Alba Iulia: FOTO Nicu Murgăşanu, „fotograf de Revoluţie“ şi „pionier“ al presei libere

Nicu Murgăşanu a fost primul om care a pozat şi filmat,  pe 22 decembrie 1989, mulţimea ieşită pe străzile din Alba Iulia, pentru înlăturarea regimului Ceauşescu.

Nicu Murgăşanu se autocaracterizează ca un oltean ardelenizat, rebel, boem, „peniţar“ în industria laptelui, poet, director şi proprietar de ziar, permanent nemulţumit.

„Sunt la fel de nemulţumit ca înainte de 1989 de partidele politice, de politicieni, de nesimţiţi şi îmbuibaţi nespălaţi, dar «armani»-zaţi şi «versace-zaţi». 

Am hotărât să mă refugiez între cărţi şi noianul manuscriselor, care vor vedea şi lumina tiparului“, ne-a mărturisit Nicu Murgăşanu.

Revoluţia, imortalizată cu un Canon nemţesc

Puţini îl cunosc , probabil, ca pe omul care a imortalizat pe hârtie fotografică Revoluţia din 1989 din Alba Iulia.

„Îmi amintesc că în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 ne-am  încolonat spontan şi am ieşit să ne cerem drepturile. Eram convins că ce se întâmpla era istorie“, a subliniat Murgăşanu.

 Bărbatul avea „ în dotare“ un aparat foto Canon, adus pe furiş din Germania Federală, care acum este deţinut de Muzeul Naţional al Unirii.

„Aparatul mic şi deştept,  îl aveam de la amicul meu Dodo Crişan, român stabilit în Germania Federală, prin căsătorie. Pe 22 decembrie,  am făcut peste 100 de fotografii cu oamenii ieşiţi în stradă cu un singur gând: înlăturarea regimului Ceauşescu“, a spus „fotograful de Revoluţie“.

Bărbatul a reuşit, pentru câteva minute să şi filmeze cu o cameră mulţimea adunată în faţa actualului Palat Administrativ din centrul oraşului Alba Iulia, unde atunci îşi avea sediul Comitetul Judeţean al PCR.

Murgăşanu, „pionier“ al presei libere

După zilele fierbinţi ale Revoluţiei,  a pus bazele periodicului „Acum“, care avea să fie prima publicaţie liberă pe piaţa presei din Alba.

„În noaptea de Revelion 1989, împreună cu prietenul meu Radu Todoran, machetam ziarul. L-am capacitat şi pe Dumitru Mălin. Din oraş ni s-au alăturat maestrul Horia Sandu, Paul Gruian, Tamara Haţegan. Aveam colaboratori doi procurori, un avocat şi un ofiţer de poliţie.

Primul număr a fost gata la sfârşit de ianuarie, dar birocraţia comunistă încă domnea. Trebuia deschis cont bancar, dar nu aveam ştampilă, că nu eram Intreprindere de stat. Încet-încet lucrurile s-au mai aşezat şi am ieşit pe piaţă cu primul număr pe 12 februarie 1990, într-un tiraj de 24.000 de exemplare. Se vindea ca pâinea caldă“, ne-a dezvăluit directorul şi proprietarul periodicului „Acum“, care a rezistat pe piaţă până în 1992.

Colecţia „Acum “ se află la Biblioteca Academiei Române şi în biblioteca personală a ziaristului, care se gândeşte să o doneze Muzeului Naţional al Unirii.

În 1989, Murgăşanu era  şef de birou desfacere la Fosta Fabrică de Lapte din Alba Iulia. Acum,  este director de vânzări la o societate comercială şi continuă să fie un „cioplitor de vise şi speranţe“, după cum spune cu umor.

De ce sunteţi mândru?
N.M. „Sunt mândru că, în Alba Iulia, pot să-mi scot maiestuos şi elegant pălăria, în semn de respect şi preţuire, atunci când drumurile mi se intersectează cu ale concitadinilor mei literaţi. Mă bucur că am respirat acelaşi aer în preajma lui Fănuş Neagu, Adrian Păunescu, Mircea Dinescu, Ioan Alexandru, Mircea Micu, Valeriu Bârgău, Ioan Horea, Anghel Dumbrăveanu, Ioan Mircea, Petru Stoica, Mircea Tomuş, Ioan Buzaşi, Ioan Sângereanu, şi alţi-mulţi oameni de litere şi spirit, uitaţi sau nebăgaţi în seamă de«elitele » contemporane“

Ce v-ar plăcea?

N.M.„Mi-ar place să mă ocup de vânzări la o firmă serioasă şi cu potenţial, căreia să-i aduc profit, lucru pentru care să fiu răsplătit. Visez să plec cu un charter într-o sâmbătă dimineaţă la Paris, să beau o cafea, pe Champs-Elysees, iar luni dimineaţa să semnez condica la firma de care am vorbit mai sus“

Ce-i place: 

.„Cel mai mult îmi place de de nepoata mea,  Daria,  şi de inteligenţa ei, îmi apreciez soţia, fetele şi ginerii, dar şi puţinii prieteni pe care-i mai am. Imi plac vinurile bune, femeile frumoase şi inteligente, ciorba de burtă cu ardei iute şi  proza. Mă bucur să văd pădurea de mesteceni, cireşele, fânul proaspăt cosit, perele...“

Ce nu-i place:

„Nu-mi plac telenovelele şi manelele cu televiziunile aferente, politicienii de neam prost cu traseistele şi traseiştii lor politici. Dezaprob exportul de «minţi luminate», făcut de România. Mă înspăimântă poluarea de toate felurile şi nu-i apreciez pe tinerii care nu citesc o carte bună sau o revistă de calitate“

Profil:
Născut:  9 februarie 1953, Sadova, judeţul Dolj
Studii: postliceală Contabilitate-Mercologie
Familie:căsătorit, 2 fete