cădea într-un mecanism de săbii, cu tăişul foarte ascuţit, care ciopârţeau până şi ultimul rest. La o adâncime de aproximativ opt metri se afla un canal cu apă care ducea resturile în apele Oltului, spălând astfel orice urmă de crimă“, mai spune Gheorghe Dragotă.